Fără îndoială, atunci când vorbim despre sfinți și despre minunile lor, în sufletele multora dintre noi se naște o întrebare firească: se mai întâmplă, oare, minuni astăzi, așa cum se petreceau odinioară, pe când Sfinții Apostoli umblau printre oameni? Mai este lumea de astăzi martoră la lucrările minunate ale lui Hristos, care odinioară uimeau și pe cei mai aprigi potrivnici ai Săi? Răspunsul este limpede: da, minunile nu s-au sfârșit! Chiar dacă Mântuitorul S-a înălțat la Ceruri de veacuri, prezența Sa lucrătoare rămâne vie printre noi. Nimeni nu poate stinge lucrarea harului, nimeni nu poate acoperi lumina minunilor dumnezeiești. Depinde, însă, de noi să avem ochii deschiși și inimile curate pentru a le recunoaște. Ziua de 27 februarie, când Biserica îl cinstește pe Sfântul Cuvios Efrem Katunakiotul, este una dintre acele zile care ne aduce aminte că minunile sunt la fel de prezente și astăzi, confirmându-ne că Dumnezeu lucrează mereu în viața noastră.
Cu prilejul prăznuirii Sfântului Porfirie din acest an, dorim să vă împărtășim o întâmplare minunată, tainică și neașteptată, petrecută într-un loc cât se poate de obișnuit – într-un taxi, mijloc de transport la care, cu siguranță, fiecare dintre noi a apelat de atâtea ori, fără să bănuiască vreodată că tocmai acolo, iată, se poate arăta o rază de har. Detalii, în rândurile de mai jos!
Unul dintre cei mai mari părinți aghioriți
Înainte de a vă povesti minunea, haideți să reținem câteva informații biografice. Cuviosul Efrem Katunakiotul s-a născut în anul 1912, în satul Ambelohóri, regiunea Theba, într-o familie de oameni simpli, Ioánnis și Victoria Papanikítas, primind numele Evánghelos. Încă din copilărie a dus o viață aleasă, dedicată rugăciunii lui Iisus, postului și ascultării. După gimnaziu, a refuzat căsătoria, simțind chemarea monahală, confirmată în mod minunat mamei sale de către Sfântul Efrem Sirul.
În data de 14 septembrie 1933 a plecat la Sfântul Munte Athos, stabilindu-se la Katunakia, în chilia Sfântului Efrem Sirul, sub îndrumarea părinților Efrem și Nichifor. A primit schima mică sub numele Longhinos, iar în 1935, schima mare și numele Efrem. În 1936, a fost hirotonit preot. L-a cunoscut pe Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, devenind ucenicul său, și a deprins de la acesta rugăciunea neîncetată.
După moartea părintelui Nichifor în 1973, Cuviosul Efrem a început să adune o mică obște în 1980, împlinind îndemnul Sfântului Iosif. Ca duhovnic, a pus accent pe importanța ascultării făcute din dragoste, nu mecanic, și a căutării unui părinte duhovnicesc. Era cunoscut pentru darurile străvederii și înainte-vederii, descoperind starea lăuntrică a oamenilor și prezicând evenimente, precum cutremurul din 1977 din Tesalonic.
Trăirile sale liturgice erau de o intensitate rară; la Sfânta Liturghie vedea pe Hristos pe Sfântul Disc și îngerii slujind alături. Cu toate acestea, păstra discreție asupra acestor daruri. Înțelepciunea sa duhovnicească și sfințenia vieții l-au făcut vestit nu doar în Athos, ci și în întreaga lume ortodoxă. A trecut la Domnul în 1998, iar în 2020 a fost canonizat ca sfânt, fiind prăznuit în fiecare an pe data de 27 februarie.
Minunea din taxi
Într-una dintre predicile sale la prăznuirea Sfântului Efrem Katunakiotul, părintele Arhimandrit Efrem, starețul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped din Muntele Athos a povestit o minune pe care o știe, la rândul său, de la Gheron Iosif Vatopedinul – martor al minunii, într-un fel.
