În desfășurarea firească a vieții pământești a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după sărbătoarea Nașterii Sale, prăznuită la 25 decembrie, și după praznicul Tăierii-împrejur, rânduit la opt zile după Crăciun, pe 1 ianuarie, urmează cel de-al treilea mare praznic împărătesc, care încununează sărbătorile de iarnă: Botezul Domnului, cunoscut în popor sub numele de „Boboteaza”. Acest praznic a fost instituit în cultul Bisericii spre pomenirea Botezului primit de Mântuitorul de la Sfântul Ioan Botezătorul în apele Iordanului.
În tradiția Bisericii Ortodoxe, Boboteaza este strâns legată de una dintre cele mai solemne și impresionante rânduieli liturgice: Sfințirea cea Mare a apei. Această slujbă este cunoscută în popor și sub denumirea de „șfestanie”, termen de origine slavonă care înseamnă „luminare” sau „slujba luminării”. Denumirea amintește de vechea practică a Bisericii, când în ziua Bobotezei erau botezați catehumenii, adică cei care se pregăteau să primească Sfântul Botez.
Așa cum știm, în jurul Praznicului Botezului Domnului, dar nu numai atunci, în sufletele multor credincioși apare o neliniște aparent măruntă, dar pe deplin justificată: mai putem lua Aghiasma Mare dimineața dacă, dintr-un motiv sau altul, am mâncat ori am băut apă după miezul nopții? Întrebarea nu este una care ține de curiozitate, ci, evident, de conștiință. Aflați răspunsul în rândurile de mai jos!
Ce este Aghiasma Mare?
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „aghiasmă” provine din grecescul αγίασμα, termen care desemnează atât apa sfințită, cât și slujba propriu-zisă de sfințire a acesteia, săvârșită exclusiv la praznicul Bobotezei. Slujba Sfințirii celei Mari a apei poate fi oficiată fie după Sfânta Liturghie din ajunul Bobotezei, fie după Utrenia din ziua de 6 ianuarie sau, cel mai frecvent, după Sfânta Liturghie din ziua praznicului. Atunci, credincioșii iau aghiasma la casele lor, în diferite vase, și o păstrează cu evlavie pe parcursul întregului an.
Este important să facem distincția între Aghiasma Mare, care se săvârșește numai la Bobotează, și Aghiasma Mică, ce poate fi oficiată de preot în orice zi a anului. Aceasta din urmă are ca scop binecuvântarea credincioșilor, a locuințelor și gospodăriilor, a fântânilor, icoanelor și a altor bunuri. Spre deosebire de Aghiasma Mare, care se consumă doar în anumite zile rânduite după praznic, Aghiasma Mică poate fi luată cu evlavie, după pravila de dimineață, în zilele de post, precum și în momente de încercare, boală, ispite sau suferință, ca izvor de tămăduire și mângâiere sufletească.
Ce facem dacă am mâncat/băut apă după miezul nopții?
În Tradiția Ortodoxă s-a statornicit ca Aghiasma Mare să fie luată dimineața, pe nemâncate, înainte de anafură. Această rânduială nu este o simplă convenție, ci exprimă o realitate duhovnicească profundă: așezarea lui Dumnezeu înaintea oricărei hrane trupești. De aceea, miezul nopții a devenit, în timp, un reper liturgic care marchează începutul ajunării, nu ca o obligație juridică, ci ca o formă de evlavie și respect față de sfințenia darului primit.
Totuși, este important să înțelegem că această rânduială, deși general valabilă, nu funcționează ca o lege rigidă. Nu există canoane sinodale care să interzică luarea aghiasmei sau a anafurei în cazul în care cineva a mâncat sau a băut apă după miezul nopții. Biserica nu a legiferat aceste aspecte în mod strict, tocmai pentru că ele țin de viața duhovnicească personală și de iconomia pastorală. Viața concretă aduce cu sine situații care nu pot fi cuprinse într-o formulă unică. Sunt credincioși care trebuie să ia medicamente noaptea sau dimineața devreme, persoane bolnave pentru care consumul de apă este necesar, mame care se trezesc în timpul nopții, oameni care, din reflex sau neatenție, beau apă fără a avea intenția de a nesocoti rânduiala. În astfel de cazuri, a refuza aghiasma dintr-un exces de scrupulozitate nu este un semn de evlavie, ci riscă să devină o tulburare inutilă a conștiinței.
Tocmai de aceea, Biserica a lăsat aplicarea acestei rânduieli la discernământul duhovnicului. El este cel care cunoaște starea sufletească și trupească a fiecăruia și poate face diferența între neglijență și necesitate, între comoditate și neputință reală. Regula rămâne aceeași pentru toți, dar modul în care ea este trăită se așază personal, în duhul iconomiei și al păcii lăuntrice. În acest sens, Tipicul Sfântului Sava învaţă următoarele: „Deoarece sunt unii care se opresc pe ei înșiși de a gusta Sfânta Apă, aceștia nu fac bine, pentru că prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfinţirea lumii și a întregii făpturi. Pentru aceasta pretutindeni se stropește cu Sfânta Apă și în toate locurile cele spurcate, chiar și în locurile care sunt sub picioarele noastre. Deci de unde este socotinţa acestora pentru ca să nu guste apa aceasta? Deoarece trebuie să știm că nu pentru gustarea mâncării este necurăţia în noi, ci devenim spurcaţi prin lucrurile noastre cele spurcate. Iar noi, ca să ne curăţim de acestea, bem fără de îndoială această sfântă apă”.
În concluzie, rânduiala generală a Bisericii rămâne clară: Aghiasma Mare se ia pe nemâncate, ca expresie a evlaviei față de darul sfințit. Însă acolo unde există motive reale, iconomia nu anulează rânduiala, ci o împlinește în duhul dragostei și al înțelepciunii.
Așadar, să încercăm să nu ratăm niciuna dintre cele opt zile în care putem consuma Aghiasma Mare și, mai mult decât atât, să nu considerăm această strădanie la care ne cheamă Biserica noastră ca fiind o „corvoadă” sau o piedică în calea tabieturilor noastre matinale. În calitatea noastră de creștin-ortodocși, bine ar fi să avem în minte un singur gând în preajma slăvitului praznic al Botezului Domnului: 8 dintre dintre cele 365 de zile ale anului care tocmai a început să le dedicăm sufletelor noastre și să punem, astfel, început bun și binecuvântat tuturor zilelor care vor urma.
Aflându-ne încă în preajma Slăvitului Praznic al Botezului Domnului, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de obiecte religioase, utile pentru săvârșirea slujbei Aghiasmei, cât mai ales pentru a o păstra, mai apoi, și a-i acorda acesteia atenția care i se cuvine. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: Arhid. Vali Vădănoiu / Centrul Eparhial Tomis (Facebook)
