„Preparatul secret pe care e obligatoriu să îl faci pentru pacea celor morți”. Așa sună titlul unui material pe care l-am zărit zilele trecute între paginile unui site de știri a cărui sferă de interes a ajuns până… în lumea celor adormiți. În realitate, însă, doar titlul era cel care atrăgea privirea, pentru că materialul în sine era doar unul dintre sutele redactate doar pentru a frapa și a aduna un număr cât mai mare de vizualizări. L-am accesat din curiozitate și, după primele rânduri, am înțeles că „preparatul secret” nu are o rețetă atât de tainică, așa cum nici cei „morți”, subliniați în titlu, nu sunt chiar inexistenți, mai ales pentru noi, creștinii. Subiectul materialului era, deci, unul pe cât de banal și aparent nesemnificativ, pe atât de important și cu înțelesuri profunde pentru viața Bisericii: coliva.
De aceea, pentru că ne apropiem de finalul primei săptămâni de post și ținând cont de faptul că în sâmbetele Postului Mare se fac pomeniri generale ale morților, am ales să explicăm câteva chestiuni precum: rolul colivei în cadrul cultului celor adormiți, cum a apărut ea, de ce este important să o oferim de pomană și care este simbolismul ei. Nu vom invoca tratate vaste de teologie ci vom expune câteva idei, după cum v-am obișuit: sintetic, dar suficient pentru a înțelege povestea „preparatului secret”.
Astfel, înainte de toate trebuie să știm că, după rânduielile tipiconale din Triod și după structura specială a slujbelor din sâmbetele Postului Mare, doar sâmbetele a doua, a treia și a patra sunt considerate ca fiind zile de pomenire a morților, celelalte (prima, a cincea, a șasea și a șaptea) fiind dedicate pomenirii altor momente sau sfinți ai Bisericii. Prima zi de sâmbătă din Postul Mare îi este dedicată Sfântului Teodor Tiron, însă nu pentru că îl pomenim pe el în această zi, ci datorită unei minuni pe care a săvârșit-o la 50 de ani după trecerea sa la cele veșnice.
Sfântul Teodor a trăit la finalul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. S-a născut în Siria şi a fost unul dintre cei mai buni soldați din legiunea Tironilor a armatei romane, alcătuită doar din din ostaşi tineri (de aici şi numele de Teodor Tiron, „tiro” însemnând „începător”).
Printre minunile pe care le-a săvârșit după noartea sa se numără una aparte: amitindu-și împăratul că în cea dintâi săptămână a Postului Sfintelor Paști creştinii țin post aspru, a poruncit guvernatorului cetății Constantinopolului să stropească toate proviziile din piețele cu alimente cu sângele jertfit idolilor. Atunci, Sfântul Teodor Tiron i-a apărut în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului și i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe toți creștinii să nu cumpere nimeni absolut nimic din piață, ci să prepare singuri grâu fiert cu miere: coliva din zilele noastre. În amintirea acestei mari minuni, Biserica noastră îl sărbătorește pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron în prima sâmbătă din Postul Învierii Domnului, cunoscută și ca „sâmbăta colivelor”.
Care este simbolismul colivei și de ce o oferim de pomană pentru sufletele celor adormiți? Coliva, fiind făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zahăr, reprezintă trupul celui adormit, ținând cont de faptul că hrana principală a fiecărui om, în timpul vieții, este grâul sau pâinea. Boabele de grâu sunt chiar o expresie a credinței noastre în Înviere, după cum a subliniat Însuși Mântuitorul, vorbind despre învierea trupurilor: „Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă” (Ioan 12, 24). Una dintre cele mai profunde explicații ale pregătirii colivei pentru sufletele celor trecuți în veșnicie îi aparține Părintelui Nicodim Măndiță. El spunea că grăunțele de grâu îndulcite cu zahăr sau cu miere înseamnă credința și nădejdea că sufletul celui ce a murit va avea o viață dulce și plăcută, dincolo de mormânt. Zahărul și mierea întrebuințate în colivă ar simboliza faptul că pentru toți creștinii ortodocși va sosi un timp de dulceață și fericire.
Așadar, coliva este expresia vizibilă a credinței noastre, a celor vii în nemurirea apropiaților noștri trecuți în luma celor drepți, în reînvierea lor și viața lor de fericire veșnică. Poate că pentru unii dintre noi, cetățeni în lumea internetului și a vitezei, coliva poate părea un ritual învechit, fără substrat teologic. Însă, dacă stăm să ne gândim că preparatul acesta a trecut de-a lungul timpului prin războaie și prin foamete, prin pandemii, epidemii și secete, și a rezistat până în ziua de astăzi, poate că nu este puțin lucru. Și poate că acolo, sus, străbunilor noștri le este dor de grâul din câmp și de mierea de acasă…
Mai multe detalii despre importanța, simbolismul și rânduiala propriu-zisă a pomenirii celor adormiți puteți afla din volumul „Învățătura de credință ortodoxă” sau Catehismul Bisericii Ortodoxe, un „abecedar” al credinței pe care fiecare dintre noi al trebui să îl avem în bibliotecă. Totodată, venim în sprijinul dumneavoastră cu o colecție de obiecte necesare, care să vă facă mai ușoară pregătirea pentru pomenirea celor adormiți din celelalte sâmbete de pe parcursul Postului Mare. Click pe linkurile de mai jos pentru detalii și comenzi:
