Metanoia… un termen scurt dar profund din punct de vedere teologic, un cuvânt-cheie în adevăratul sens, căci numai el poate să ne deschidă porțile Împărăției Cerurilor. Provenind din cuvintele grecești „meta” (după, dincolo de) și „nous” (gândire, minte), metanoia înseamnă nu doar simpla pocăință, ci îndeamnă la o schimbare a minții, la o prefacere și la o schimbare a întregii gândiri, la o înnoire duhovnicească a cugetului nostru.
Suntem în luna ianuarie, luna în care îi cinstim pe Sfinții Mari ai Bisericii: monahi ai pustiei sau ierarhi, modele pentru omul de astăzi și adevărate călăuze spre lucrarea de schimbare a minții și a cugetului. Cu acest prilej dorim să vă povestim câteva lucruri despre nevoințele Sfântului Efrem Sirul, prăznuit pe 28 ianuarie și să vă spunem cum a ales să ducă o viață austeră, săracă și lipsită de confortul pe care noi îl numim „normalitate” în ziua de astăzi – toate pentru iubirea lui Hristos.
Cine a fost Sfântul Efrem Sirul?
Cu siguranță, mulți dintre noi îi cunoaștem numele datorită legăturii sale liturgice cu Postul Sfintelor Paști. După cum știm, la finalul oficiului liturgic, zilnic, începând din prima zi a Postului Mare şi până în Miercurea Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, rostim Rugăciunea Cuviosului Efrem Sirul, „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…”, însoţită de metanii mici şi mari, rânduite în mijlocul bisericii. Această rugăciune este o capodoperă a literaturii patristice din primele veacuri, pe care Părintele Alexander Schmemann a numit-o „Rugăciunea Postului Mare”.
Revenind la schița biografică, prezentă de obicei în articolele noastre legate de viețile sfinților, reținem că Sfântul Cuviosul Efrem Sirul s-a născut în anul 306 în cetatea Nisibe din Mesopotamia. A crescut într-o familie cu părinţi păgâni, tatăl său fiind preot al zeiţei Abizal, însă contrat acestui aspect, a reușit să fie inițiat în tainele învățăturii creștine datorită Sfântului Iacov, binecunoscutul episcop de Nisibe, care l-a şi botezat la vârsta de 18 ani. Din cauza persecuțiilor din Persia, o bună parte din populaţia creştină a abandonat cetatea Nisibe. Atunci, Sfântul Efrem a mers alături de cei pe care-i cunoștea şi s-a aşezat mai întâi la Beit-Garbaya, apoi la Edessa, unde a petrecut 10 ani de viaţă ca monah. În această zonă erau active aproximativ 10 secte, astfel încât Sfântul Efrem s-a văzut nevoie a se lupta cu ele, în special cu adepții cunoscutului filosof Bardesanes.
Astfel, a devenit renumit pentru scrierile sale teologice profunde, cele mai notabile fiind „Imnele” și „Comentariile la Facere”. Aceste opere reflectă o profunzime teologică și o grijă deosebită pentru interpretarea Sfintei Scripturi. Într-un mod specific sirian, Sfântul Efrem a reușit să combine teologia biblică cu o imaginație poetică vibrantă, creând astfel o formă de exprimare teologică unică în istoria Bisericii.
Despre nevoințele Sfântului Efrem Sirul
Așa cum am spus mai sus, Sfântul Efrem a fost atras de monahism, iar la vârsta de 18 ani, s-a retras în pustiul din apropierea orașului pentru a se dedica vieții monastice. Ascetismul său riguros și viața de rugăciune constantă l-au transformat într-un exemplu de trăire creștină autentică. Sfântul Efrem își îndemna ucenicii să adopte un stil de viață simplu, să se lepede de bunurile materiale și să caute să se apropie de Dumnezeu prin post și rugăciune. Încurajările sale spre ascetism erau văzute ca mijloace de eliberare a sufletului de ispitele lumii materiale, dar și ca moduri de apropiere de Dumnezeu.
