În ordinea firească a vieții Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după Nașterea Sa (25 decembrie) și praznicul Tăierii-împrejur, sărbătorit la șapte zile după Crăciun, pe 1 ianuarie, cel de-al treilea mare praznic, care încheie sărbătorile de iarnă, este Botezul Domnului sau „Boboteaza”, instituit în cultul Bisericii noastre în amintirea Botezului pe care Mântuitorul l-a primit din mâna Sfântului Ioan Botezătorul la apa Iordanului.
Conform tradiţiei Bisericii noastre, înaintea marelui praznic al Botezului Domnului, preoţii merg în casele enoriaşilor cu Ajunul, pentru a-i binecuvânta și pentru a se ruga împreună înaintea acestui moment special din punct de vedere duhovnicesc, dar şi liturgic. Cei care îl însoțesc pe preot încă de la primele ore ale dimineții, duc cu ei Aghiasma și mănunchiul de busuioc cu care preotul stropește casele și pe cei care locuiesc în ele, strigând „Chiraleisa”. Pentru că în anii trecuți am primit întrebări legate de semnificația acestui cuvânt, ne-am gândit ca în acest an, în preajma sărbătorii Botezului Domnului, să explicăm de unde provine el și cum a intrat în vocabularul limbii române. Detalii, în rândurile de mai jos!
Ce este Aghiasma Mare?
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „Aghiasmă” provine din termenul grecesc αγιάσμα, care denumește atât „apa sfințită”, cât și slujba propriu-zisă de sfinţire a ei, care se săvârșește doar de Bobotează. Slujba sfinţirii celei mari a apei poate fi oficiată fie după Sfânta Liturghie din ajunul Bobotezei, fie după Utrenia din ziua de 6 ianuarie sau, în cel mai întâlnit caz, după Sfânta Liturghie din ziua de Bobotează, când credincioşii o iau în diferite recipiente la casele lor și o păstrează pentru tot anul. Deosebit de important este să nu confundăm Aghiasma Mare, săvârșită numai de Bobotează, cu Aghiasma Mică, care poate fi săvârșită de către preot în orice altă zi a anului, având ca scop binecuvântarea credincioșilor, a caselor şi a gospodăriilor acestora, a fântânilor și a icoanelor etc.
Ce înseamnă „Chiraleisa”?
În tradiția ortodoxă de pe meleagurile românești, aceast termen, „chiraleisa”, este folosit de sute de ani. Printre cei care o amintesc este și scriitorul Ion Creangă (1837-1889) în cunoscuta sa operă „Amintiri din copilărie”: „Și, când veneau cele două ajunuri (n.n. al Crăciunului și al Bobotezei), câte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, și la Crăciun nechezam ca mânzii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul.”
Care este semnificația acestui termen? „Chiraleisa” provine de la cuvintele grecești „Κύξηε ἐιέεζνλ” (Kirie eleison), tradus în limbra română prin „Doamne miluieşte” și este o formulă liturgică sau mai degrabă un răspuns liturgic. Lingviștii afirmă că termenul, care provine din limba greacă, așa cum am văzut mai sus, este folosit de români de mai multe secole, fiind intrat în vocabular din vremea în care slujbele din bisericile româneşti se ţineau în limba greacă. La Sfânta Liturghie, „Doamne, miluiește!” se repetă după orice ectenie (cerere) a preotului și astfel, deasa lui utilizare, l-a făcut să fie reținut rapid și ușor.
În practică, mai cu seamă în zilele de 4-5 ianuarie, când preotul merge prin casele creștinilor cu Ajunul Bobotezei, acesta este însoțit de mai multe persoane (de obicei copii) care strigă cu glas tare „Chiraleisa” pe străzi sau, în sate, pe ulițe, vestindu-le credincioșilor din respectiva comunitate parohială faptul că preotul se apropie de casa lor și că e timpul să lase la o parte orice altă activitate, spre a-l primi așa cum se cuvine. Copiii care vestesc sosirea preotului sunt răsplătiți de gazde cu mere, nuci sau prăjituri. Așteptarea lor de către gazde era plină de nădejdea că, odată stropită casa și gospodăria de către preot cu Aghiasmă, duhurile rele vor pieri și nu se vor atinge tot anul de gospodărie și de cei din casă. În unele zone ale țării, termenul mai este întâlnit și sub forma „Ciurleza” sau „Chiralexa” sau „Tiralexa”. Spre exemplu, în „Dicţionarul de regionalisme şi arhaisme din judeţul Maramureş”, semnat de domnul Dorin Ștef, se menționează că în Țara Maramureșului copiii în însoțesc pe preot strigând „Tiralexa”, alături de câteva versuri încheiate cu o urare de bine: „Tiralexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Şi-n pod şi-n cămară / Şi pe prispă-afară. / Noi strigăm pă sub butuci / Să ne daţi vreo două nuci; / Noi strigăm pă sub podele / Să ne daţi vreo două mere”. După ce primesc darurile, copiii mulţumesc urând: „Câţi cărbuni în vatră / Atâţia peţitori la fată; / Câte pene pe cocoş / Atâţia copii frumoşi”.
Termenul nu trebuie confundat cu un obicei care se petrece în Maramureș tot în preajma Bobotezei, dar care nu are nicio legătură cu creștinismul. Se spune că mai demult, gospodarii mergeau în livadă și purtau un soi de „dialog” cu pomul care nu adusese rod în anul trecut, amenințându-l cu tăierea în cazul în care nici în anul care tocmai a început nu va rodi: „Când tiralexază pomu’ care nu face rod, cu săcure și cu colac, nu mere femeia, că numai bărbatul îl poate face” (Pamfil Bilţiu). În zona Bihorului, termenul este folosit și de cetele de câte 12 copii care mai demult purtau la brâu legat câte un clopot şi înconjurau casa şi acareturile, ca să le ferească de duhuri rele, uneori şi pomii fructiferi, pentru a avea rod bogat, şi strigând: „Chiraleisa / Spic de grâu / Până-n brâu / Chiraleisa / Spic de secară / Până-n subsoară”.
Așadar, indiferent de zona țării în care ne aflăm, sau de obiceiurile pe care le-am păstrat din moși și strămoși, important este să nu uităm de sensul adevărat al cuvintelor care au rădăcini adânci în cultul Bisericii și pe care tradiția populară le-a preluat fără a cunoaște adevărata lor semnificație. Suntem părinți și avem copiii care își doresc să-l însoțească pe preot cu Ajunul Bobotezei? Atunci, să le spunem care este semnificația reală a acestui cuvânt, arătându-le că, de fapt, „Chiraleisa” nu este o strigare sau o alarmare a creștinilor din comunitatea în care trăim, ci mai multe decât atât – o rugăciune continuă către Bunul Dumnezeu. Doamne, miluiește-ne pe noi și călăuzește-ne pe drumul către Tine în Anul care tocmai a început!
Cu prilejul Marelui Praznic al Botezului Domnului, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de cărți și obiecte religioase, utile atât pentru a învăța și a afla lucruri pe care poate nu le știam, despre folosul și importanța Aghiasmei, cât și pentru a păstra și a acorda acesteia cinstirea care i se cuvine. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: ziarullumina.ro
