„Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Așa îl descrie Sfântul Apostol Marcu episodul care avea să rămână pe vecie întipărit în paginile Scripturii și în cunoștința tuturor creștinilor, până în zilele noastre. Este vorba despre momentul, despre scânteia care avea să declanșeze uciderea ultimului dintre marii proroci al Legii celei Vechi, Sfântul Ioan Botezătorul, prăznuit de Biserica noastră an de an, în data de 29 august.
Ziua de 29 august face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălțarea Sfintei Cruci, prăznuită pe 14 septembrie, și de Ajunul Bobotezei. Creştinii postesc aspru în această zi și o respectă, atât în cinstea nevoinței aspre a Sfântului Ioan, dar și pentru a nu se asemăna împăratului Irod care, în urma petrecerii și a mesei îmbelșugate din care a mâncat cu nesaț, a cerut ca Salomeea, fiica lui, să danseze pentru plăcerea invitaților săi şi, drept răsplată, i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul. De fapt, despre acest subiect am decis să povestim astăzi, într-un editorial special, dedicat zilei de 29 august – mai exact, despre ce s-a întâmplat cu Salomeea, femeia care a cerut pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul, în urma acelui episod cu totul cutremurător și necugetat?
Știm cu toții faptul că, Sfântul Ioan îl critica mereu pe Irod din pricina faptului că și-a alungat soția și s-a căsătorit cu soția fratelui său, Irodiada. În acest context, în cadrul unei petreceri, Salomeea, la îndemnul mamei sale, care a dorit să „scape” cu orice preț de criticile repetate, a cerut ca răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie (o tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată), iar Irod a încuviințat și aprobat dorința acesteia. Sinaxarul ne spune că, în urma uciderii, Salomeea a luat capul în mâini și, cuprinsă de teamă, l-a dus mamei sale. Irodiada, luându-l, într-un episod de furie, a început să înțepe cu acul limba care certa până acum fărădelegea lor. Apoi, nu a încuviințat ca trupul Sfântului Ioan să fie îngropat la un loc cu capul său, pentru că îi era frică să nu învieze din nou. Deci, ucenicii lui, luând în noaptea aceea trupul din temniță, l-au îngropat în Sevastia, iar capul l-a îngropat Irodiada în curtea ei, adânc, într-un loc ascuns și necinstit.
Însă, știm că Dumnezeu este Bun, Atotmilostiv și Îndurător, dar este și Drept. Iar judecata Sa este incontestabilă și fără drept de apel. Unii o primesc acolo, în Împărăția cea Cerească, iar alții, după rânduiala Domnului, încă de aici, de pe pământ, așa cum s-a întâmplat și cu Irod, Irodiada și Salomeea. Mai exact, tradiția Bisericii noastre ne spune că, după uciderea Sfântului Ioan Botezătorul, Irod a mai ocupat încă o vreme tronul regesc până când regele arab Aretas, fostul său socru, i-a declarat război, din dorința de a răzbuna batjocura care i s-a făcut fiicei sale, cea dintâi soție a lui Irod. Adunându-și Irod oaste și instruindu-și soldații așa cum n-o mai făcuse până atunci, a ieșit la luptă. Însă, soldații arabi au învins armata lui Irod și, prin urmare, a fost înlăturat de la tron și trimis în exil în Lugdunum, cetatea Galiei, apoi de acolo în Ilard, cetatea Spaniei.
Aici, în Spania, Salomeea avea să-și afle sfârșitul într-un mod tragic, spre disperarea mamei sale. Se spune că într-o iarnă, pe când se aflau în surghiun, Salomeea a vrut să traverseze un râu aflat în apropiere, numit Sikaris, așa cum o mai făcuse și cu alte prilejuri, pentru a nu ocoli pe drum. Mergând pe gheață, aceasta s-a rupt sub dânsa și s-a afundat în apă până la gât. Panicată, a început să se zbată într-o încercare eșuată de a ieși din apă, însă temperatura fiind scăzută, gheața a început să se adune în jurul gâtului ei, încât atârna cu trupul în apă, iar capul se chinuia din răsputeri să îl țină afară, pe gheață. Se mișca incontrolabil, se învârtea împrejur fără nicio șansă de scăpare, fără ca nimeni să o ajute din acest impas ca un „dans al morții”. Un „dans la capăt de viață”, așa cum tot dansul ei a adus, cândva, sfârșitul vieții Marelui Prooroc. În cele din urmă, gheața ascuțită i-a retezat capul, iar apa i-a luat trupul și n-a mai fost descoperit niciodată.
Trecătorii au observat, apoi, că un cap de om zace înghețat deasupra lacului și, crezând că mai are încă șanse de supraviețuire, au alergat să-l salveze. Însă, ajungând acolo, s-au înfricoșat văzând capul Salomeei înghețat, l-au luat și l-au dus lui Irod și Irodiadei pe o tipsie, precum odată se adusese capul Sfântului Ioan Botezătorul, însă nu tăiat de sabie, ci de gheaţă. Îngroziți, aceștia au înțeles că nimeni nu poate scăpa de Judecata lui Dumnezeu, asumându-și vina și trăind cu ea până la sfârșitul zilelor. De altfel, nici Irod și nici Irodiada n-au avut parte de „moarte creștinească”, fiind înghițiți de vii de pământ, probabil în timpul unui cutremur, după cum spun scrierile bisericești.
Așadar, observăm că nimeni nu poate face rău cuiva fără să plătească și, așa cum știm că spune și proverbul, binele și răul se întorc întotdeauna. Pentru păcatul pe care l-au săvârșit, pentru că au fost vinovați de moartea unui Om sfânt și a unui Proroc pe care Însuși Dumnezeu l-a ales spre a împlini și vesti Cuvântul Său, Judecata a venit asupra lui Irod, a Irodiadei și a Salomeei, chiar în această viață, după cum spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei: „Căci toți cei ce ridică sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26,52). Astfel, reținem că esența acestei zile de 29 august este modelul de viețuire al Sfântului Ioan, un îndemn neîncetat la dreaptă viețuire, pocăință și smerenie pe care ar trebui să îl urmăm și noi, zi de zi, atât cât putem, în zilele vieții noastre. Sigur, n-o vom putea face asemenea sfinților din calendar, însă orice zi în care am încercat, este o zi câștigată. Cineva, acolo, sus, măsoară pașii noștri pe drumul către Rai.
Am adunat, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, o colecție deosebită de icoane cu Sfântul Ioan Botezătorul, potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos, pentru detalii și comenzi!
Foto: ziarullumina.ro
