A fost odată… și a trecut multă vreme de-atunci. Din zilele binecuvântate în care oamenii și animalele trăiau în pace deplină și-n armonie în Grădina cea de Sus a Raiului. Dumnezeu a poruncit omului să slujească Grădina, să o îngrijească și să o ocrotească, însă păcatul neascultării l-a izgonit pe pământ. Datorită iubirii lui Dumnezeu, ca o aducere-aminte a viețuirii liniștite din Împărăția Cerurilor, știm că mulți oameni sfinți s-au împrietenit chiar și cu cele mai de temut animale. Spre exemplu, Cuviosul Gherasim de la Iordan este cunoscut multora dintre noi pentru prietenia neobişnuită pe care o avea cu un leu, iar Sfântul Serafim era prieten cu un urs care nu făcea nimic rău nimănui. Ba chiar mai mult, sfântul glumea, spunând despre el că are „diaconie”, iar când urma să aibă musafiri, îi zicea ursului Mişa: „Decât să-i sperii pe oameni, mai bine du-te să-mi aduci ceva bun”. Iar ursul îi aducea sfântului miere sălbatică.
Urmând poruncii lui Dumnezeu de a fi stăpânitori ai creației, mulți dintre sfinți au ajuns să ocrotească animalele cu care se însoțeau și să le oblojească rănile. Unul dintre aceștia este și Sfântul Ierarh Modest, Patriarhul Ierusalimului, cinstit de Biserica noastră Ortodoxă în ziua de 18 decembrie.
Sfântul Modest s-a născut din părinți ortodocși, în orașul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula. Părinții săi au trăit împreună timp de 40 de ani fără a putea avea copii. Însă, în cele din urmă, încercându-le credința, Dumnezeu a răspuns la rugăciunile lor și le-a dăruit un prunc. După ce s-a născut Sfântul Modest, tatăl său a fost denunțat lui Maximian că este creștin. Ca urmare, a fost capturat și închis în temniță. La aflarea veștii, Teodula s-a dus și ea la închisoare împreună cu copilul ei, care avea doar cinci luni. În acele momente grele, adunați în rugăciune în fața Domnului, și-au dat sufletul în mâinile Domnului, devenind mucenici de bună voie. Paznicii închisorii i-au descoperit fără suflare pe aceștia, după o vreme, în timp ce copilul lor rămăsese în viață, în mijlocul lor.
Luându-l gărzile, l-au dus lui Maximian, spunându-i toată povestea, iar împăratul l-a dat unui senator ca să-l crească și să ajungă vrednic de a-i sluji lui Zeus. Într-o zi, auzind o discuție între doi apropiați, fericitul Modest a aflat cine i-au fost părinții și că au murit pentru Hristos. Așa se face că, la vârsta de treisprezece ani a dat peste un dascăl creștin, iar acesta l-a învățat dreapta credință și s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea. Avea însă o durere, că trăiește cu păgânii. La un moment dat, împăratul Maximian a emis un decret prin care toți cetățenii erau obligați să aducă jertfe idolilor. Astfel, întristându-se din această pricină, Sfântul Modest s-a îndreptat spre mormântul părinților săi și i-a rugat din toată inima ca, de acolo, din Rai, aceștia să-l ocrotească de mâna păgânilor, astfel încât să fie vrednic de Sfântul Botez. Întorcându-se, a fost întâmpinat de un argintar din Atena, care l-a luat sub ocrotire.