Un tânăr – povestește părintele stareț Efrem – care trăia departe de credință și nu obișnuia să calce pragul Bisericii, a ajuns, într-o zi, să urce pe cărările abrupte ale Katunakiei, la mormântul Sfântului Efrem. A îngenuncheat acolo, sub cerul pustiei athonite, și s-a rugat îndelung, cu o stăruință pe care el însuși nu și-o putea explica. Părintele Iosif Vatopedinul, ucenicul și urmașul marelui stareț, l-a întrebat ce l-a adus în acel loc sfânt.
Tânărul, cu sinceritatea celui care a trăit ceva ce i-a răscolit toată ființa, i-a spus: „Părinte, eu am fost un om care respingea tot ce venea de la Biserică. Nu doar că nu credeam, dar aveam o adevărată împietrire față de cele sfinte. Când vedeam un preot pe stradă, îmi venea să-l disprețuiesc în gând, ba chiar mă gândeam că dacă îmi iese preot în cale, ziua aceea îmi va merge rău. Îmi umplusem inima cu astfel de gânduri.
Într-o zi, treceam pe lângă o librărie. Niciodată nu mă interesaseră cărțile duhovnicești, dar, de data aceasta, privirea mi-a căzut pe o copertă proaspăt editată, cu chipul Părintelui Efrem Katunakiotul. Eu sunt pictor, și m-a atras frumusețea acelui chip blând și senin. Am cumpărat cartea nu pentru ce scria în ea, ci doar ca să-i reproduc portretul. Am făcut o schiță pe un carton, iar apoi am pus lucrarea în geantă și am uitat de ea.
Nu după mult timp, fiind în Tesalonic, m-am urcat într-un taxi. Pe drum, am băgat mâna în geantă să caut ceva, și, din întâmplare, am scos acel carton pe care pictasem chipul Părintelui Efrem. În clipa aceea, din desen a început să izvorască o mireasmă atât de puternică, încât am încremenit. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Eu, care până atunci râsesem de astfel de lucruri, acum eram copleșit de o prezență pe care nu o puteam tăgădui.
Șoferul, simțind și el acea mireasmă pătrunzătoare de tămâie, s-a întors nedumerit și m-a întrebat: „Ce ai acolo? Ce miroase așa de frumos?”. Nu știam ce să-i spun. Eu nu ținusem niciodată tămâie în mână, nici nu aveam vreodată vreo legătură cu cele sfinte. Am dus cartonul la nas, iar parfumul acela ceresc a umplut întreaga mașină. În acel moment, am înțeles că ceea ce simțeam nu era din lumea aceasta. Era harul lui Dumnezeu, care izvorâse prin chipul acelui părinte sfânt.”
Acea clipă de întâlnire tainică l-a zdruncinat pe tânăr. Zidurile necredinței din inima lui au început să se surpe. Mireasma aceea nu doar că i-a umplut simțurile, ci i-a deschis sufletul către o lume nouă – a credinței. De atunci, pașii lui au început să caute Biserica, iar viața i s-a transformat. Harul Părintelui Efrem l-a tras din întunericul îndoielii și l-a așezat pe calea cea luminoasă. Cea care duce direct spre Împărăția lui Hristos.
Ce minune! Și-n ce fel lucrează sfinții lui Dumnezeu! Cu siguranță, Sfântul Efrem Katunakiotul continuă să facă minuni în viețile celor care i se roagă cu credință și îi cer ajutorul. Fără îndoială, Sfânta Mare Mănăstire Vatoped dar și de la alte mănăstiri athonite pot da mărturie de multe astfel de întâmplări și fapte minunate săvârșite prin mijlocirea sa.
Așadar, să îl rugăm și noi pe Sfântul Efrem Katunakiotul să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de toate bolile sufletești și trupești, pentru vederea lucrurilor și a faptelor bune din lumea care ne înconjoară şi pentru întărirea noastră în credinţa cea dreaptă. Cu prilejul prăznuirii sale, am adunat pentru dumneavoastră, într-o colecție, câteva icoane, alături de unele dintre cele mai citite volume închinate Sfântului Efrem, dar și trei cărți de rugăciuni. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
