În ziua de 10 februarie, Biserica noastră îl pomenește cu mare cinste pe unul dintre cei mai apreciaţi sfinţi din lumea satului românesc, Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, ierarhul care a primit darul facerii de minuni pentru credința și jertfelnicia arătată Mântuitorului Hristos. Preot în cetatea Magnezia din provincia romană Asia Minor și episcop al Magneziei și al împrejurimilor acestui oraș, Sfântul Haralambie este unul dintre martirii la care, până în zilele noastre, credincioșii se roagă cu multă râvnă pentru vindecare și pentru izbăvirea de orice suferință.
Ziua Sfântului Haralambie este a doua sărbătoare din această lună, după cea a Sfântului Trifon (1 februarie), când se oficiază slujba Aghiazmei Mici. După săvârșirea slujbei, gospodarii iau apa sfințită la casele lor, având nădejdea că Dumnezeu, prin sfinții Săi, le va ocroti gospodăriile și că, tărâța și făina care au fost binecuvântate de către preot, le vor vindeca animalele aflate în suferință. Un aspect aparte pe care am dori să vi-l prezentăm cu prilejul prăznuirii Sfântului Haralambie din acest an este, însă, modul neobișnuit în care zugravii de odinioară au ales să dea bolii un chip înspăimântător și să o picteze, strânsă în lanțuri, la picioarele episcopului Magneziei. Aflați motivul și explicația în rândurile de mai jos!
Subiect al legendelor populare
În viața Sfântului Haralambie citim că, pentru viețuirea sa cea dreaptă și pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Se spune că, înainte de a-și da sufletul, sfântul a început să se roage puternic și atunci cerurile s-au deschis, iar sfântul L-a văzut pe Mântuitorul și pe îngerii Săi. Sinaxarul ne spune că, în acea clipă, Sfântul Haralambie I-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul în care vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundență de roade, iar sufletele oamenilor să fie mântuite. Domnul i-a promis că îi va îndeplini dorințele și S-a ridicat la cer, luând cu El sufletul smeritului martir. Reținând acest aspect din viața sa, credincioșii din întreaga țară, dar mai cu seamă cei din zonele rurale ale Bucovinei, îl cinstesc pe Sfântul Haralambie în mod deosebit, cunoscut ca fiind tămăduitor al ciumei, păzitor de foamete și izgonitor de duhuri necurate.
În tradiția populară se spune că Însuşi Dumnezeu i-ar fi dat ciuma în grijă Sfântului Haralambie, deoarece ajunsese aproape să nimicească toţi oamenii de pe pământ. Se spune, așadar, că după ce Sfântul Haralambie a trecut la cele veșnice, petrecând multă vreme alături de îngeri și slăvindu-L pe Dumnezeu în Grădina Raiului, Tatăl cel Ceresc l-a chemat la Tronul Împărătesc pentru a-i răsplăti demna sa viețuire și mărturisire. Atunci, neștiind ce să-I ceară Domnului, Sfântul Haralambie a coborât pe pământ și i-a întrebat pe oameni cu ce le poate fi de folos, iar aceștia l-au implorat să mijlocească către Dumnezeu pentru izbăvirea de ciumă, care îi împresura amarnic. Se spune că Dumnezeu a fost de acord cu dorința sa, iar Sfântul Haralambie a legat ciuma cu niște lanțuri puternice, dezlegând-o doar atunci când creștinii uită să-i respecte ziua de prăznuire.
Dincolo de legendă, întâmplarea de mai sus este confirmată chiar în Acatistul închinat lui, unde citim: „S-a arătat Domnul puterilor cu mulțime de îngeri asupra ta […] dându-ți totodată dar de tămăduire asupra celor ce vor cinsti în lume și vor prăznui numele tău, ca să fie scăpați de toate bolile și nevoile lor, iar mai ales de năprasnica boală a ciumei”.
Ciuma din legende, temei iconografic
Ieromonahul Dionisie din Furna, autorul volumului „Erminia picturii bizantine” – cartea de căpătâi a oricărui pictor, arată că Sfântul Haralambie se zugrăvește de obicei sub chipul unui bătrân cu barba albă, lungă și ascuțită, despicată în două. În iconografia ortodoxă greacă, Sfântul Haralambie este reprezentat deseori ca preot, pe când sursele rusești îl prezintă mai ales în înfățișarea sa episcopală, având însemne arhierești.
Fără a face abstracție sau a minimaliza în vreun fel manualul de pictură al ieromonahului Dionisie, dar profund impresionați de misiunea ocrotitoare a Sfântului Haralambie, zugravii satelor românești de odinioară au personificat boala, au pictat-o în icoane pe sticlă și au transformat-o într-una dintre cele mai cunoscute reprezentări iconografice a Sfântului Haralambie din țara noastră. Astfel, în iconografia de la jumătatea sec. al XIX-lea, mai ales în cele centre de iconari din Șcheii Brașovului, Făgăraș și Țara Oltului, Sfântul Haralambie era reprezentat cu ciuma sub picioare, ținând-o în lanț.
Pentru a înțelege mai bine contextul, trebuie să menționăm că meșteșugul picturii pe sticlă a pătruns în Transilvania prin Mănăstirea Nicula, ajunsă vestită după minunea din anul 1699, când icoana realizată de Luca din Iclod a plâns timp de 26 de zile. În urma acestei minuni, toți credincioșii își doreau ca în casele lor să existe o copie a acestei icoane și, astfel, localnicii au început să învețe tainele picturii pe sticlă de la călugării bătrâni. Cu timpul, la Nicula s-a dezvoltat un adevărat centru dedicat picturii pe sticlă. Arta țăranilor se caracteriza printr-un desen naiv, simplu, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție clară, fiind reprezentate atât sărbătorile legate de viaţa Mântuitorului, cât și mulți dintre sfinții ocrotitori, având la bază deseori valorosul folclor literar al zonei respective.
Așa s-a întâmplat și în cazul Sfântului Haralambie, care în multe dintre aceste icoane tradiționale apare zugrăvit în veșminte arhierești, binecuvântând cu o mână în timp ce cu cealaltă ține fie Sfânta Evanghelie, fie cârja arhierească. La picioarele sale este reprezentată boala sau ciuma, în special, în diferite moduri: fiară cu chip de om, coarne de bou, aripi și în mână o sabie sau cu urechi de țap și corp acoperit de solzi. În alte icoane, ciuma este reprezentată sub forma unui schelet uman, purtând în mâini o coasă, ca semn al morții fulgerătoare. În ciuda teribilelor caracteristici, boala este ținută în lanț de către Sfântul Haralambie, meșterii iconari subliniind biruința veșnică a Sfântului Haralambie asupra bolii și a morții pe care aceasta o „semăna” printre cei vii. Interesant, de asemenea, e că din icoane nu lipsesc reprezentările vechilor sate și orașe, ale bisericilor și ale cetăților grandioase cu porți și drumuri pe care se văd, în depărtare, oameni venind spre sfânt pentru a-i mulțumi că i-a izbăvit de boală și de primejdie.
Am adunat la un loc pentru dumneavoastră, în această zi specială, icoana Sfântului Haralambie, alături de câteva volume, precum și cele mai frumoase cărți de rugăciuni. Comandați pentru biblioteca și colțul dumneavoastră de rugăciune sau dăruiți celor apropiați un dar fără dată de expirare, spre cinstirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
