A trecut deja un an de când am fost ultima oară la Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, iar gândul mă poartă adesea și mai departe în urmă, la prima mea vizită, de acum aproape zece ani. Ajunsesem la ceas de seară alături de duhovnicul meu și de câțiva prieteni, obosiți după drumul din București și după mersul pe cărările Sfântului Munte. Îmi amintesc și astăzi cum ne-a întâmpinat părintele stareț Efrem, spunând că românii sunt întotdeauna bineveniți.
În noaptea aceea am rămas la prima mea priveghere de toată noaptea, fără să știu la început în cinstea cui se săvârșea slujba. Am aflat apoi că părinții îl pomeneau pe Sfântul Cuvios Evdochim Vatopedinul, prăznuit în fiecare an pe 5 octombrie. Povestea lui m-a făcut să mă opresc asupra unui lucru neobișnuit: despre viața acestui monah athonit știm surprinzător de puțin. Nu i s-au păstrat locul nașterii, anii de nevoință și nici măcar numele pe care l-a purtat în obștea Vatopedului. Părinții mănăstirii îi cinstesc însă moaștele, îi săvârșesc slujba și îl numesc „Neofanitul”. Cum a ajuns să fie cinstit un monah a cărui biografie rămâne necunoscută? Și de ce spune Gheronda Efrem Vatopedinul, starețul mănăstirii, că sfântul ar fi dorit să rămână ascuns chiar și după moarte? Aflați povestea lui în rândurile de mai jos!
Un monah necunoscut în vechiul cimitir al Vatopedului
După acea priveghere, am vrut să aflu cine fusese monahul căruia îi cântasem, iar povestea pe care am descoperit-o începe în vechiul cimitir al Vatopedului. În anul 1840, în timpul unor lucrări de reparație, părinții au găsit moaștele unui călugăr păstrate într-un chip neobișnuit: se mai vedeau urme ale veșmântului monahal, iar mâinile sale, încrucișate la piept, țineau o icoană a Maicii Domnului. Potrivit părinților din obște, din moaște se răspândea o bună-mireasmă pe care cei prezenți au primit-o ca semn al sfințeniei sale.
Nimeni nu mai știa însă cum îl chema. Părinții au hotărât să îi dea numele Evdochim, exprimând prin el încredințarea că monahul trăise în chip bineplăcut lui Dumnezeu. În data de 5 octombrie, moaștele sale au fost aduse în biserică, iar această zi a rămas data pomenirii lui. În scrierile din biblioteca Mănăstirii Vatoped sunt amintite și tămăduiri petrecute după descoperire, între ele vindecarea unui monah bătrân care suferise vreme de mai mulți ani de paralizie.
Trebuie să amintim că există o tradiție orală potrivit căreia Evdochim ar fi Sfântul Sava Vatopedinul, cel nebun pentru Hristos. Mănăstirea prezintă această identificare ca pe o posibilitate, iar nu ca pe o certitudine, deoarece nu s-au păstrat date care să stabilească fără îndoială numele său din timpul vieții.
Ce înseamnă „Neofanitul”?
Supranumele acesta provine din grecescul „neophanḗs” și înseamnă „nou-arătat”. Sfântul Evdochim a primit acest nume pentru că a fost făcut cunoscut obștii prin descoperirea moaștelor sale, la multă vreme după ce își încheiase viața pământească. Explicația se află și în slujba sa, în textul pe care l-am ascultat fără să îl înțeleg pe deplin la acea primă priveghere. Condacul de la Utrenie începe astfel: „Ἐν τῷ Ὄρει Ἄθωνος, νεοφανὴς ἀνεδείχθης” — „În Muntele Athos, nou-arătat te-ai făcut”. Cântarea amintește apoi de viața sa de nevoință, de mireasma moaștelor și de uimirea credincioșilor care se apropie de ele spre a se închina și a-i aduce mulțumire și cinste sfântului.
De ce spune slujba că a dorit să rămână ascuns?
Citind mai departe cântările, am găsit și răspunsul la partea cea mai tulburătoare a poveștii. Icosul care urmează condacului spune că Dumnezeu l-a făcut cunoscut printr-o minune, deși el dorea să rămână ascuns. Cântările Vecerniei revin asupra aceleiași idei, vorbind despre virtutea pe care sfântul a ferit-o de privirea și lauda oamenilor. Este felul în care obștea a înțeles viața confratelui său după aflarea moaștelor.
Într-o cuvântare publicată pe site-ul Mănăstirii Vatoped, rostită la prăznuirea Sfântului Evdochim din 5/18 octombrie 2002, părintele stareț Efrem tâlcuiește locul și felul în care au fost găsite moaștele. Potrivit acestei tâlcuiri, sfântul și-ar fi cunoscut apropierea sfârșitului și s-ar fi retras într-un loc ferit al cimitirului, ținând icoana Maicii Domnului Vimatarissa, pentru a pleca din această viață fără să atragă cinstea oamenilor. Împrejurările morții sale nu sunt cunoscute, însă, dintr-o mărturie directă. Părointele stareț exprimă, în continuare, înțelegerea duhovnicească pe care obștea a dat-o descoperirii din cimitir. Pentru monah, spune Gheronda Efrem, există și nevoința de a păstra ascunse darurile primite de la Dumnezeu. Ea cere atenție și smerenie, fiindcă dorința de a fi lăudat poate apărea chiar în mijlocul unei fapte bune. Despre nevoințele concrete ale Sfântului Evdochim s-au păstrat puține informații, însă tocmai această discreție a ajuns să vorbească obștii despre felul în care și-ar fi trăit viața.
