Kazanskaya – povestea icoanei Maicii Domnului cu o mână, ocrotitoarea tinerilor căsătoriți

Vară în toată regula. După toată această perioadă grea, cu restricții și limitări de ordin social, economic sau politic, parcă se schimbă însăși ordinea firească a anotimpurilor, căci totul revine la viață, ca un soi de primăvară. La Viață am revenit și noi, după ce a tot fost pusă în discuție lingurița euharistică, participarea la Liturghie și toate celelalte. Ne-am întors – slavă Domnului! – în Casa lui Hristos și bine ar fi să ne amintim că o vreme n-am putut fi aici, iar gândul acesta, alături de sunetul clopotelor de sâmbătă seara să ne devină lecție. A dorului și a ne-lipsei de la Liturghie – răspunsul nostru la chemarea lui Dumnezeu. Putem, în egală măsură, să călătorim, să cutreierăm din nou mări și țări, dar și să batem drumuri ceva mai scurte, până la cele mai apropiate mănăstiri, în scurte pelerinaje, înălțând rugăciuni către Maica Domnului, către sfinţii, pustnicii ori marii duhovnici ai Ortodoxiei.

Am amintit de pelerinaje pentru că, probabil, fiecare dintre noi am ajuns să plecăm genunchii și inima înaintea multor icoane făcătoare de minuni ale sfinților și ale Maicii Domnului, fără a ști mereu prea multe lucruri despre ele și despre minunile pe care le-au săvârșit de-a lungul vremii. De aceea, unul dintre scopurile acestui nou proiect editorial al nostru, al echipei Bizanticons Art este și acesta: de a aduce în fața dumneavoastră, în câteva rânduri, informații și idei teologice legate de istoria lor și de modul în care au fost descoperite.

Poate că nu mulți dintre noi am întâlnit, astfel, în călătoriile noastre duhovnicești, o icoană a Maicii Domnului cu o singură mână și ne-am întrebat care este rațiunea unei astfel de reprezentări. Vă spunem că nu ține nici de rațional, nici de tehnici iconografice, ci ea poartă numele de Kazanskaya, iar istoria ei este una zbuciumată, în toată puterea cuvântului. Este cu adevărat o reprezentare unică a icoanei Maicii Domnului, prin faptul că în ea este zugrăvită o singură mână ‒ dreapta Domnului nostru Iisus Hristos, binecuvântând. Mâna stângă a Mântuitorului și cele două mâini ale Maicii Domnului nu sunt vizibile, ci sunt acoperite de veșminte. Numele ei vine de la de la localitatea Kazan, al optulea oraș ca mărime din Rusia, locul în care icoana a apărut, a fost păstrată o bună perioadă de timp și de unde cinstirea și rugăciunile închinate ei s-au răspândit în Rusia și, apoi, în tot spațiul Ortodox. Tradiția ne spune că ea a fost pictată undeva în Rusia, iar mai apoi a fost dusă la Constantinopol, după ce tătarii au cucerit orașul Kazan, apoi ea ar fi fost adusă înapoi în spațiul rusesc, însă nicio cronică, niciun act documentar nu a păstrat informații despre acest lucru. Însă, știm cu toții că voia lui Dumnezeu are capacitatea de „a-și face loc” în istorie și în arhivele ei, iar ceea ce urmează este cu totul minunat.

Kazan, anul 1579. Arșiță și uscăciune în tot orașul. Dumnezeu, parcă, a uitat de partea aceasta de lume și nu și-a mai trimis binecuvântarea prin ploi strașnice, aducătoare de rod. Ba mai mult, din cauza căldurii, un incendiu puternic a făcut ca, mai bine de jumătate de oraș să ardă sub privirile neputincioase ale locuitorilor. Mulți au rămas fără casă, fără un loc în care să-și plece capul, iar printre aceștia s-a numărat și familia Matroanei, de doar nouă ani. Într-o noapte, acestei copile i s-a arătat în vis Maica lui Dumnezeu, spunându-i să sape într-un loc străin, sub dărâmăturile unei case vechi, arsă în incendiu, că va găsi acolo un chip curat și plăcut vederii. I-a arătat exact casa, iar Matroanei nu i s-a părut dificil să o găsească – era exact cea în care ei locuiseră până atunci. La început, părinții nu i-au dat importanță, spunând că vedenia copilei se datorează rugăciunilor de seară, dinainte de somn, însă pentru că visul s-a repetat, au hotărât să meargă și să vadă dacă există, în el, vreo sămânță de adevăr și de minune din partea lui Dumnezeu. Ajunși acolo, au ferit lemnele și cărbunii căzuți din pricina focului puternic și au început să sape. Mare le-a fost uimirea când, într-adevăr au văzut minunea cu ochii: icoana Maicii Domnului, în ciuda cenușei și a pământului din jur, era strălucitoare și luminoasă ca și cum exact atunci pictorul ar fi izbândit cu zugrăvirea ei.

