Un nou An, un nou drum ni se așterne înainte și ne așteaptă să-l călcăm, cu mic, cu mare, într-o nouă călătorie pe marele nostru drum către Împărăția lui Dumnezeu. Călătoria noastră spre sfințenie nu este una îndepărtată, ci o invitație zilnică de a trăi în har, de a ne lăsa transformați de Duhul Sfânt, de a deveni, cu fiecare pas, mai aproape de acea comuniune plină de iubire, care leagă cerul de pământ. Aceste zile ale începutului de an, când ne punem înaintea lui Dumnezeu dorințele și împlinirile, sunt un timp potrivit pentru a ne reaminti că sfințenia nu depind deloc de circumstanțele exterioare, ci de viața noastră interioară, de modul în care punem în lucrare binecuvântările Duhului Sfânt. Până la urmă, rostul venirii Sfântului Duh în lume acesta este: sfinţirea oamenilor.
Nu, pe această cale nu suntem deloc singuri, ci îi avem mereu alături pe sfinții lui Dumnezeu, care nu sunt figuri îndepărtate, ci prieteni apropiați, mijlocitori pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Unul dintre aceștia s-a descoperit nouă în chip minunat, în urmă cu fix 75 de ani, pe 3 ianuarie 1950, după secole de tăcere: Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou. De ce atunci? Nu știm… ce știm e că, în istoria Bisericii, Dumnezeu își descoperă sfinții în momente de cumpănă, ca semne vii ale lucrării Sale proniatoare. După 75 de ani, Sfântul Efrem cel Nou rămâne un ocrotitor al celor aflați în suferință și o călăuză pe calea mântuirii, fiind pentru toți un prieten al lui Hristos și un mijlocitor neobosit înaintea tronului dumnezeiesc. Cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la descoperirea sfintelor sale moaște, am hotărât să vă prezentăm câteva lucruri pe care poate nu le cunoșteați despre Sfântul Cuvios Efrem cel Nou, dar mai ales despre modul minunat în care au fost descoperite sfintele sale moaște. Mai multe detalii, în rândurile de mai jos!
Maica Macaria, stareța care a descoperit moaștele Sfântului Efrem
Nu insistăm de această dată pe biografia Sfântului Efrem, mai ales că am mai scris despre acest subiect și, cu siguranță, mulți dintre dumneavoastră o cunoașteți deja. Spunem doar rezumativ faptul că, în 1393 Sfântul Efrem a intrat ca monah în Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu aflată pe Colina Neprihăniților din regiunea grecească Attica (lângă localitatea Nea Makri). Nu după mult timp, Cuviosul a fost hirotonit preot, viețuind în mănăstirea de la Nea Makri până la sfârșitul vieții sale, în anul 1425. Martiriul Sfântului Efrem cel Nou a durat opt luni, din data de 14 septembrie 1425 până pe data de 5 mai 1426, când, în cele din urmă, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Trecând mai bine de cinci veacuri de la mucenicia sa, moaştele Sfântului Efrem cel Nou au fost descoperite în chip minunat de către stareţa Macaria, cea care a refăcut Mănăstirea de la Nea Makri. În 1945, maica Makaria s-a îndreptat către ruinele fostei mănăstiri de la poalele nord-estice ale Muntelui Pentéli. A început să îngrijească locul, amenajând o chilioară și lucrând la curățarea și restaurarea vechii biserici. Adesea, se oprea și se gândea că acolo, pe acele pământuri, viețuiseră atâția monahi de-a lungul secolelor. Se ruga ca, în cele din urmă, când totul va fi gata și când florile vor înfrumuseța locul așa cum știu ele mai bine, să descopere măcar o urmă a tradiției monahale din acea parte de lume. O voce tot mai puternică, în inima ei, îi spunea: „Sapă și vei găsi ceea ce dorești”, până când i s-a arătat în mod minunat și locul exact: în partea din față a mănăstirii. Nu știa maica Macaria că, prin viața ei aleasă, Dumnezeu avea să-i descopere ceva care va schimba pentru totdeauna istoria Ortodoxiei.