Ajungând în Atena, argintarul l-a prezentat arhiepiscopului pentru a primi învățăturile credinței și pentru a fi botezat. În timpul Sfântului Botez, argintarul a fost martor la coborârea unui stâlp de foc din cer, care s-a sprijinit pe capul Sfântului Modest. După primirea Sfintei Taine, sfântul a reușit să-l vindece pe fratele argintarului de o boală gravă, doar prin rugăciuni către Bunul Dumnezeu și prin atingerea mâinii sale. De asemenea, el a adus vindecare și unui om îndrăcit, prin puterea harului său. Murind argintarul și soția lui, l-au înscris și pe Sfântul Modest în testament ca moștenitor, împreună cu fiii lui. Sfântul, însă, a dăruit partea sa de moștenire fiilor argintarului, iar el s-a dus în locuri puștii de tot și trăia acolo în liniște. Văzând fiii argintarului că Sfântul Modest este căutat de multă lume, au devenit invidioși și, plecând în Egipt cu diferite afaceri, l-au convins să vină cu ei. Acolo, l-au vândut ca rob unui necredincios, însă în cele din urmă, prin rânduiala lui Dumnezeu, fericitul Modest a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului, păstorind turma lui Hristos din acea parte de lume timp de 38 de ani. A trecut la Domnul la vârsta de 97 de ani.
Ocrotitorul animalelor domestice
Din cele mai vechi timpuri, străbunii noștri au păstrat vie în conștiința lor ideea că Sfântul Ierarh Modest este ocrotitorul animalelor domestice. Deși în viața lui nu se specifică în mod clar, cu subiect și predicat, această informație, se pare că ea există în tradiție. Aflăm, astfel, că în copilărie Sfântul Ierarh Modest era îngrijitor de vite, iar mai târziu a cerut de la Dumnezeu darul vindecării dobitoacelor bolnave ale oamenilor. Pentru curăţia şi mila sa iubitoare, a primit acest dar, astfel încât crescătorii de animale care i se roagă Sfântului Modest citind acatistul său sunt grabnic ajutaţi. De altfel, în Biserica noastră există și o rugăciune specială a Sfântului Modest, care se spune la toată boala luptătoare de moarte și vătămare a boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor și a celorlalte dobitoace și în care preotul rostește, între altele: „Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte dobitoacele lui, şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate dobitoacele lui, toată vătămarea şi boala. Că tu eşti Cel ce deschizi mâna Ta şi umpli pe tot cel viu de bunăvoinţă. Tu eşti Cel ce răsări iarba dobitoacelor şi păşune dându-le spre slujba oamenilor […]”.
Demn de menționat este și faptul că, în satele românești mai cu seamă, există obiceiul de a sfinți apa în ziua prăznuirii Sfântului Modest, numită și „aghiasma animalelor”. După săvârșirea slujbei, credincioșii cheamă preotul pentru a le stropi animalele din gospodărie, având încredințarea că prin aceasta vor fi ferite de boli și molime. Rugăciunile fierbinți la Sfântul Modest îi ajută pe cei păgubiți, cărora li s-au furat animalele din bătătură să și le recapete, așa cum se întâmplă și cu rugăciunile înălțate către Sfântul Mucenic Mina. Tot tradiția populară românească spune că, de Sfântul Modest, se ținea „sărbătoarea vitelor”, pentru pentru paza lor și pentru ferirea de boli molipsitoare.
De aceea, în țara noastră, Sfântul Ierarh Modest este foarte mult prețuit și iubit, dar nu numai, ci și în Biserica Greacă și în celelalte țări ortodoxe deopotrivă, sfântul s-a învrednicit a se bucura de o cinstire aparte, demnă de un „tovarăș” al lui Hristos. Dacă și noi am avea credința aceea cât bobul de muștar și iubirea curată față de aproapele și față de întreaga creație, cu siguranță minuni precum cea de la Mănăstirea Neamț, săvârșită prin mijlocirea Sfântului Modest și a celorlalți sfinți ocrotitori, n-ar mai avea titlu de „mărturie istorică”, ci de realitate cotidiană.
Cu prilejul sărbătorii Sfântului Ierarh Modest, am pregătit pentru dumneavoastră o selecție specială de cărți de rugăciune și Acatistiere, alături de câteva modele ale Candelei Dăruirii, invenția minunată a unui monah român din Munții Șureanu unică în lume, ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Modest și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
