Alături de pâine sau, mai bine zis, de prescură, vinul este una dintre principalele materii liturgice utilizate în cadrul cultului Bisericii noastre Ortodoxe, servind ca element de bază în cadrul unor Sfinte Taine și ierurgii, dar mai ales la săvârșirea Sfintei Euharistii, „întru pomenirea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos“.
Cunoscut încă din cele mai vechi timpuri, vinul este menționat în Sfânta Scriptură pentru prima dată în Vechiul Testament, în capitolul nouă al cărții Facerea, unde se spune că, după potop, Noe a început să lucreze pământul alături de fiii săi, a plantat viță de vie și a băut vin. De altfel, vinul era un element de bază în viața de zi cu zi a evreilor, consumat de toate categoriile sociale și fiind considerat o reală expresie a binecuvântării lui Dumnezeu. Odată cu Întruparea Mântuitorului, vinul și vița de vie capătă noi sensuri, fiind asociate fie cu ideea de jertfă, fie cu Împărăția Cerurilor, după cum însuși Hristos menționează în Evanghelia după Ioan: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan, 15, 5). Apogeul vinului ca element al jertfei este atins la momentul Cinei celei de Taină, când Mântuitorul a săvârșit ritualul clasicei mese pascale iudaice, respectând gesturile traditionale dar dându-le un sens cu totul și cu totul nemaiîntâlnit până în acea clipă: asociază pâinea cu Trupul Său și vinul cu Sângele Său, pe care îl va vărsa pe dealul Golgotei pentru iertarea păcatelor și pentru mântuirea întregii lumi.
Marele liturgist român și profesor de teologie, Părintele Ene Braniște, spunea într-unul dintre volumele sale că pâinea și vinul pe care credincioșii le aduc lui Hristos în fața Sfântului Altar nu semnifică altceva decât ofranda propriei lor vieți, pe care ei o dăruiesc Domnului în chipul elementelor principale care o susțin. Ele sunt rezultatul unui efort, al unui sacrificiu – continuă părintele – căci omul muncește spre a le culege în stare naturală, simplă, iar prin muncă și osteneală le transformă în starea în care le aduce la altar. Pâinea și vinul capătă prin aceasta o valoare deosebită ca materie de jertfă, căci înainte de a fi sfințite la Liturghie ca daruri de jertfă, ele sunt sfințite și prin sudoarea muncii.
Ne întrebăm, astfel: cum alegem aceste daruri? De unde să le cumpărăm? Liturghierul, la capitolul „Povăţuiri”, ne dă răspunsul: vinul trebuie să fie curat, adică să fie din struguri, să aibă gust şi miros firesc, să fie neoţetit şi neamestecat cu nici un fel de alte băuturi. Îndemnurile din acest capitol, fiind alcătuite în secolul al XVIII-lea, nu vorbesc în mod expres despre anumite substanţe cum ar fi zahărul, însă se subînțelege că nu-i putem aduce în dar lui Dumnezeu vin produs în regim industrial, tratat cu anumite substanţe chimice cum ar fi dioxidul de sulf și multe altele. Potrivit ar fi, deci, să ducem la Altar un vin liturgic ecologic, obţinut natural, din struguri curați și atent selecționați, fără urme de chimicale și alte elemente străine de duhul Liturghiei.
Apoi, considerând Sfânta Liturghie o permanentă actualizare a Cinei celei de Taină, Biserica a căutat să utilizeze întocmai același tip de vin pe care Mântuitorul l-a ales în Joia cea Mare: vinul de culoare roșie, care se amestecă cu apă în timpul pregătirii darurilor. La acest argument de ordin istoric se adaugă si cel simbolic, în sensul în care vinul roșu este un simbol mult mai apropiat de sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În ceea ce privește gustul vinului liturgic, este preferabil ca acesta să fie dulce, având în vedere cel puțin două motive: unul simbolic si altul practic. Primul dintre ele vine să „confirme”, într-un fel, din punct de vedere gustativ, cuvintele psalmistului referitoare la momentul primirii Sfintei Euharistii, „Gustați și vedeți că Bun este Domnul” (Psalmi 33, 8). Apoi, din punct de vedere practic, vinul dulce este o necesitate atunci când vine vorba de împărtășirea copiilor, care până să înțeleagă semnificația reală și profundă a primirii Sfintei Împărtășanii, știu doar că ea este dulce și așteaptă cu multă bucurie acest moment. În acest fel, preoții evită situațiile – rare, dar notabile – în care copiii au refuzat Sfânta Euharistie, sau chiar au scuipat-o din cauza vinului acru utilizat la Sfânta Liturghie.
Privind dinspre universal spre local, Biserica Ortodoxă Română a subliniat că vinul liturgic este şi o expresie a obligativității păstrării tradiției canonice, care prevede ca „la altar să se aducă doar vin curat nu băuturi meşteşugite” (can. 3 Apostolic) şi „să nu se amestece vinul euharistic cu must de struguri” (can. 28 Trulan), dar și dispoziția conform căreia în cazul în care „vreun episcop sau presbiter nu face (lucrează) după rânduială predanisită de către apostoli, înnoind cele predanisite, să se caterisească” (can. 32 Trulan). Totodată, pentru cei care nu știu, Biserica noastră s-a preocupat ca „produsele necesare exercitării activității de cult” să fie incluse în prevederile art. 1 din Legea nr.103/1992 (Monitorul Oficial nr.244/1 octombrie 1992), între acestea fiind inclus şi vinul liturgic, pentru ca statul să nu poată schimba sau interveni în cultul Bisericii în diferite contexte, așa cum a fost și cel recent, pricinuit de actuala pandemie, când statul a recomandat utilizarea mai multor lingurițe pentru împărtășirea credincioșilor fără a avea vreo autoritate în acest sens.
Astfel, ținând cont de toate cele prezentate în rândurile de mai sus, vă informăm că, în perioada următoare puteți comanda pe site-ul nostru noua colecție de vinuri liturgice, printre care se numără și două aduse direct din Muntele Athos, de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, cu garanția provenienței și a calității lor, pentru a-l duce la Sfântul Altar, alături de prescură, ca daruri alese pentru săvârșirea Sfintei Liturghii. Important! Livrăm în orice localitate din România și oriunde în lume, la cele mai mici costuri, pentru că ne gândim și la cei departe de țară. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Alte vinuri aduse de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped:
Foto: asceticexperience.com