În dimineața zilei de 3 ianuarie 1950, la început de an, maica Macaria a chemat un muncitor să sape acolo unde fusese îndemnată. Deși muncitorul nu dorea să sape în acel loc, din pricina faptului că era stâncos și înțesat de rădăcini, cedat în cele din urmă și a început să sape. Maica mergea și își împlinea ascultarea, rugându-se în taină, apoi venea din când în când să-l cerceteze pe muncitor. Săpând tot mai adânc, acesta a observat urmele zidului unei chilii vechi care erau din ce în ce mai erau evidente, drept pentru care a schimbat instrumentul și a dat pământul la o parte mai cu grijă. A găsit, apoi, o sobă dărâmată și un perete, semne ale unei vieți monahale de mult uitate. Apoi, nu după multă vreme, primul lucru pe care l-au descoperit a fost un cap de om. Imediat, o mireasmă plăcută s-a răspândit în aer. Era cinstitul cap al Sfântului Cuvios Efrem cel Nou.
„Moaștele nu fuseseră atinse de stricăciune”
„Am îngenunchiat cu evlavie, am sărutat moaștele Sfântului și am simțit profund, în inima mea, amploarea martiriului său. Sufletul mi s-a umplut de bucurie, căci dobândisem o comoară scumpă și, pe măsură ce feream pământul cu grijă, vedeam armonia moaștelor sale care, deși se aflau de atâtea secole în pământ, nu fuseseră atinse de stricăciune”, povestește maica Makaria, într-un document al vremii, despre momentele pline de har și de bucurie petrecute atunci, fără să știe că minunea avea să se prelungească și să dăinuie pentru totdeauna.
După ce a așezat sfintele moaște cu mare evlavie într-o raclă, pusă deasupra mormântului, maica Macaria s-a pregătit pentru Vecernie. După mărturia maicii, la un moment dat, în timpul slujbei, a început să audă pași care veneau dinspre mormânt. S-a oprit din citit, gândindu-se că poate erau doar ecouri, dar nu era așa. Sfântul Efrem venise până la ușa bisericii. După cum îl vedem până astăzi în icoanele sale, era înalt, cu ochi mici și rotunzi, o barbă lungă, neagră, care îi ajungea până la gât și era îmbrăcat în veșminte monahale. Într-o mână ținea o flacără, iar cu cealaltă binecuvânta, cerându-i maicii să-l mute din locul unde fusese așezat.
Ascultând întocmai dorința sfântului, maica Macaria a curățat sfintele moaște și, a doua zi, le-a așezat cu evlavie într-o raclă, în biserica centrală a Mănăstirii. De atunci și până în ziua de azi, fără întrerupere, sute și mii de credincioși vin zilnic să se închine Sfântului Efrem, cerându-i ajutorul și binecuvântarea sau mulțumindu-i pentru minunile săvârșite în viața lor, vindecându-i pe cei dragi sau izbăvindu-i din nevoi și suferințe.
Astăzi, pe 3 ianuarie 2025, se împlinesc trei sferturi de veac de când moaştele Sfântului Cuvios Efrem cel Nou au fost descoperite, prin rânduiala Bunului Dumnezeu. 75 de ani de când pământul s-a deschis, aducând la lumină o comoară duhovnicească de neprețuit. De aceea, Sfântul Efrem cel Nou, Marele Mucenic din Nea Makri (Grecia), este sărbătorit de două ori pe an: pe 3 ianuarie (ziua aflării Sfintelor sale Moaște) și pe 5 mai (ziua adormirii sale întru Domnul, în urma chinurilor cumplite suferite ca Mare Mucenic).
Mici părticele din Sfintele sale moaște au fost oferite, de-a lungul vremii, parohiilor și mănăstirilor din diferite zone și colțuri ale lumii ortodoxe ca dar de cinste, binecuvântare și întărire în credință a credincioșilor care vin și se închină în acele sfinte locașuri. Îl rugăm pe Sfântul Efrem cel Nou, cu smerenie și evlavie, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi, să ne întărească în credință și să ne călăuzească pașii pe calea către Rai. Să ne dăruiască răbdare în fața încercărilor vieții, să ne adâncească dragostea față de Hristos și față de aproapele nostru și să ne ajute să trăim întru lumina poruncilor Sale!
E adevărat. Suntem cu toții prinși în rutina zilnică dintre serviciu și casă, înfruntând traficul și toate cele ale zilei. Nu ne este ușor să ajungem la Nea Makri, poate, ca să-l vizităm pe Sfântul Efrem și să-i aducem gândul nostru de rugăciune și multă recunoștință. De aceea, aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, câteva icoane deosebite, alături slujba și acatistul său, potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune cu icoana acestui mare ocrotitor și vindecător. Pentru detalii și comenzi, apăsați click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos!
Foto credit: edj.ro
