În fiecare an, credincioșii ortodocși de pretutindeni îl cinstesc, în ziua de 14 mai, pe Sfântul Mucenic Isidor unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți mucenici, cinstiți în aproape toate țările din jurul Mării Mediterane ca mare ocrotitor al marinarilor. Tradiția bisericii noastre spune că, după ce a dus o viață de sfințenie, Sfântul Isidor a fost prins, chinuit aspru și ucis, în cele din urmă, pentru că n-a vrut sub nicio formă să se lepede de Hristos, adevăratul lui Domn și prieten. Și odată cu martiriul a venit și minunea: se spune că arborii de mastic au început să plângă pur și simplu, îndurerați de cele pe care le văzuseră.
Sfântul Nicolae Velimirovici, numit și „Gură de Aur al secolului XXI”, spunea că nu este privelişte mai mişcătoare pe pământ decât prietenia dintre sfânt şi natură, cu toate florile și animalele care o încununează. Și, într-adevăr, martiriul Sfântului Mucenic Isidor vine să confirme acest lucru. Descoperiți povestea pe larg în editorialul de mai jos!
Cine a fost Sfântul Isidor?
Sfântul Mucenic Isidor din Hios a trăit în zilele împăratului Deciu, fiind de loc din Alexandria Egiptului. Dorind împăratul încă din primul său an de domnie să-și reformeze armata din temelii și, astfel, să o reorganizeze, a trimis în insula Chios (sau Hios) din Marea Egee pe tribunul Numerian cu porunca de a încorpora pe toți tinerii înscriși în armată. Printre ei se afla, evident, și Sfântul Isidor, un tânăr simplu care trăia în rugăciune, post și înfrânare. După o vreme, împăratul Deciu a dat ordin ca toți soldații din armată să să aducă jertfă zeilor, pentru a-i ajuta în lupte, iar cei ce nu o vor face să fie obligați prin chinuri și tortură. Pentru că n-a dorit să facă acest lucru și pentru că se purta cuminte și atent față de ceilalți, Sfântul Isidor a fost pârât că este creștin și a fost chemat la judecată în fața lui Numerian, mărturisind fățiș și fără nicio rezervă dreapta credință. Bătut cu biciuit, târât pe stânci și cu limba tăiată, Sfântul Isidor încă reușea să vorbească, prin harul și ajutorul lui Dumnezeu, continuând să-L mărturisească pe Hristos. În cele din urmă, dregătorul a poruncit să i se taie capul, Sfântul Isidor primind cununa cea luminoasă și curată a muceniciei în data de 14 mai 251.
Sfântul Mucenic Isidor și lacrimile de mastic
Un aspect interesant din viața Sfântului Isidor este acela că locuitorii din insula Chios (în limba greacă Χίος, o insulă din Grecia, aflată în Marea Egee, la 7 km de coasta Turciei) l-au ales să le fie ocrotitor, prin excelență. Insula Chios este cunoscută și ca „insula parfumurilor”, datorită florilor care cresc la tot pasul, de o diversitate coloristică aparte, încă ceea ce face cu adevărat ca locul acesta să aibă o personalitate aparte este arborele de mastic, care crește numai în această insulă. Mai precis, masticul este un mic arbust peren care crește la aproximativ doi-trei metri pe un teren stâncos din partea de sud a insulei, cunoscut ca remediu pentru problemele gastrointestinale de mii de ani.
Tradiția locului, păstrată de bătrâni și transmisă prin viu grai urmașilor, spune că episodul atât de crud al martirizării Sfântului Isidor s-a petrecut chiar într-o livadă plină cu arbori de mastic. În clipa în care călăii l-au legat pe sfânt și și-au ridicat securea pentru a-i reteza capul, se spune că acești arbori de mastic s-au întristat atât de mult încât au început să „plângă cu lacrimi” din cunoscuta rășină de mastic astfel încât întreaga livadă se umpluse de mireasmă, iar iarba și toate plantele de pe jos erau udate din plin de acele lacrimi, în sensul propriu al cuvântului. De atunci, evlavioșii locuitori ai insulei Hios l-au recunoscut ca ocrotitor duhovnicesc al lor pe Sfântul Mucenic Isidor și au început să considere copacul de mastic și rășina acestuia drept daruri de mult preț ale insulei lor. În fiecare an, de ziua Sfântului Isidor, în semn de cinste și de aleasă mulțumire pentru acest mare dar făcut locuitorilor, preoții în frunte cu credincioșii împodobesc casele și bisericile așa cum se întâmplă la marile hramuri, organizează procesiuni cu icoana sa și intonează cântări de bucurie închinate Sfântului Isidor, Bunului Dumnezeu și Maicii Sale deopotrivă.
În viața sa citim că, după ce păgânii necinstitori i-au tăiat capul, cinstitul lui trup a fost aruncat câinilor și fiarelor sălbatice pentru a-l mânca. Însă, prietenul său pe nume Amonie, creștin fiind, a luat sfântul lui trup și, săpând în taină un mormânt împreună cu ceilalți frați credincioși, l-au pus în pământ, ca pe o comoară de mare preț. Apoi, aflând stăpânitorii că urmează poruncile lui Hristos și îndemnurile Sfintelor Evanghelii, el însuși a primit cununa muceniciei pe o corabie aflată în drum spre Elespont. După o bună bucată de timp de la martiriul Sfântului Mucenic Isidor, o creștină cuvioasă pe nume Mironia a găsit moaștele Sfântului, le-a scos din pământ, le-a uns cu miresme de preț și le-a așezat în pânză curată, apoi le-a pus la un loc cinstit. Deasupra acestora, după încetarea prigoanei împotriva creștinilor, a zidit o biserică în numele lui, iar mulți bolnavi și neputincioși care veneau să se închine sfântului primeau tămăduiri și se întorceau sănătoși la casele lor.
Așadar, să îl rugăm și noi pe Sfântul Isidor să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de toate bolile sufletești și trupești, pentru vederea lucrurilor și a faptelor bune din lumea care ne înconjoară şi pentru întărirea noastră în credinţa cea dreaptă. Cu prilejul prăznuirii sale, am adunat pentru dumneavoastră, într-o colecțiem câteva cărți de rugăciune, alături de Candelele Dăruirii – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: ziarullumina.ro
