Știința a confirmat: Aghiasma, unul dintre cele mai bune „remedii” la vreme de pandemie

Suntem la început de noiembrie. Doar câțiva pași ne mai despart de Postul Crăciunului și de Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. O toamnă așa cum noi, cei nu foarte cărunți de griji și de semne ale timpului lăsate pe obraji, nu am mai întâlnit până acum. Ei, bunicii noștri, au mai trecut prin molime, prin fel și fel de încercări, însă mereu cu inima Sus, acolo unde îi e locul. Am văzut cu toții cum biserica a devenit, instant, potențial „focar de infecție”, exact atunci când Sfânta Parascheva și Sfântul Dimitrie cel Nou își așteptau pelerinii ca pe niște prieteni de drum, de cale. A mântuirii.

Am văzut cum, la TV și la radio, jurnaliștii au anunțat că, în acest an, Biserica le-a dăruit credincioșilor care s-au închinat la sfintele moaște – într-o ordine exemplară – iconițe, acatiste și sticle cu aghiasmă „ambalate individual, pentru a evita eventualele riscuri de infectare cu noul virus”. Nu, nu de asta a dăruit Biserica sticle cu Aghiasmă fiecărui credincios, ci pentru că îndemnul lui Hristos rămâne lege: dăm Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce i se cuvine, de asemenea. Acum e limpede: Biserica s-a dovedit a fi un partener de nădejde în ceea ce privește organizarea unui eveniment chiar și în vreme de molimă. Și trebuie să recunoaștem: Casa lui Dumnezeu este, într-adevăr, un focar. De credință, nădejde și rugăciune înălțată către Cer, asemenea fumului de tămâie. Cât despre aghiasmă, faptul că nu poate fi „canal de transmitere” a virușilor au confirmat-o inclusiv oamenii de știință, așa cum vom vedea în continuare.

Încă din cele mai vechi timpuri, apa a născut și a vindecat. În Sfânta Scriptură citim că „pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă și prin apă” (II Petru, 3, 5) și că noi, oamenii, trebuie să ne naștem „din apă și din Duh” (Ioan, 3, 3, 5) pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu. De asemenea, am auzit în cadrul slujbei Aghesmei, care se săvârșește în cadrul Bisericilor noastre, de faptul că preotul se roagă astfel, chemând Harul Sfântului Duh peste apa curată care stă dinaintea lui: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.

„Vindecare de boli” și „Diavolilor pieire”? Nu poate fi posibil acest lucru, vor spune cei care nu de puține ori au pus la îndoială rugăciunea și puterea Bisericii lui Hristos. Însă, noi știm că rugăciunea nu este filă de basm sau poveste închipuită, iar preotul, cu epitrahil și felon, nu este erou din filme, ci este înzestrat cu puterea harică de a săvârși Sfintele Taine, chemând să se pogoare asupra oamenilor pe Însuși Sfântul Duh. Iar acest lucru l-au dovedit, pentru sceptici, inclusiv oamenii de știință.

Cercetătorii ruși susțin că au făcut un experiment și au dovedit proprietăţile miraculoase ale rugăciunii făcute asupra apei provenite din surse distincte: fântâni, râuri și iazuri, apă care conținea diferite tipuri de bacterii. Rugăciunea a fost rostită atât de credincioşi, cât şi de persoane care nu au o legătură strânsă cu Biserica, iar în urma experimentului s-a concluzionat că numărul bacteriilor, indiferent de mediul din care au fost prelevate probele, a scăzut. De asemenea, au mai menționat că apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece boli și diferite afecțiuni.

Acest lucru a putut fi dovedit cu aparate speciale, precum spectrograful, un instrument care separă lumina într-un spectru de frecvență și înregistrează semnalul folosind o cameră. În cazul apei sfințite, acesta a indicat o densitate optică mai mare, ca şi cum aghiasma ar fi înţeles rostul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.

„Apa înțelege nivelul de credinţă al oamenilor. În momentul în care un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2, 5 ori mai mare, pe când dacă rugăciunile asupra apei sunt rostite de o persoană credincioasă laică, numai de 1, 5 ori mai mare, și în fine, dacă un om necredincios ar face aceste rugăciuni, schimbările dinainte și după ar fi complet nesemnificative”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, în raportul redactat la finalul experimentului științific, conform site-ului de știri rusesc pravdareport.com.

Așadar, ținând cont de toate cele menționate, bine ar fi ca, mai ales în contextul acestei pandemii, fiecare dintre noi să păstrăm la îndemână și la loc curat un vas cu Aghiasmă Mică. Cu evlavie, după pravila de dimineață, vom putea gusta din ea în toate zilele de post, dar și în vreme de necazuri, ispite, nevoi sau grele suferinţe, spre tămăduire și mângâiere. Atenție! Nu trebuie să confundăm Aghiasmă Mică cu cea Mare, sfințită de Bobotează, care poate fi consumată opt zile la rând, din ajunul Bobotezei, până la încheierea praznicului, adică până pe 13 ianuarie sau în momente excepționale, dar doar cu binecuvântarea duhovnicului.

Cu acest prilej, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de obiecte religioase necesare fie spre a învăța despre folosul și importanța Aghiasmei, fie pentru a păstra și a acorda acesteia cinstirea care i se cuvine:

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in