40 de zile ca 40 de minute… Atât a durat Postul Nașterii Domnului și s-a scurs ca o clipă. Ajunși deja la capătul Postului Crăciunului, ne adunăm împreună și ne bucurăm de comuniunea familială. În această perioadă, se împărtășesc bucuria și dragostea, iar tradițiile specifice fiecărui loc devin o expresie autentică a credinței și a unității creștine. Astfel, finalul Postului Crăciunului nu reprezintă doar încheierea unei perioade de abstinență, ci și începutul unei sărbători pline de bucurie și recunoștință pentru darurile vieții și ale credinței.
În ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie), credincioşii îl aşteaptă pe preot ca să le aducă vestea Naşterii Mântuitorului, în felul acesta cinstind marea sărbătoare care are să vină. De asemenea, Ajunul Crăciunului este și o zi de post mai aspru și de pregătire duhovnicească pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Pentru că am auzit și citit mai ales în mediul on-line diferite păreri și critici legate de postul din această zi de ajun, vă propunem să lecturați câteva explicații teologice legate de acest aspect. Detalii, în rândurile de mai jos.
Schimbări în plan liturgic
Înainte de toate, să prezentăm ceea ce este cert: ziua din Ajunul Crăciunului este o zi de post aspru spre deosebire de celelalte zile ale Postului Crăciunului (dezlegarea la alimentele de dulce se face după Sfânta Liturghie de Crăciun din data de 25 decembrie). De fapt, ziua aceasta de ajun aduce schimbări inclusiv în plan liturgic. Spre exemplu, dacă Ajunul Nașterii Domnului cade într-o zi de sâmbătă sau duminică (așa cum se întâmplă și în acest an, 2023), slujba „Ceasurilor Împărăteşti” se mută în vinerea dinainte, această zi devenind automat „zi aliturgică”, adică zi în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie. De ce acest termen – „împărătești”? Pentru că slujba pregătea toată suflarea creștină pentru prăznuirea celor mai importante sărbători. În vechime, în lumea bizantină, la slujbă participau şi împăraţii, iar la noi se aduna în biserică toată familia domnească. În cadrul acestei rânduieli sunt rânduite spre citire mai multe profeţii din Vechiul Testament privind Naşterea Domnului.
De asemenea, bine de știut este și faptul că atunci când Ajunul Crăciunului cade într-o zi de sâmbătă sau duminică, în ziua de ajun va fi săvârşită Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua praznicului se va săvârşi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
Ajunarea de pe 24 decembrie
Vedeți și dumneavoastră – însuși termenul de „ajun” descrie cum ar trebui să petrecem această zi dinaintea Crăciunului. Din punct de vedere etimologic, termenul „ajun” înseamnă atât o perioadă de timp care precede un eveniment, cât și acțiunea de a ajuna, adică de a nu mânca nimic, a ține post complet, de bunăvoie.
Unii creștini, preocupați – firește – cu pregătirea bucatelor sofisticate și a praparatelor tradiționale pentru masa îmbelșugată de Crăciun, în așteptarea preotului care intră din casă în casă pentru a da vestea cea bună a Nașterii Domnului, dar și a colintătorilor care vin să bucure cu glasurile lor „toată obștea creștinească”, se întreabă – pe bună dreptate – de ce este nevoie de această postire, și încă aspră, adică fără untdelemn, chiar de ajun, când trăim cu toții momente de emoție profundă?
Să știți că totul are o explicație, ca de obicei. Părintele Ene Braniște, marele liturgist român, consemnează în volumul său intitulat „Liturgica Generală ” faptul că, într-adevăr, ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Sfântului Proroc Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne amintește de steaua ce a vestit magilor Nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea – după părerea părintelui Profesor Ene Braniște – de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop. Părintele Nicolae Necula, fost profesor de liturgică la Facultatea de Teologie din București, mai adăuga că, dincolo de postul aspru, în ajunul Crăciunului se obişnuieşte să se facă pomană cu grâu fiert îndulcit, ducându-se din el pe la casele rudelor şi ale săracilor, alături de foiţe subţiri din cocă de pâine, coapte, în care se înfăşoară miez de nucă amestecat cu zahăr sau miere. Acestea se numesc în popor ,,scutecele Mântuitorului”.
Acest obicei ne „obligă” să reținem – nu în cele din urmă – motivul real al postirii din ziua de 24 decembrie: se apropie ceasul în care Fiul lui Dumnezeu Se face Fiu al Mariei, Fecioara, și se face om din iubire nesfârşită faţă de oameni și de întreaga lume. Și cum altfel L-am putea întâmpina pe Hristos, în pre-ziua Nașterii Sale, dacă nu printr-o primenire sufletească și trupească autentică? Părintele Patriarh Daniel spunea, într-unul dintre cuvintele sale, că Fiul lui Dumnezeu „S-a făcut om pentru ca omul păcătos şi muritor să fie ridicat din păcat şi moarte, să devină sfânt şi să trăiască veşnic, deoarece el a fost la început creat după chipul lui Dumnezeu Cel Sfânt şi veşnic viu. […] El fericeşte pe cei smeriţi, pe cei ce îşi plâng propriile păcate, pe cei blânzi, pe cei însetaţi de dreptate, pe cei milostivi, pe cei curaţi cu inima şi pe cei făcători de pace”. Și ce altă cale am putea găsi ca să ne facem curați cu inima, blânzi și smeriți, dacă nu mergând cu nădejde pe cărarea postului?
Pentru că, în realitate, postul și bucuria nu sunt cuvinte cu sens opus. Ba dimpotrivă, ele pot să coexiste și să se completeze reciproc în viața duhovnicească și în purtarea fiecăruia dintre noi. De aceea, ajunarea nu înseamnă doar abstinență și negare, ci și o ocazie de a experimenta o bucurie mai profundă și mai autentică prin apropierea de Hristos – Pruncul Iisus, Dumnezeu-Copilul născut fără de păcat în ieslea săracă din Betleem. Chiar și pe ultima sută de metri, în Ajunul Crăciunului.
Așadar, deși caracterizat prin rugăciune și printr-un post mai intens, Ajunul Crăciunului nu este o vreme de întristare, ci mai degrabă o ocazie de bucurie duhovnicească și de anticipare a sărbătorii Nașterii Domnului Hristos. Acest timp ne cheamă să împărtășim bucuria praznicului și să o considerăm ca pe o adevărată pregustare a bucuriei veșnice pe care o aduce venirea lui Hristos în lume.
„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că, întru dânsa, cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ție”.
Vă invităm să descoperiți pe site-ul nostru o selecție de volume și icoane ale Mântuitorului, potrivite atât pentru colțul dumneavoastră de rugăciune, cât și spre a fi oferite în dar celor apropiați cu prilejul acestui Mare Praznic. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: www.basilica.ro