Acum înțeleg mai bine numele pe care l-am auzit la privegherea de la Sfânta Mănăstire Vatoped. „Neofanitul” amintește de un sfânt descoperit târziu, iar cântările sale păstrează uimirea părinților care au aflat că trăise printre ei un om atât de smerit. În ziua pomenirii lui – și nu numai – să-i cerem Sfântului Evdochim să mijlocească pentru noi și să ne ajute să facem binele cu inimă curată, chiar și atunci când faptele noastre rămân cunoscute numai lui Dumnezeu.
Așa cum bine știți, în cadrul familiei și alături de cei dragi ai noștri avem întotdeauna ceva de sarbatorit. Fie că este vorba despre o nuntă sau un botez, o onomastică sau o zi de naștere la care suntem invitați, ne dorim negreșit ca darul pe care îl facem să fie unul special, diferit de al celorlalți, care să impresioneze și să pună un soi de „nod” în timp. Un „nod” care să amintească celor dragi de clipele aparte trăite împreună și de poveștile scrise cu drag și cu multe lacrimi de bucurie.
Și pentru că v-am obișuit să vă fim alături atunci când vine vorba de alegerea darurilor „altfel”, trebuie să știți că, din pasiune pentru amintirile dumneavoastră, în perioada următoare puteți comanda direct câteva daruri de suflet de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, pentru încununarea celor mai speciale momente din viața celor dragi:
- Vin mănăstiresc: Sfânta Mănăstire Vatoped deţine plantaţii întinse de viţă-de-vie, unde părinţii cultivă vinuri organice, vinuri care au fost deja premiate şi certificate de Organismul de Control şi Cetificare DIO. De asemenea, tot aici se găsesc şi o cramă la ultimele standarde unde butoaiele uriaşe din lemn, păstrate în stare foarte bună, ne duc cu gândul la tradiţia vinului şi la mâinile harnice ale părinţilor de aici, de la Sfânta Mănăstire Vatoped.
- Icoane: La Sfânta Mare Mănăstire Vatoped sunt păstrate cele mai multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din Sfântul Munte, cunoscute sub diferite denumiri. Aveți, așadar, posibilitatea de a dărui celor apropiați copii realizate din argint ale celor mai cunoscute icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în diferite dimensiuni și modele.
- Mierea EvDokimon: Produsă prin metode şi procedee care exclud orice fel de preparare chimică, pesticide ori alte substanţe dăunătoare, iar stupii sunt concepuţi integral din materiale 100% naturale. Părinții de la Sfânta Mănăstire Vatoped nu extrag toată cantitatea de miere din stupi, lucru care contribuie la sporirea sănătății albinelor și la modul în care ele colectează nectarul din plantele aflate în grădinile Sfintei Mănăstiri Vatoped și în pădurile din apropiere.
- Ulei de Măsline BIO, extravirgin, provenit din grădina proprie a Mănăstirii Vatoped și realizat din măsline culese la timpul potrivit, după o rețetă de veacuri, păstrată și respectată cu deosebită atenție. Calitatea excepțională a uleiului de măsline de la Mănăstirea Vatoped a fost apreciată în mai multe rânduri de specialiști din întreaga lume, iar în anul 2008, acesta a fost premiat cu medalie din argint în cadrul concursului „London International Olive Oil Health Competion”.
- Măsline BIO, provenite din cultura ecologică a Sfintei Mănăstiri Vatoped. Măslinele sunt culese manual și atent selectate, iar prepararea lor respectă o rețetă specială, veche de sute de ani, și lăsată „moștenire” din generație în generație de părinții din obștea mănăstirii. „Minunea” și marea binecuvântare stă în faptul că măslinele păstrează gustul deosebit făcă niciun fel de conservant sau alte substanțe.
- Săpunuri și cosmetice BIO, produse de către părinții din obștea Mănăstirii Vatoped din uleiuri și extracte din flori și plante 100% organice, culese atât din grădinile mănăstirii, cât și din pădurile sălbatice din apropiere. Datorită acestui lucru, în urma cererilor repetate ale credincioșilor, ele au ajuns în toate țările ortodoxe – Rusia, Ucraina, Serbia, Bulgaria – și au devenit cunoscute în toată Europa, atrăgând atenția televiziunilor și a specialiștilor în domeniu, care au rămas impresionați de puritatea și de calitatea ingredientelor utilizate.
- Ceaiuri BIO – De ce sunt speciale ceaiurile de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped? Pentru că plantele tocate mărunt și puse în fiecare pungă nu sunt aduse din sere, așa cum se întâmplă în alte locuri, ci sunt răsădite în grădinile mănăstirii sau sunt aduse direct din pădurile din apropiere, fiind culese la vremea cuvenită și păstrând astfel proprietățile potrivite pentru tratarea diferitelor afecțiuni.
- Uleiuri esențiale: Fără a fi modificate genetic și mereu în armonie cu legile naturii și cu mediul curat din binecuvântate peninsulă a Athosului, plantele din grădinile Sfintei Mănăstiri Vatoped sunt pregătite spre a fi trimise oamenilor „din lume” după rețete lăsate chiar de unii pustnici ai acestor locuri. Părinții respectă rețeta de preparare a uleiurilor esențiale din aceste plante fără niciun fel de adăugire, leacul natural care rezultă având puterea de a vindeca și fiind o adevărată alternativă la tot amalgamul de medicamente din farmacii.
Nu în ultimul rând, vă mulțumim și dumneavoastră pentru încrederea și sprijinul cu care ne onorați! Ne asumăm întru totul această responsabilitate, așa cum v-am obișuit, și vă asigurăm de calitatea și integritatea tuturor acestor daruri din Grădina Maicii Domnului. Promitem să ajungă la dumneavoastră în cel mai scurt timp și în cele mai bune condiții, așa cum ne-au fost încredințate, pentru a fi oferite celor dragi.
