Ce semnificații „ascunde” icoana Nașterii Domnului? Scurte explicații pentru o (și) mai bună înțelegere

În fiecare an, cu câteva zile înainte de Marele Praznic al Nașterii Domnului, ne bucurăm să primim în casele noastre preotul cu Icoana Nașterii Domnului, vestindu-ne tuturor acest deosebit eveniment al Întrupării Mântuitorului. Am sărutat icoana de atâtea ori, am apreciat, poate, măiestria pictorului care a reușit să redea prin culori această scenă tainică a Nașterii Domnului, dar câți dintre noi ne-am întrebat care este sensul persoanelor și al elementelor iconografice reprezentate? Pentru că am primit această întrebare în repetate rânduri și din partea clienților noștri, am hotărât ca ultimul editorial dinaintea Praznicului Nașterii Domnului din acest an să-l dedicăm tocmai acestui subiect și să explicăm, pe scurt, înțelesurile pe care le „tăinuiește” icoana Nașterii Domnului.

În primul rând, trebuie să știm că, din punct de vedere tehnic și iconografic, scena Nașterii Mântuitorului se împarte în trei zone sau registre principale: registrul superior (muntele, îngerii care Îl slăvesc pe Dumnezeu alături de rază și de alți îngeri, care vestesc Nașterea Pruncului păstorilor din câmp), registrul central (magii care aduc Pruncului daruri, Mântuitorul cu Maica Domnului, peștera cu animalele care îl încălzeau și păstorii) și registrul inferior (dreptul Iosif, ciobanul și moaşele Salomeea şi Zelemi). În cele ce urmează, ne vom îndrepta atenția către fiecare dintre aceste trei registre și vom prezenta elementele zugrăvite în cadrul icoanei Nașterii Domnului cât se poate de sistematic, pentru o mai bună și mai facilă înțelegere:

  1. Registrul superior (ceresc):

Muntele simbolizează lumea în care au căzut Adam și Eva: un mediu destul de neprimitor. Deși greu accesibil, la o primă vedere, observăm că muntele are vârful sub forma unor trepte, care simbolizează atât Întruparea Mântuitorului sau pogorârea lui în lumea noastră, cât și posibilitatea omului de a urca acele trepte spre Cer, de a se „împăca” cu Dumnezeu prin Fiul Său trimis în lume.

Îngerii sunt reprezentați în calitatea lor ambivalentă: slăvirea și vestirea. Cei din stânga îl laudă pe Dumnezeu, după cuvintele Evanghelistului: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14). Cei din partea dreapta le vestesc păstorilor din câmp despre Naşterea Împăratului lui Israel.

Raza unică simbolizează Firea cea Una a lui Dumnezeu. La mijocul razei observăm steaua care i-a îndrumat pe magi până la locul Nașterii Domnului. Steaua este nu doar un simplu astru ceresc în acest caz, ci mai mult decât atât – ea a fost trimisă de Dumnezeu să vestească magilor „Naşterea cea mai presus de fire a unui Împărat Ceresc”.

2. Registrul central (unirea divinului cu umanul):

Magii sunt reprezentați ca trei oameni având vârste diferite care, ghidați de stea, duc lui Hristos aur, smirnă și tămâie, preînchipuindu-le pe femeile mironosițe care aveau să vină la mormânt în dimineaţa Învierii. Prezența lor la Betleem vorbește despre faptul că Biserica acceptă și sfințește ştiinţa omenească în măsura în care aceasta duce către cunoaşterea lui Dumnezeu.

Mântuitorul este reprezentat fie dormind, fie treaz, privind către Maica Sa. Scutecele sale au forma unor fâșii din pânză, chip al giulgiului cu care avea să fie înmormântat. Culoarea lor albă confirmă spusele Evanghelistului – „Lumina străluceşte în întuneric, iar întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1, 5), semnificând faptul că Hristos va Învia din morți. Maica Domnului este zugrăvită stând lângă Prunc și având privirea îngândurată, ca Una care anticipa suferințele Fiului. De asemenea, pe capul și umerii Maicii Domnului apar cele trei stele, pe care le întâlnim în majoritatea icoanelor ei și care semnifică fecioria Ei dinaintea, din timpul şi de după Naşterea Mântuitorului.

