În fiecare an, în cea dintâi zi după Praznicul Rusaliilor, creștinii ortodocși sărbătoresc Sfânta Treime, sărbătoare așezată imediat după Pogorârea Sfântului Duh pentru când se arată oamenilor şi cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi, pentru a se descoperi tuturor faptul că mântuirea oamenilor și împăcarea cu Dumnezeu-Tatăl este opera Sfintei Treimi, prin Răscumpărarea Fiului dar şi prin venirea Duhului Sfânt, în ziua Cinzecimii.
În tradiția Bisericii noastre Ortodoxe există două povești legate de explicarea Sfintei Treimi, povești pe care, până în zilele noastre, mulți dintre preoți le folosesc la predică cu prilejul acestui praznic însemnat pentru a le prezenta credincioșilor Taina Treimică. Este vorba despre trifoiul cu trei foi al Sfântului Patrick, Apostolul Irlandei, și despre cărămida Sfântului Spiridon, elemente prezente deseori inclusiv în reprezentările iconografice ale celor doi mari sfinți ierarhi. Astfel, în preajma praznicului Sfintei Treimi din acest an, vă propunem să descoperiți și dumneavoastră, în rândurile de mai jos, ineditele povești care au descoperit străbunilor noștri, în primele secole creștine, „Treimea Cea Deofiinţă şi Nedespărţită”.
Cărămida Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei
Fără îndoială, una dintre cele mai cunoscute minuni ale Sfântului Ierarh Spiridon, pe care credincioșii ortodocși de pretutindeni îl cinstesc în ziua de 12 decembrie, este cea săvârșită în timpul Sinodului I Ecumenic, organiat de Sfântul Împărat Constantin cel Mare în anul 325 d. Hr., pentru a clarifica dogma creștină, atacată din toate părțile de ereziile vremii. Luând parte în calitate de episcop la Sinodul de la Niceea din anul 325, Sfântul Spiridon a contestat vehement părerea lui Arie, un preot creștin din Alexandria, Egipt, care alături de adepții lui promovau ideea că Fiul lui Dumnezeu nu a fost din veșnicie, ci că Fiul a fost o ființă creată și subordonată lui Dumnezeu Tatăl. Văzând că, prin cuvânt, nu poate să le schimbe părerea arienilor, Sfântul Spiridon a trecut la fapte. Mai precis, a luat în mână o cărămidă și, imediat le-a captat atenția celor de față, care nici nu se gândeau ce avea să se întâmple.
Ridicând glasul, Sfântul Spiridon le-a spus că, așa cum se vede, deși cărămida este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente principale: pământ, apă şi foc, așa cum Dumnezeu este unul în fiinţă, dar întreit în persoane. Apoi, făcând deasupra ei Semnul Sfintei Cruci, a rostit „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh”. A strâns puternic cărămida și, în secunda următoare, toți au văzut cum, dintr-o dată, în partea de sus a cărămizii s-a aprins o flacără, apa a curs pe jos, iar în mâna Sfântului Spiridon a rămas doar lutul. În urma acestei minuni, filozoful Evloghie, un alt susținător înfocat al lui Arie, a decis să primească Taina Sfântului Botez, spunând: „Atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii“.
Frunza de trifoi a Sfântului Patrick
Dacă despre viața și faptele Sfântului Spiridon cunoaștem, cu siguranță, multe lucruri, Sfântul Patrick nu este o prezență atât de populară în rândul creștinilor din țara noastră. Sfântul Ierarh Patrick este numit „Apostolul” sau „Luminătorul” Irlandei deoarece prin misiunea și propovăduirea lui, locuitorii Irlandei au fost încreștinați. S-a născut în jurul anului 381 d.Hr., în localitatea Bannaventa Berniae, (astăzi, Banwell) în partea de vest a Marii Britanii, tatăl său, Calpornius, fiind funcţionar al Imperiului roman şi, în acelaşi timp, diacon. Când a împlinit 16 ani, Sfântul Patrick a fost răpit de piraţi, care după ce i-au omorât pe toţi membrii familiei sale, l-au vândut ca sclav în Irlanda. După șase ani de robie se întoarce acasă, dar un vis avea să-l întoarcă înapoi în țara pribegiei. Într-o noapte, i s-a arătat un bărbat pe nume Victor, care îi adusese Sfântului mai multe scrisori din Irlanda, pe una dintre ele fiind consemnate cuvintele „vocea irlandezilor”. Nedumerit, merge la Episcopul Gherman, care îi spune că este chemat să-i aducă pe irlandezi la Hristos și îl hirotonește diacon, apoi preot şi episcop, dându-i sfaturi vitale pentru noua sa misiune. Sfântul Patrick devenise deja cunoscut în rândul păgânilor pentru că le vorbea simplu, din inimă și pe înțelesul tuturor despre Hristos.
De această vorbire simplă se leagă și trifoiul care a rămas un fel de simbol al întregii sale activități misionare. Tradiția spune că, într-o zi, ajungând să le vorbească irlandezilor despre Taina Sfintei Treimi, Sfântul Patrick le-a arătat că așa cum frunza de trifoi are o singură tulpină și trei frunze unite, așa și Dumnezeu este Unul Singur în trei Persoane. Această explicație aparent simplă, banală, a prins rădăcini adânci în conștiința băștinașilor, care au transmis-o din generație în generație. Așa se face că irlandezii păstrează până astăzi o tradiție care spune că, dacă cineva găsește un trifoi cu patru frunze, este binecuvântat tot timpul anului, asupra sa pogorându-se Harul lui Dumnezeu, simbolizat de cea de-a patra frunză.
Cu toate că nu întreaga insulă a fost încreştinată de el, ucenicii săi i-au dus munca la final cu multă sârguință duhovnicească, Irlanda ajungând să fie numită „insula sfinţilor”, unul dintre cele mai binecuvântate locuri ale Apusului. Sfântul Patrick a început să fie prăznuit de irlandezi încă din secolele IX-X prin ample procesiuni, iar în anul 1903, Ziua Sfântului Patrick a devenit ziua națională a Republicii Irlandeze.
Cu prilejul Marelui Praznic al Sfintei Treimi, vă informăm că am realizat pe site-ul nostru, www.bizanticons.ro, o colecție a celor mai deosebite icoane ale Sfintei Treimi. Le puteți comanda și dumneavoastră simplu și rapid, fie pentru a le oferi cadou, fie pentru a le așeza în colțul de rugăciune în semn de mulțumire și binecuvântare, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos:
Foto: doxologia.ro
