Pe 21 noiembrie, la numai câteva zile de la începutul Postului Crăciunului, la strană se aude deja cântarea: „Hristos Se naște, slăviți-L!”. Suntem încă departe de Ajun, iar sărbătoarea din această zi ne poartă gândul la Ierusalim, unde, potrivit Tradiției Bisericii, Sfinții Ioachim și Ana au adus-o la Templu pe fiica lor, Maria, în vârstă de numai trei ani. Este praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, cea dintâi mare sărbătoare a Postului Nașterii Domnului și unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești, cunoscut în popor sub numele de „Vovidenia” sau „Ovidenia”.
Dacă în anii trecuți v-am povestit pe blogul Bizanticons Art de ce prăznuim Vovidenia pe 21 noiembrie, ori de ce este firesc să începem să ascultăm colinde din această zi, de această dată ne-am gândit să pornim de la istoria sărbătorii ca să ajungem să privim, apoi, mai îndeaproape icoana ei. Care sunt elementele-cheie pe care trebuie să le reținem? Și de ce au ales iconarii să o zugrăvească pe Prunca Maria de două ori, o dată înaintea lui Zaharia și încă o dată lângă un înger? Aflați, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Ce prăznuim pe 21 noiembrie?
Înainte de toate, haideți să facem o scurtă recapitulare a sărbătorii. Știm cu toții că Sfinții Ioachim și Ana așteptaseră îndelung să aibă un copil și, în anii în care se rugau pentru acest dar, făgăduiseră că îl vor închina lui Dumnezeu. Când Maria a împlinit trei ani, au dus-o la Templul din Ierusalim, unde, potrivit Tradiției, a fost întâmpinată de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Își țineau astfel cuvântul din vremea când încă nu știau dacă vor avea vreodată bucuria de a fi părinți.
Evangheliile canonice nu povestesc acest episod din copilăria Fecioarei. Una dintre cele mai vechi relatări se păstrează în Protoevanghelia lui Iacov, unde citim și despre tinerele care au însoțit-o pe Maria cu făclii aprinse. Despre anii care au urmat ne vorbește, într-o predică la praznic, și Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, care amintește cum Fecioara citea Scripturile, învăța lucrul mâinilor și se deprindea să-și țină mintea la Dumnezeu chiar și atunci când lucra alături de celelalte fecioare. Iar seara, spune Sfântul Cleopa, Arhanghelul Gavriil îi aducea hrană cerească. Este tocmai amănuntul pe care îl vom regăsi în partea de sus a icoanei.
Ziua exactă în care Ioachim și Ana au dus-o pe Maria la Templu nu ne este cunoscută. Data de 21 noiembrie ține de istoria prăznuirii și este pusă adesea în legătură cu o biserică ridicată de împăratul Iustinian la Ierusalim. Numită Sfânta Maria cea Nouă, biserica a fost sfințită la 20 noiembrie 543. Potrivit unei explicații răspândite, în ziua următoare s-ar fi cinstit hramul ei, de care s-ar fi legat, în timp, pomenirea Intrării Maicii Domnului la Templu. Nu știm când anume s-a statornicit această legătură. Știm însă că, la începutul veacului al VIII-lea, Sfântul Gherman al Constantinopolului rostea deja omilii închinate praznicului, sărbătoarea găsindu-și treptat locul în calendarele Răsăritului, fiind primită mai târziu și în Apus.
Astăzi, în rânduiala Bisericii noastre, Vovidenia aduce și prima dezlegare la pește din Postul Crăciunului. La Utrenia praznicului încep să se cânte catavasiile Nașterii Domnului, pe care le vom auzi și în săptămânile ce urmează. Iar dacă ne-am întrebat vreodată de ce răsună o cântare a Crăciunului la sărbătoarea unei copile aduse la Templu, icoana ne ajută să înțelegem: în viața acelei copile se pregătea, de fapt, venirea în lume a lui Hristos.
Ce reținem din icoana Intrării Maicii Domnului în Biserică?
