În fiecare an, credincioșii ortodocși de pretutindeni îl cinstesc, în ziua de 20 octombrie, pe Sfântul Gherasim din Kefalonia unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți greci, cinstit în aproape toate țările din jurul Mării Ionice ca mare ocrotitor al celor care suferă de boli psihice, dar și tămăduitor al persoanelor demonizate. Numele său este cunoscut datorită multor minuni care se săvârșesc lângă racla adăpostită în mănăstirea de maici pe care o ocrotește și-n întreaga lume Ortodoxă, însă unul dintre cele mai cunoscute fapte minunate, legat în mod direct de prăznuirea Sfântului Gherasim de pe 20 octombrie este plecarea copacului înalt din curtea mănăstirii în semn de închinare.
Sfântul Nicolae Velimirovici, numit și „Gură de Aur al secolului XXI”, spunea că nu este privelişte mai mişcătoare pe pământ decât prietenia dintre sfânt şi natură: „Pentru sfinți, natura este milostivă; pentru cei nesfinți și necurați, e răzbunătoare. Natura este, așadar, oglinda omului. Așa cum este omul, așa și natura îl înfățișează în sineși”. Și, într-adevăr, viața Sfântului Gherasim vine să confirme acest lucru – că natura este milostivă cu sfinții. Descoperiți povestea pe larg în editorialul de mai jos!
Cine a fost Sfântul Gherasim din Kefalonia?
Potrivit Sinaxarului, Noul Pustnic al Kefaloniei, așa cum este supranumit Sfântul Gherasim, s-a născut în satul Trikkala din peninsula Peloponez la începutul secolului al XVI-lea. Se trăgea din cunoscuta familie Notara, bunicul său, Luca Notara, fiind prim-ministru al Imperiului Bizantin. Deși ar fi putut duce o viață confortabilă și fără griji, asemenea marilor nobili, Sfântul Gherasim a refuzat un astfel de trai al plăcerilor trecătoare, urmând calea nevoinței întru Hristos.
După ce a studiat în localitatea natală, ajugând la vârsta maturității, s-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte. Pentru că își dorea de foarte mult timp să meargă în pelerinaj în Țara Sfântă, să vadă locurile în care a viețuit și a fost înmormântat Mântuitorul, monahul Gherasim a primit binecuvântare de la duhovnic pentru această lucrare. Astfel, după ce a vizitat multe dintre locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria şi Egipt, s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt. Hirotonit diacon şi apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului, Sfântul Gherasim și-a continuat viețuirea ascetică, retrăgându-se mai întâi în pustiul Iordanului, apoi în Grecia, în insula Zakynthos, hrănindu-se numai cu ierburi.
După cinci ani, a simțit o chemare și astfel a venit în însula Kefalonia. Mai întâi a locuit într-o peșteră, rugându-se în genunchi pe stâncă și pământ, apoi a restaurat biserica din Omala şi a construit o mănăstire de măicuţe. Aici a muncit și s-a rugat, a trudit și a postit timp de 30 de ani. A trecut la Domnul la vârsta de 71 de ani, pe 15 august 1579, nu înainte de a le binecuvânta pe cele care i-au fost alături, duhovnicește, în tot acest timp. La doi ani de la trecerea sa la cele veșnice, i-a fost deschis mormântul, iar moaştele sale au fost descoperite întregi şi frumos mirositoare. Pentru că multe minuni și vindecări începuseră să se săvârșească prin mijlocirea sa, Sfântul Gherasim din Kefalonia a fost canonizat în iulie 1622 de către Patriarhia Constantinopolului, sub conducerea Patriarhului Chiril Lukaris.
Copacul închinător
Un aspect interesant din viața Sfântului Gherasim este acela că locuitorii din insula Kefalonia l-au ales să le fie ocrotitor, prin excelență. Insula Kefalonia se află la sud de insula Lefkada și Ithaki și este cea mai mare ca suprafață dintre insulele Ionice situate în vestul Greciei, având o suprafață de 688 km pătrați.
Revenind, însă, la minunea de la sfârșit de octombrie, cunoscută de majoritatea locuitorilor insulei, trebuie să menționăm că Sfântul Gherasim este serbat în calendarul ortodox de două ori: pe data de 16 august, ziua în care a trecut la cele veșnice și pe 20 octombrie, ziua descoperii sfintelor sale moaște. În legătură cu ziua de 20 octombrie, tradiția locului, păstrată de bătrâni și transmisă prin viu grai urmașilor, spune că potrivit rânduielii, se obișnuiește ca în această zi să se facă procesiune cu racla și sfintele sale moaște. Pentru cei care nu știu, moaștele Sfântului au fost păstrate într-o raclă din sticlă îmbrăcată în argint. Chiar și astăzi, trupul său este întreg și poartă veșmintele preoțești cu care a fost îngropat. Așadar, se spune că, până în jurul anului 1925, în clipa în care procesiunea cu ierarhi, preoți și credincioși se apropia de un copac din curtea mănăstirii, acesta își pleca ramurile până aproape de pământ, ca și cum și-ar dori și el să se închine și să aducă prinos de rugăciune și de mulțumire sfântului tocmai în ziua prăznuirii sale. Și nu este vorba despre orice copac, ci despre un platan, care se spune că ar fi fost plantat chiar de Sfântul Gherasim. Locuitorii din zonă l-au numit «pentadactil» (cu cinci degete), datorită faptului că are cinci ramuri principale, asemenea unei palme cu cinci degete. Minunea este cu atât mai mare cu cât platanul este un arbore masiv, cu o coroană impunătoare care atinge înălțimi de peste 35 de metri, motiv pentru care este supranumit și „Regele bulevardelor”.
Într-un volum care prezintă viața și minunile Sfântului Gherasim este consemnată și o minune în care este menționat platanul închinător din curtea mănăstirii. Astfel, se spune că în anul 1936 au venit din Patras la mănăstire părinţii cu o fiică pe nume Zoe, rău chinuită de cel viclean. Aceasta a rămas destulă vreme sfâşiată de durere şi strigând: „Voi pleca, Kapsalis, dar îţi voi smulge platanul când se va face procesiune la izvor!”. Aceste lucruri le-a strigat timp de o lună şi când a venit ziua praznicului în care se făcea procesiune cu moaştele sfântului şi s-a ajuns la izvor, cea suferindă a strigat: „Mă voi duce, voi pleca!”. Şi când a strigat odată, în momentul în care lumea se găsea în număr mare în jurul platanului, un stâlp de telegraf uriaş a căzut peste platan şi peste mulţime, dar într-un asemenea mod încât nimeni n-a fost vătămat. Şi demonul a plecat degrabă şi femeia s-a vindecat desăvârşit şi toată lumea l-a prea mărit pe sfântul şi cu lacrimi de bucurie au vestit tuturor minunea lui.
Așadar, să îl rugăm și noi pe Sfântul Gherasim să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de toate bolile sufletești și trupești, pentru vederea lucrurilor și a faptelor bune din lumea care ne înconjoară şi pentru întărirea noastră în credinţa cea dreaptă. Cu prilejul prăznuirii sale, am adunat pentru dumneavoastră, într-o colecție două icoane și două volume închinate sfântului, alături de Candelele Dăruirii – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: pixabay.com