Vestea s-a răspândit repede în tot orașul, iar icoana a fost mutată mai întâi în cea mai apropiată Biserică, închinată Sfântului Nicolae, iar apoi în catedrala cu hramul „Schimbarea la Față”, de către Ermoghen, un preot simplu, dar care avea să devină, câțiva ani mai târziu, Patriarhul Rusiei. În acest loc, multe minuni a săvârșit Dumnezeu, pentru rugăciunile celor care se închinau înaintea icoanei Maicii Domnului și îi cereau ajutor și tămăduire, însă cea mai importantă este întoarcerea poporului rus la dreapta credință de la islam – căci, până în anul 1552, când a avut loc cucerirea orașului de către Țarul Ivan cel Groaznic, mulți locuitori erau adepți ai credinței musulmane, răspândită aici prin întemeierea, aici, a hanatului de Kazan (stat feudal condus de către un han –  suveran). La puțin timp după descoperirea în chip minunat a icoanei, mulți au alergat să o cinstească și, apoi, au revenit ca mădulare ale Bisericii lui Hristos. Minunat a fost și ajutorul Maicii Domnului din anul 1612, când Moscova a fost ocupată de invadatorii polonezi, iar îndemnul patriarhului Ermoghen a fost imediat pus în practică: icoana a fost adusă în fruntea armatei și, în cele din urmă, pe 22 octombrie 1612, polonezii au fost înfrânți. În amintirea acestui fapt minunat, zilele de 8 iulie (când a fost ea descoperită) și 22 octombrie au fost instituite, de către țarul Mihail Feodorovici, ca sărbători închinate icoanei Maicii Domnului din Kazan și tot el a îmbrăcat-o în aur și perle valoroase.

Astăzi, aproape orice creștin din Rusia are în colțul de rugăciune o icoană a Maicii Domnului din Kazan, în cinstea ei înălțându-se, până în zilele noastre, sute de biserici și catedrale. Rugăciunile făcute înaintea sa au vindecat orbirea și multe alte boli de ochi, însă ea este cunoscută și ca octotitoare și pururea ajutătoare a tinerilor căsătoriți. În spațiul rusesc, Kazanskaya este cel mai întâlnit dar de nuntă, oferit în special tinerelor mirese, pentru înțelepciune, dragoste, înțelegere, credință, sub ocrotirea, ajutorul și Acoperământul Născătoarei de Dumnezeu. Acest lucru este confirmat și de obiceiul tinerilor căsătoriți de a se închina și de a înălța minuni către Maica Domnului în catedrala din centrul Moscovei, ca un manifest față de vremea comunistă, când aceștia erau nevoiți să vină în ziua cununiei lor la statuia lui Lenin,părintele fondator al Uniunii Sovietice, și să îi mulțumească pentru darul căsătoriei. Însă, rugăciunea și credința ies biruitoare până în final, iar astăzi, în Ortodoxie, mulțumirea pentru bunul-dar al căsătoriei nu trebuie închinat nu unei personalități, ci lui Dumnezeu și Maicii Domnului.

Fie că sunteți în căutarea unui dar de nuntă, sau pur și simplu doriți să îmbogățiți colțul de rugăciune cu o icoană a Maicii Domnului de o frumusețe impresionantă, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ale Maicii Domnului „Kazanskaya” pictate sau sculptate manual, în stil bizantin, după tehnici tradiționale:

Descoperiți colecția completă, aici: https://www.bizanticons.ro/ro/cautare?search_query=kazan

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.