Peștera (ieslea) nu este menționată în Sfintele Evanghelii, ci reprezentarea ei are ca fundament Sfânta Tradiție. Deschizătura întunecoasă și rece semnifică atât lumea căzută prin păcatul protopărinților Adam și Eva, cât și mormântul în care avea să fie îngropat Hristos. Atât peștera cât și ieslea simbolizează smerenia profundă a Mântuitorului, care a ales un loc atât de umil pentru un gest atât de mare cum este mântuirea lumii acesteia. Lângă iesle se află boul și asinul, care nu sunt menționați în Evanghelii, ci prezența lor se bazează pe evanghelia apocrifă a lui Matei, cap. XIV și este văzută ca o împlinire a proorociei profetului Isaia: „Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea Domnului său, dar Israel nu mă cunoaşte, poporul meu nu mă pricepe.” (Isaia 1, 3)

Păstorii sunt înfățișați ascultând mesajul îngerilor. Unul dintre ei cântă la fluier, simbolizând adăugarea laudei și a cântării omenești la corul îngeresc. Păstorii îi reprezintă pe fiii lui Israel (poporul ales de Dumnezeu), fiind primii care primesc vestea Nașterii.

3. Registrul inferior (omenesc):

Dreptul Iosif stă într-un colț, confirmând prin aceasta învățătura și dogma Bisericii, potrivit căreia Hristos S-a născut din Fecioara care n-a cunoscut bărbat. El este îngândurat, neputând să perceapă Marea Taină a Întrupării și reprezentând, astfel, întreaga omenire care a privit acest eveniment într-un mod limitat, rațional, iar nu tainic și cu credință.

Ciobanul bătrân, cunoscut în scrierile Bisericii și ca ciobanul Thyrros, este diavolul care îl ispitește pe Iosif cu diferite îndoieli și nedumeriri. Prezența sa este inspirată din Evanghelia apocrifă a lui Iacov, în care se menționează că cel viclean, în chipul ciobanului îi spune lui Iosif următoarele: „Aşa cum acest toiag nu va mai putea să dea vlăstare, tot aşa un bătrân ca tine nu mai poate zămisli prunc şi o fecioară nu poate să nască”.

Moaşele Salomeea şi Zelemi sunt cele două femei pe care Iosif le-ar fi chemat să o asiste la naștere pe Maica lui Dumnezeu. Prezența lor semnifică faptul că Hristos, deși a fost trimis de Dumnezeu „nu a venit să strice Legea”, ci se supune obiceiurilor omenești. Îmbăierea sa de către cele două moașe prefigurează Botezul pe care Îl primește în apa Iordanului.

Cu nădejdea că v-au fost de folos toate aceste rânduri, în loc de concluzie, dorim să vă urăm tuturor sărbători cu bucurie, în pace și liniște, alături de cei apropiați. La zi de mare sărbătoare, dincolo de masa îmbelșugată, să nu uităm că Nașterea Domnului nu este nici despre Moș Crăciun, nici despre bradul împodobit, ci despre El – Pruncul Hristos care s-a Întrupat pentru noi, păcătoșii. Să avem gândul și inima aproape de Cer și să aducem și noi cântare de mulțumire și de laudă Pruncului Hristos, așa cum ne îndeamnă Biserica: „Fiecare din făpturile cele zidite de Tine, mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioară, Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi”. (Mineiul pe decembrie)

De asemenea, vă invităm să descoperiți pe site-ul nostru o selecție de volume, CD-uri cu colinde și icoane ale Nașterii Domnului, potrivite atât pentru colțul dumneavoastră de rugăciune, cât și spre a fi oferite în dar celor apropiați cu prilejul acestui Mare Praznic:

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in