Să privim mai întâi scena întâlnirii. În dreptul intrării în Templu stă Zaharia, zugrăvit ca un bătrân în veșminte preoțești, ușor plecat spre Maica Domnului, cu mâinile întinse ca să o primească. Prunca urcă spre el, iar iconarul o înfățișează de statură mică, așa încât să-i înțelegem vârsta, iar veșmântul și trăsăturile ei sunt cele după care o recunoaștem pe Maica Domnului în celelalte icoane. În Erminia picturii bizantine, Dionisie din Furna amintește și un detaliu pe care îl putem căuta în unele reprezentări: Maria întinde o mână către Zaharia, iar în cealaltă ține ea însăși o făclie.
În apropierea ei se află Sfinții Ioachim și Ana, iar lângă ei sau în urma lor, după felul în care este alcătuită icoana, vedem tinerele în straie de sărbătoare. Făcliile lor ne amintesc de alaiul pomenit în vechea istorisire și de cuvintele Psalmului 44: „Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei”. În unele icoane mai vedem și o pânză roșie întinsă deasupra clădirilor. Prin acest semn, iconarul ne arată că întâlnirea se petrece în incinta Templului.
De ce o vedem din nou pe Maria lângă înger?
Dacă ridicăm privirea de la alai către partea de sus a icoanei, o întâlnim din nou pe Pruncă. De data aceasta, ea șade sub un baldachin, în apropierea Sfintei Sfintelor, și întinde mâna spre îngerul care îi aduce pâine. Dionisie din Furna spune că acest înger este, de fapt, Arhanghelul Gavriil, cel care, mai târziu, îi va aduce vestea că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu. Iconarul a adunat, așadar, în aceeași imagine două momente din viața Fecioarei: jos, ziua în care părinții o aduc la Templu; sus, anii petrecuți acolo, pe care ni-i amintește prin gestul îngerului venit să o hrănească.
Așezarea Mariei lângă Sfânta Sfintelor are și un înțeles pe care îl aflăm din slujba praznicului. În acea încăpere, cea mai dinlăuntru a Templului, numai arhiereul putea intra, o dată pe an (cf. Evrei 9, 7). Cântările Utreniei vorbesc despre uimirea îngerilor când o văd pe Fecioară intrând acolo, iar condacul o numește „Preacurata biserică a Mântuitorului”. Cea pe care Zaharia o primește în casa Domnului avea să-L primească ea însăși, în pântecele ei, pe Cuvântul lui Dumnezeu. Din ea, Fiul Cel veșnic al Tatălui avea să ia firea noastră omenească și să Se nască la Betleem.
Așadar, anul acesta, când ne vom închina înaintea icoanei Vovideniei, să zăbovim o clipă asupra Pruncii care își întinde mâna spre înger, căci, în acest gest, iconarul a adunat anii de rugăciune în care Fecioara Maria a învățat să-și încredințeze viața lui Dumnezeu. Mai târziu, când Arhanghelul Gavriil îi va aduce vestea că Îl va naște pe Fiul Celui Preaînalt, ea îi va răspunde: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). În aceste cuvinte atât de simple se întâlnesc harul lui Dumnezeu și răspunsul Fecioarei, care primește să devină Maica Celui ce vine în lume pentru mântuirea noastră.
În aceste zile, în care Biserica ne călăuzește spre Betleem, să o rugăm pe Maica Domnului să ne învețe și pe noi să ascultăm cuvântul Fiului ei cu încredere și să-l împlinim chiar acolo unde ne este mai greu. Astfel, postul nostru va deveni o pregătire pentru întâlnirea cu Hristos, pe Care Fecioara L-a purtat în pântece și pe Care Îl rugăm să locuiască, prin credință, și în inimile noastre (cf. Efeseni 3, 17). Bucură-te, bucuria noastră, Sfântă Pruncă, pururea Fecioară!
În această zi specială, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ortodoxe ale Maicii Domnului, realizate în stil bizantin, după tehnici tradiționale cu materiale naturale de înaltă calitate, pentru o mai bună calitate a imaginii și pentru obținerea unei rezistențe de lungă durată. Să ne rugăm Ei, să-I urmăm cât de putem exemplul și, astfel, vom avea și noi parte de milostivirea Sa și de binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi!










