Monahi în duh de rugăciune, chipuri luminate de bucurie și de mireasma sfințeniei. Așa am putea descrie în cuvinte puține atmosfera duhovnicească plină de har din după-amiaza zilei de joi, 17 noiembrie 2022, prilejuită de rânduiala specială a aflării osemintelor marelui duhovnic român, părintele Dionisie Ignat. O zi care va rămâne pentru totdeauna în istoria Grădinii Maicii Domnului și mai ales a chiliei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – Colciu.
La momentul special au luat parte Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, ca delegat al Părintelui Patriarh Daniel, Părintele Arhimandrit Efrem, starețul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped din Muntele Athos, alături de mulți părinți din obștea vatopedină și de la celelalte chilii apropiate. Au participat, de asemenea, mulți pelerini români care și-au dorit să aducă prinosul lor de rugăciune și să cinstească așa cum se cuvine acest moment aparte.
După slujba Vecerniei, soborul s-a îndreptat către mormântul în care Părintele Dionisie Ignat s-a odihnit timp de 18 ani. După tradiția athonită, înainte ca osemintele să fie scoase din criptă, a fost săvârșită o slujbă specială. Apoi, a fost îndepărtat pământul de pe mormânt şi osemintele marelui duhovnic român au fost scoase la suprafață. Lângă mormânt, osemintele au fost spălate cu apă și vin, apoi au fost puse într-un coș acoperit cu pânză albă. Osemintele Părintelui Dionisie Ignat vor fi păstrate într-o raclă până ce Bunul Dumnezeu va rândui să fie puse la închinare, ca sfinte moaşte.
„Unul dintre părinții Mănăstirii Vatoped, care a consultat mai multe manuscrise, a alcătuit o slujbă specială pentru deshumarea osemintelor părintelui Dionisie Ignat […]. Ea cuprinde ectenii, rugăciuni și rânduieli asemenea slujbei Parastasului și totuși diferite. În primul rând, observ troparele Sfântului Gheorghe, care a fost ocrotitorul chiliei unde a trăit mulțime de ani părintele Dionisie Ignat, dar și troparul Sfântului Dionisie Areopagitul. Apoi, mai multe ectenii unde se cer pomenirea, adormirea, ușurarea, odihna și iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu Dionisie ieroschimonahul”, a transmis PS Timotei pentru Radio Trinitas.
Amintim că, în ședința de lucru a Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, din 28 septembrie 2022, Patriarhul României a anunțat că va propune Patriarhiei Ecumenice canonizarea părinților Dionisie Ignat și Petroniu Tănase. „Acești doi români care tot timpul au rămas cu dorul de țară și buni români, și Părintele Dionisie Ignat, și Părintele Petroniu Tănase. Sunt apreciați nu numai de români, ci și de viețuitorii greci. De aceea, noi dorim să solicităm pe Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, să facă ei această trecere în rândul sfinților a celor doi aghioriți de origine română, ca ei să fie în 2025 cinstiți în mod deosebit împreună cu ceilalți 12 sau 13 preoți de mir și preoți de mănăstire care au fost duhovnici și mărturisitori în perioada comunistă”, a transmis la finalul lunii septembrie Patriarhul Daniel.
Cine a fost părintele Dionisie Ignat?
Părintele Dionisie Ignat s-a născut în 22 septembrie 1909, în comuna Vorniceni din judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru, fiind mezinul familiei. Tatăl său, Ioan, a fost un om foarte credincios, dar a murit când Dumitru avea doar un an şi ceva.
Din cauza condiţiilor vitrege din timpul primului război mondial şi de mai apoi, tânărul Dumitru a absolvit doar patru clase primare, de fiecare dată fiind premiant, şi doi ani de şcoală profesională.
Fiind foarte apropiat de fratele său Gheorghie, mai mare decât el cu zece ani, Dumitru l-a urmat în viaţa monahală, mai întâi în România, începând din 1923, şi apoi la Muntele Athos, trei ani mai târziu. Cei doi fraţi au intrat în Sfântul Munte în ziua de 6 septembrie 1926, împreună cu încă doi tovarăşi, veniţi şi ei de la Schitul Măgura. După un scurt pelerinaj prin Athos, fraţii Ignat încearcă să se stabilească la Schitul Românesc Prodromu. După câteva luni, cumpără Chilia „Bunavestire” de pe teritoriul Mănăstirii Pantocrator, iar în 1927 Dumitru este tuns călugăr cu numele Dionisie.
Ajungând la Colciu, decenii la rând, Bătrânul Dionisie s-a nevoit în tăcere urmând exemplul de viaţă al fratelui său, Părintele Ghimnazie, care ajunsese la o mare sfinţenie înainte de sfârşitul său pământesc, în 1965. Părintele Dionisie a devenit la scurtă vreme unul din cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini veniţi din întreaga lume ca să găsească la Colciu linişte sufletească şi sfat duhovnicesc.
Era recunoscut ca un iscusit lucrător al rugăciunii lui Iisus. La el se spovedea și Părintele Iosif Vatopedinul, ucenicul Sfântului Iosif Isihastul. Părintele Dionisie avea strânse legături duhovnicești și cu Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Ieroschimonahul Ioan Guțu și cu Protosinghelul Petroniu Tănase, starețul Schitului Românesc Prodromu. Între cei care au primit sfaturi de la Părintele Dionisie Ignat se numără și moștenitorul coroanei britanice, Prințul Charles, care a participat la înmormântarea duhovnicului. Bătrânul Dionisie a trecut la cele veşnice în 28 aprilie / 11 mai, 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuţi numai în Sfântul Munte.
***
Deshumarea trupului celui adormit nu este un act săvârșit din curiozitate sau cu alte scopuri neînsemnate. Această rânduială specială arată grija cu care Biserica îi înconjoară pe cei adormiți, rugându-se neîncetat pentru sufletele lor. Totodată, din cele mai vechi timpuri, creștinii au acordat o atenție deosebită trupului, pentru că întreaga noastră viețuire pământească – cu bucurii și necazuri, cu ispite și împliniri duhovnicești – o ducem în trup, iar cărarea spre dobândirea bucuriilor veșnice și a Împărăției Cerurilor o străbatem, de asemenea, atât cu sufletul, cât și cu trupul nostru care este chemat să devină „templu al Duhului Sfânt”, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel (I Corinteni 6, 19-20).
Credit foto deschidere: Trinitas TV / Răzvan Clipici
