În fiecare an, în seara zilei de 14 august, bisericile și mănăstirile din întreaga țară răsună de cântările Prohodului Maicii Domnului. Acest imn liturgic, alcătuit din trei stări, îmbină mărturii istorice și învățături dogmatice despre Adormirea și mutarea la cer a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Deși evocă un moment aparent trist, de despărțire, cântările sale sunt străbătute de o lumină de bucurie și speranță, amintind că Maica Domnului a primit cu seninătate vestea mutării sale la cer, adusă de Arhanghelul Gavriil. Din clipa Adormirii, Ea a devenit pentru totdeauna Maica noastră, mijlocind neîncetat pentru fiii ei și pentru întreaga Biserică.
Totodată, Prohodul trezește dorința credincioșilor de a afla mai multe: când și cum s-a petrecut acest eveniment, în ce împrejurări și în ce fel a fost primită Maica Domnului în Împărăția cerească și în ce loc se află, de fapt, mormântul în care a fost Ea îngropată. Pentru că am primit adesea această întrebare, am ales ca editorialul de dinaintea Praznicului Adormirii din acest an să fie dedicat tocmai acestui subiect, oferind un răspuns concis, dar lămuritor, după cum v-am obișnuit în toți acești ani.
Când și unde a adormit Maica Domnului?
După Înălțarea Mântuitorului, Maica Domnului a rămas sub ocrotirea Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, locuind în casa acestuia de pe Muntele Sionului din Ierusalim – loc legat de Cina cea de Taină și de Pogorârea Duhului Sfânt. Potrivit Tradiției, în vremea persecuțiilor, Ea l-a însoțit pe Sfântul Ioan într-o misiune la Efes, unde a stat câțiva ani. Simțind însă apropierea sfârșitului, a dorit să revină la Ierusalim, pentru a-și încheia viața pământească acolo unde trăise Patimile și Învierea Fiului Său.
Vestită de Arhanghelul Gavriil cu trei zile înainte, Maica Domnului și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, înconjurată de apostoli aduși în chip minunat din toată lumea. Trupul i-a fost așezat în mormântul familiei din Grădina Ghetsimani, lângă părinții Ioachim și Ana și Dreptul Iosif, loc cinstit până astăzi de pelerinii din Țara Sfântă.
Deși Scriptura nu indică data exactă a Adormirii, Tradiția Bisericii o plasează între anii 45–50 d.Hr., cel mai adesea în jurul anului 48. Vârsta Maicii Domnului la acel moment este estimată la 60–63 de ani, potrivit cronologiei transmise prin Sfânta Tradiție.
Cele mai vechi mărturii despre mormântul Maicii Domnului
Sfintele Evanghelii vorbesc puțin despre Maica Domnului, iar după momentul Cincizecimii ea nu mai apare în relatările Noului Testament. Această tăcere este completată de Sfânta Tradiție și de scrieri vechi – unele apocrife – care oferă detalii despre ultimele clipe pământești ale Fecioarei Maria.
Printre cele mai vechi mărturii se află lucrarea „Transitus Mariae” (Trecerea Maicii Domnului), scrisă în secolul al II-lea. Textul spune că Maica Domnului, înștiințată de Arhanghelul Gavriil cu trei zile înainte de mutare, i-a chemat în chip minunat pe Apostoli la Ierusalim. După adormire, la porunca Mântuitorului dată Sfântului Apostol Petru, trupul ei a fost așezat în Grădina Ghetsimani, în afara zidurilor Ierusalimului, în Valea Iosafat. Aceeași tradiție se regăsește în „Faptele Sfântului Apostol Ioan” (sec. II), în scrisorile atribuite Sfântului Ignatie (anul 370), în scrisoarea ce poartă numele Sfântului Dionisie Areopagitul (sec. IV), precum și în alte texte din secolele V-VI.
