Suntem, deja, dincolo de jumătatea lunii iulie, cea de-a doua lună a verii, cunoscută în popor și sub denumirea de „Cuptor”, dată de temperaturile ridicate, adesea caniculare din această perioadă. După sărbătoarea Sfântului Mare Proroc Ilie, calendarul nostru ne amintește, pe 22 iulie, de ziua Sfintei Maria Magdalena, uceniţa şi mironosiţa lui Hristos cea dintâi şi cea mai mare decât toate mironosiţele şi purtătoarele de mir, dar și de un Mucenic și taumaturg – Sfântul Pantelimon, prăznuit în fiecare an în data de 27 iulie.
De aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea acestui mare praznic, să aducem în atența dumneavoastră, a membrilor familiei Bizanticons Art, așa cum am obișnuit să vă numim, câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Pantelimon”.
Mai întâi, se cuvine să facem o scurtă radiografie a vieții acestui prieten al Mântuitorului, pe care fiecare dintre noi l-am chemat în rugăciunile noastre, fără îndoială, măcar o dată, ca să ne fie sprijin în suferință și tămăduitor în neputință. Astfel, reținem că Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284 în Nicomidia. Cât timp a trăit mama sa, a învățat de la ea tainele creștinismului, însă după ce ea a trecut la Domnul, uitând învățătura cea dreaptă, a ajuns, ca și tatăl său, să se închine la idoli. După clasele primare, a mers să studieze medicina la Eufrosin, un medic cunoscut pentru cercetările sale în domeniu, astfel încât Sfântul Pantelimon a ajuns, cu timpul, să stăpânească bine tainele medicinei. Auzind de capacitățile sale profesionale, împăratul Maximian hotărăște să îl ia la palat ca medic particular.
Sfântul acceptă propunerea împăratului și, într-una dintre zile, în drumul său spre palat, se întâlnește cu preotul Ermolae, care l-a întrebat cine este și cu ce se ocupă. I-a spus bătrânul, apoi, că știința medicală nu poate decât să aducă ușurarea suferințelor trupului și că numai Hristos este singurul Doctor adevarat, care nu cere niciun ban pentru vindecările Sale. Sfântul ascultă, nu spune nimic, dar rămâne cu gândul și cu inima aproape de cele pe care le auzise, promițând să revină la bătrânul preot. Găsind într-o zi la o margine de cărare un copil mort, mușcat de o viperă și, realizând că medicina nu mai are niciun sens în fața unui trup fără de viață, se gândește să „probeze” sfaturile preotului Ermolae și îl roagă pe Dumnezeu să-l vindece, fapt care s-a și petrecut, făcându-l pe Sfântul Pantelimon să creadă întru totul Domnului și să urmeze credința cea dreaptă. Pentru că vindeca infecții, boli incurabile și neputințe prin harul primit în rugăciune, dar și prin tratamentele pe care le dădea celor bolnavi, împăratul a dat ordin ca Sfântul să fie prins și supus unor chinuri groaznice, pentru a se lepăda de Hristos. Trupul său a fost în mai multe rânduri sfâșiat cu gheare de fier și ars cu făclii, apoi aruncat în plumb, însă se vindeca imediat în chip minunat. În cele din urmă, a fost legat de un măslin și I s-a tăiat capul, dându-și sufletul în mâinile Domnului și primind cununa muceniciei.
Din punct de vedere etimologic, în ceea ce privește proveniența numelui acestui mare mucenic, puțini dintre noi știm că „Pantelimon” nu a fost numele pe care l-a primit la naștere. Ținând cont de faptul că tatăl său era păgân, acesta a ales ca numele fiului său sa fie „Pantoleon”, care în traducere înseamnă „cel în toate puternic ca un leu”. Ca și soarele, leul era unul dintre simbolurile cele mai venerate în cadrul vechilor credințe, însemnând putere, mândrie și dreptate, dar și putere regală și nemurire. Cum s-a ajuns, totuși, la numele de „Pantelimon”? Aflăm răspunsul în însăși viața Sfântului, unde citim că, atunci când a venit acea groaznică clipă a morţii sale, Sfântul, împlinindu-şi rugăciunea către Dumnezeu, a auzit glas din ceruri care i-a schimbat numele din Pantoleon în Pantelimon. Atunci, Mucenicul a întins de bunăvoie gâtul spre sabie şi i s-a tăiat capul. Era ziua de 27 iulie a anului 305.
Numele „Pantelimon” provine din limba greacă, de la Παντελεήμων, fiind compus din două elemente: „pas” (πᾶς) pánta (πάντᾰ)” (întotdeauna, fiecare, întreg, tot) și „éleos” (ἔλεος) eleéō (ἐλεέω) eleḗmōn (ἐλεήμων)” (ai milă de, arătă milă, compasiune). Pe baza acestor informații, semnificația numelui „Pantelimon” ar fi „plin de milă” sau „multmilostiv”.
Din limba greacă, numele s-a răspândit mai ales în întregul continent European datorită Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, făcător de minuni și tămăduiri. În țara noastră, numele a ajuns pe filieră slavă și maghiară, în secolele al XIV-lea și al XV-lea, în diferite forme, fiind prezent în multe toponime. În prezent, doar Pantelimon, Pintilie și Pandele sunt prenumele românești derivate din numele Marelui Mucenic, fiind însă întâlnite tot mai rar.
În italiană, numele corespodent este Pantaleone (patronul orașului Veneția), în germană, Pantaleon, în maghiară, Pantaleon și Fentele, în bulgară, Panteleimon, Pantelei, Pandeli, iar în ucraineană, Pantelii, Palii, Panko, Pantilimon, Pantelie; Pantelejmon în macedoneană, Pantelis în greacă și Pantelije sau Pantelija în limba sârbă.
Ca o curiozitate, mai ales că suntem în anul 2023, Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți) în cadrul Patriarhiei Române, merită să menționăm faptul că tatăl marelui Anton Pann, culegător de folclor literar și muzical, creator de cântece și de muzică religioasă, psalt la mai multe biserici din București și compozitorul imnului „Deșteaptǎ-te, Române!”, avea ca nume de familie Petrov și purta prenumele Pantelimon, uneori transcris „Pandele”, „Pantoleon” sau „Pantaleon”, cum afirmă într-un studiu Tudor Vianu. Astfel, Pantelimon Petrov, a devenit în românește Petroveanu, iar fiul său și-a păstrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu (Petrovitul), cu care și-a semnat manuscrisele o bună perioadă de timp.
Fragmente din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon au fost împărțite în toată lumea ortodoxă, spre vindecarea tuturor oamenilor. Capul Sfântului Pantelimon se află la Mănăstirea Rusikon din Sfântul Munte Athos, însă părticele din sfintele sale moaște se păstrează și la noi în țară: la Catedralele din Iași, Galați și Constanța, dar și în Capitală, la Mănăstirea Plumbuita. De-a lungul timpului, multe biserici, capele, schituri, mănăstiri, spitale și organizații medicale din întreaga lume l-au luat ca patron și ocrotitor pe Sfântul Pantelimon.
Cu prilejul acestei zile însemnate, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon rugându-l să reverse binecuvântări asupra noastră și asupra întregii lumi!
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, cea mai vastă colecție din on-line a icoanelor cu Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, la cele mai variate prețuri – icoane potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune cu icoana acestui mare ocrotitor și vindecător. Pentru detalii și comenzi, apăsați click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos:
Foto credit: ziarullumina.ro