Una dintre cele mai frumoase definiții ale postului și ale nevoinței trupești, în general, din toată literatura patristică, îi aparține Sfântului Efrem Sirul. Am descoperit-o zilele trecute într-un volum și m-am gândit să o împărtășesc cu dumneavoastră cu acest prilej: „Postul este vehiculul ce [ne] urcă la cer. Postul naşte pe profeţi, oferă înţelepciune legiuitorilor. Postul este fortăreaţa de neînfricat a sufletului; credincios, împreună lucrător [cu] trupul. Postul este armă pentru cei puternici, luptă pentru atleţi. Postul alungă ispitele, [te] pregăteşte pentru evlavie; este [pur] ca mireasa, este făptaşul înţelepciunii. Postul este lupta eroică a războaielor. Postul aruncă puterea întunericului (Dan. 1, 11-16); postul îngrădeşte gurile leilor (Dan. 1, 11-16, 6, 18); postul ridică rugăciunea la cer (Dan. 9, 3,20). Postul este mama sănătăţii. Postul este înfrânarea tinereţii, podoabă pentru cei bătrâni, companie plăcută pentru călători”.
Însă, ce e cu adevărat important e faptul că Sfântul Efrem nu doar vorbea despre post și nevoință, ci și le asuma pe deplin, știind că puterea exemplului este cea mai sigură formă de educație – fie ea și duhovnicească. Astfel, Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele mai tânăr al Sfântului Vasile cel Mare, avea să îl descrie astfel: „Efrem este un sârguincios urmaș al primilor apostoli; El poate servi ca exemplu tuturor călugărilor și pustnicilor. A trăit fără sac, fără băț, și nu avea nici argint, nici aur. Mâncarea lui era fulgi de ovăz și legume, iar băutura – apă curată. Corpul lui era ca un schelet din lut”. Trăind astfel, Sfântul Efrem și-a petrecut toată viața într-o chilie sărăcăcioasă, ziua învățându-și ucenicii și fiindu-le îndrumător pe calea spre mântuire, iar noaptea rugându-se cu și fără timp pentru el, pentru dânșii și pentru întreaga lume.
Iar asprimea nevoințelor sale n-a fost doar un episode pasager, ci o asumare până la sfârșitul zilelor. În data de 9 iunie 373, înconjurat de un numar impresionant de călugari și pustnici, unii veniți din mănăstiri, alții din pustie și din peșterile din zonă, Sfântul Cuvios Efrem Sirul se mută întru cereștile locașuri. Conform tradiției, Sfântul Efrem ar fi lăsat un fel de testament prin care își exprima dorința de a fi înmormântat într-un mod simplu, fără fast, și își ruga apropiații să nu cheltuiască resursele pe ceremonii costisitoare. În loc de flori și miresme, el ar fi cerut rugăciunile celor prezenți. Astfel, respectându-I cuvântul, ucenicii săi l-ai îngropat fără pompă în cimitirul în care erau înhumaţi străinii.
Astfel, aflându-ne încă la început de an, să punem început-bun vieții noastre duhovnicești și să-l luăm pe Sfântul Efrem Sirul drept model pentru purtarea noastră cea din toate zilele. Prin învățăturile sale despre post, rugăciune și nevoință, dar și prin înțelegerea mântuirii ca proces continuu, Sfântul Efrem a oferit lumii creștine o perspectivă teologică bogată și profundă. Trecerea sa la Domnul în anul 373 nu a încheiat activitatea sa, ci, dimpotrivă, a consolidat moștenirea duhovnicească pe care a lăsat-o în urmă, continuând să inspire și să îndrume pe toți cei care caută sfințirea vieții și dobândirea darului mântuirii.
Cu prilejul prăznuirii Sfântului Cuvios Efrem Sirul, am adunat pentru dumneavoastră câteva volume cu învățăturile acestui mare părinte al pustiei, câteva cărți de rugăciune, precum și „Candelele Dăruirii” – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: www.ziarullumina.ro
