Suntem la început de noiembrie, iar zilele tot mai reci ne amintesc că se apropie Postul Nașterii Domnului. Însă, până să pornim pe acest drum al pregătirii sufletești și trupești, Biserica ne cheamă să ridicăm privirea… către lumea nevăzută: pe 8 noiembrie, îi prăznuim pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și, împreună cu ei, pe toate puterile cerești cele fără de trupuri.
Poate că îi recunoaștem pe cei doi Arhangheli din icoanele aflate lângă Sfântul Altar, le-am rostit numele în rugăciune ori am felicitat, an de an, pe cineva care le poartă numele. Dar denumirea întreagă a sărbătorii, Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri, ne poate trezi câteva întrebări: de ce îi numim în primul rând pe Mihail și Gavriil, dacă îi cinstim pe toți îngerii, ce înseamnă acest „sobor” și de ce a fost aleasă tocmai ziua de 8 noiembrie? Haideți să descoperim împreună povestea praznicului în rândurile de mai jos!
O sărbătoare care i-a cuprins, treptat, pe toți îngerii
Începuturile sărbătorii ne poartă la Constantinopol. Potrivit explicației părintelui Ene Braniște din Liturgica generală, în secolul al V-lea a fost ridicată la Termele lui Arcadius o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail, iar prăznuirea era legată inițial de amintirea sfințirii acestui locaș. Mai târziu, ziua l-a cuprins în cinstire și pe Sfântul Arhanghel Gavriil, pentru ca, în cele din urmă, să devină sărbătoarea tuturor cetelor îngerești. Nu s-a păstrat însă numele unei persoane despre care să putem spune cu certitudine că a ales singură data de 8 noiembrie. Așa se face că, deși în vorbirea de fiecare zi îi spunem adesea „sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavriil”, în biserică auzim un nume mai lung. Cuvântul „sobor” înseamnă adunare, iar în această zi cei doi Arhangheli sunt pomeniți împreună cu întreaga obște a îngerilor care Îl slujesc pe Dumnezeu.
Tradiția Bisericii dă acestui cuvânt și un înțeles legat de Arhanghelul Mihail. Ea povestește că, după răzvrătirea și căderea unei părți dintre îngeri, Mihail i-a chemat pe cei rămași credincioși să ia aminte și să stea neclintiți înaintea Creatorului. Adunați într-un singur cuget, îngerii au început atunci să laude Sfânta Treime. Istorisirea ne vorbește despre unirea și statornicia lor în bine; ea aparține tradiției duhovnicești a praznicului și nu trebuie confundată cu relatarea istorică a apariției sărbătorii în calendar.
De ce în luna noiembrie și de ce în ziua a opta?
Luna noiembrie are un loc aparte în această tâlcuire. Așa cum știm, anul bisericesc începe la 1 septembrie, astfel încât noiembrie este a treia lună a sa, iar cifra trei ne îndreaptă gândul către Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pe Care îngerii Îi slăvesc neîncetat. Există însă și un al doilea fel de a număra: dacă pornim de la luna martie, luna Bunei Vestiri, și o socotim pe aceasta prima, noiembrie devine a noua. Numărul nouă amintește de cele nouă cete îngerești pe care le cinstim împreună la acest praznic. Astfel, aceeași lună ne vorbește, pe de o parte, despre Dumnezeu, Căruia îngerii Îi slujesc, iar pe de altă parte, despre întreaga lor adunare.
Mai rămâne însă o întrebare: de ce tocmai ziua a opta? Noi ne măsurăm timpul în săptămâni de câte șapte zile, care se încheie și încep din nou. În limbajul Bisericii, „ziua a opta” ne poartă dincolo de această curgere obișnuită a timpului și ne vorbește despre veșnicie, despre viața Împărăției lui Dumnezeu, care nu cunoaște sfârșit. De aceea, opt nu este aici doar numărul unei zile din calendar, ci și un semn al nădejdii că omul este chemat la viața cea veșnică, împreună cu Dumnezeu și cu sfinții Săi îngeri.
Privită astfel, data de 8 noiembrie adună în câteva cifre înțelesul sărbătorii: luna a noua, socotită de la martie, ne amintește de cele nouă cete îngerești, iar ziua a opta ne îndreaptă spre veșnicie. Este o tâlcuire duhovnicească a datei, pe care o putem așeza alături de istoria praznicului, legată la început de cinstirea Arhanghelului Mihail la Constantinopol. Nu cunoaștem numele celui care a ales personal ziua de 8 noiembrie, dar înțelegem de ce Biserica a găsit în ea un prilej atât de bogat de a vorbi despre îngeri și despre viața la care Dumnezeu ne cheamă pe toți.
Care sunt cele nouă cete îngerești?