Mărturia nu rămâne izolată. „Martirologiul ierusalimitean” din anul 431 amintește clar mormântul din Valea Iosafat, iar mari Sfinți Părinți ai Bisericii – precum Sofronie al Ierusalimului, Ioan Damaschinul și Andrei Criteanul – descriu în amănunt locul din Ghetsimani, arătând că trupul preacurat a fost așezat acolo, iar după trei zile mormântul a fost găsit gol, pentru că Maica Domnului a fost mutată la cer. Potrivit vechilor scrieri, pelerinii din primele veacuri, veniți din toate colțurile lumii creștine, se opreau la acest mormânt din Ierusalim pentru a se închina.
Biserica Sfântului Mormânt al Maicii Domnului în zilele noastre
În anul 614, biserica ce adăpostește mormântul Maicii Domnului a fost distrusă de perși, împreună cu multe alte lăcașuri creștine din Țara Sfântă. Mai târziu, în secolul al XI-lea, cruciații au ridicat în același loc o nouă biserică, parțial îngropată în pământ, întrucât nivelul terenului s-a ridicat de-a lungul timpului, care s-a păstrat până în zilele noastre.
Accesul se face coborând o scară de piatră, formată din aproximativ 48 de trepte largi, care duc într-o încăpere boltită săpată în stâncă, cu o formă de navă lungă de circa 20 de metri și lată de aproximativ 7 metri.
În interior, locul este simplu și sobru, lipsit de ornamente fastuoase. Deasupra încăperii și a galeriei de coborâre atârnă multe candele și sfeșnice care se aprind în special în zilele de sărbătoare. Cea mai mare candelă care arde este dăruită chiar de Patriarhia Română şi se evidenţiază printr-un glob mare albastru.
Mormântul propriu-zis este săpat într-o piatră aproape albă, unde încă se poate vedea conturul formei trupului Maicii Domnului, așezat acolo înainte de mutarea ei la cer. Deasupra și în fața mormântului se află două plăci de cristal ce formează un mic jertfelnic, pe care se săvârșește zilnic Sfânta Liturghie. Încăperea care adăpostește mormântul are o dimensiune restrânsă, aproximativ 2 metri pe 1,5 metri, și este acoperită de aceeași piatră. Intrarea în acest spațiu se face printr-o ușă foarte joasă, ce în timpul slujbelor îndeplinește rolul sfintelor uși, iar ieșirea este pe o ușă mică săpată în piatră, situată pe partea de nord.
Ca o curiozitate, în anul 1975, Sfântul Cleopa de la Sihăstria, canonizat în acest an de Patriarhia Română, a efectuat un pelerinaj la Locurile Sfinte împreună cu Arhimandritul Ioanichie Bălan iar acesta din urmă a redactat un soi de jurnal de pelerinaj în cadrul căruia a notat și câteva detalii despre mormântul Maicii Domnului, oferind un program liturgic din acea vreme și subliniind faptul că aici slujesc numai ortodocșii: „Sfânta Liturghie se face zilnic între orele 7 și 8 dimineața de un ieromonah. În sărbători slujește un preot cu diacon, uneori și un episcop. Slujba de dimineață începe cu Utrenia, la orele 6, și se continuă direct cu Sfânta Liturghie. Utrenia durează 40-50 minute și Liturghia 40 de minute. Miezonoptica, psaltirea, ceasurile și acatistul zilei nu se pun, din cauza timpului foarte limitat”.
Așadar, mormântul Maicii Domnului nu este doar un loc istoric, ci e o poartă tainică care ne cheamă pe fiecare dintre noi să zăbovim pentru câteva clipe asupra tainei vieții, morții și învierii. Prin evlavia și liniștea care îl înconjoară, acest loc sfânt ne amintește că Maica Domnului, „roaba Domnului”, a fost învrednicită să fie prima dintre oameni care a trecut dincolo de hotarul morții, iar mutarea ei la cer este o făgăduință vie pentru toți cei care cred și pun în lucrare cuvintele Evangheliei lui Hristos.
Vă așteptăm pe site-ul nostru, www.BIZANTICONS.ro, să descoperiți colecția completă a icoanelor Maicii Domnului sau apăsați click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos, selectate de echipa Bizanticons Art cu prilejul acestui mare praznic. Click pe linkurile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.doxologia.ro