Sfânta Scriptură vorbește despre mulțimea îngerilor folosind cuvinte care depășesc numărătoarea obișnuită: „mii de mii” și „miriade de miriade” stau înaintea lui Dumnezeu, citim în cartea prorocului Daniel (7, 10). Despre rânduiala lor, scrierea cunoscută sub numele Ierarhia cerească vorbește despre nouă cete, așezate în trei grupuri: Serafimii, Heruvimii și Tronurile; Domniile, Puterile și Stăpâniile; Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii. Denumirile ne pot părea greu de ținut minte, însă praznicul nu ne cere să învățăm pe dinafară o înșiruire de nume. El ne amintește că lumea creată de Dumnezeu este mai cuprinzătoare decât ceea ce putem vedea și că îngerii, numiți în Epistola către Evrei „duhuri slujitoare” (Evrei 1, 14), Îi împlinesc voia și îi ajută pe oameni în drumul lor către El.
Între cei pe care îi cinstim în această zi, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil au un loc aparte pentru că îi întâlnim cu numele lor în Sfânta Scriptură. Despre Sfântul Mihail citim în cartea prorocului Daniel și în Apocalipsă, unde este înfățișat împreună cu îngerii săi în lupta împotriva răului (Apocalipsa 12, 7-9). La rândul său, Sfântul Gavriil îi tâlcuiește prorocului Daniel vedenia sa, îi vestește lui Zaharia nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și aduce Fecioarei Maria vestea Întrupării Fiului lui Dumnezeu.
Și icoanele ne ajută să înțelegem misiunea lor: Arhanghelul Mihail este înfățișat adesea cu sabia, iar Arhanghelul Gavriil apare ca vestitor al Bunei Vestiri, uneori purtând un crin. Reprezentările pot avea detalii diferite, dar pe cei doi îi vedem de obicei pe ușile diaconești ale catapetesmei, de o parte și de alta a ușilor împărătești.
În Acatistul Sfinților Arhangheli, Mihail este numit „slujitor al Legii”, iar Gavriil „înger al darului”, numiri care ne îndeamnă să privim împreună dreptatea și mila lui Dumnezeu: să nu pierdem din vedere răul împotriva căruia trebuie să luptăm, dar nici bucuria veștii că Dumnezeu Se apropie de oameni și îi cheamă la mântuire.
Îngerul de care ne amintim poate prea rar
Sărbătoarea tuturor puterilor cerești este și un prilej de a ne îndrepta gândul către îngerul nostru păzitor, a cărui ocrotire o cerem încă de la începutul vieții creștine. În rânduiala Sfântului Botez, Biserica se roagă ca cel botezat să fie însoțit de un „înger de lumină”, care să-i păzească pașii și să-l călăuzească pe calea binelui. Mulți dintre noi păstrăm, undeva în amintirile copilăriei, glasul blând al mamei sau al bunicii, care ne învăța, seara, înainte de culcare, rugăciunea „Înger, îngerașul meu”. O rosteam atunci cu simplitatea și încrederea vârstei, fără să-i înțelegem pe deplin adâncimea cuvintelor. Anii au trecut, am crescut, iar printre grijile și frământările vieții, poate că am uitat să ne mai întoarcem la această rugăciune atât de dragă începuturilor noastre.
De altfel, Biserica ne amintește necontenit de prezența și lucrarea îngerilor, nu doar în ziua praznicului de la 8 noiembrie. Fiecare zi de luni le este închinată, iar rugăciunile către îngerul păzitor își au locul lor în rânduiala rugăciunilor zilnice. Poate că aici se află și unul dintre cele mai frumoase înțelesuri ale acestei sărbători: să redescoperim, dincolo de agitația zilelor și de grijile care ne apasă, simplitatea rugăciunii de odinioară și încrederea că nu suntem singuri pe drumul vieții. Să ne amintim să cerem ajutorul lui Dumnezeu, să fim mai atenți la îndemnurile spre bine și să păstrăm vie în suflet dorința de a-I fi aproape.
Așadar, sărbătoarea din 8 noiembrie, închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și tuturor puterilor cerești, ne amintește de legătura tainică dintre lumea văzută și cea nevăzută și ne îndreaptă gândul către Împărăția lui Dumnezeu. Prin ascultarea și slujirea lor neîncetată, îngerii ne arată că adevărata împlinire a vieții se află în comuniunea cu Dumnezeu. Cinstindu-i, suntem chemați să le urmăm statornicia în bine și să redescoperim, cu aceeași încredere curată din copilărie, puterea rugăciunii și purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care ne călăuzește pe calea mântuirii.
Cu nădejdea că v-au fost de folos toate aceste rânduri, în loc de concluzie, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Venim, de asemenea, și cu ideea de cadou: un volum, dar și icoane închinate lor, potrivite fie pentru a încununa acest moment deosebit, fie spre a fi așezate în colțul de rugăciune ca semn de mulțumire adusă pentru ocrotirea pe care ne-o poartă în toate zilele vieții noastre. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
