Editura ISIHIA aduce în atenția credincioșilor, a psalților și a slujitorilor Bisericii un nou volum de cult dedicat Sfintei Olimpiada de la Fărcașa, una dintre cele mai recente sfinte canonizate de Biserica Ortodoxă Română: „Slujba și Paraclisul Sfintei Olimpiada de la Fărcașa”, ediție completă în metrică bisericească.
Lucrarea oferă textul integral al slujbei și al paraclisului, împreună cu partiturile necesare pentru interpretarea lor la strană, după rânduiala muzicală a Bisericii Ortodoxe.
Texte scrise la Sfânta și Marea Mănăstire Vatoped
Textele sunt alcătuite în metrică bisericească și sunt însoțite de partituri după melosurile bisericești încetățenite, provenite atât din tradiția marilor melozi clasici, cât și din cea aghiorită. Volumul poate fi folosit atât de psalți și de corurile bisericești și de toate comunitățile care vor dori să o cinstească într-un mod aparte pe Sfânta Olimpiada.
Textele au fost scrise în anul 2025 la Sfânta și Marea Mănăstire Vatoped din Sfântul Munte Athos, iar melurghisirea aparține lui Ilie-Rareș Cîmpean (Imnitor). Tehnoredactarea, paginarea și grafica au fost realizate de Mănăstirea Vatoped, culegerea textului de Ciprian Baltag, iar coperta este semnată de Ovidiu Muraru.
Volumul impresionează și prin prezentarea sa grafică. Pe coperta întâi se află icoana Sfintei Olimpiada, zugrăvită în anul 2026 de iconarul Andrei Lungu, iar pe coperta a patra este reprezentat mormântul Sfintei Olimpiada din cimitirul satului Fărcașa, loc de rugăciune și de cinstire pentru numeroși credincioși. Astfel, cartea unește în chip firesc icoana sfintei cu locul unde s-au odihnit pentru atâta vreme cinstitele sale oseminte, chemând cititorul atât la rugăciune, cât și la cunoașterea vieții ei.
Cine a fost Sfânta Olimpiada de la Fărcașa?
Sfânta Olimpiada de la Fărcașa (1880–1967), mama Cuviosului Petroniu Prodromitul, este una dintre marile modele de sfințenie ale familiei creștine românești.
Născută la 8 septembrie 1880, a trăit o viață simplă, dar plină de credință, rugăciune și dragoste față de Dumnezeu. Deși nu a avut parte de școală, cunoștea pe de rost rugăciuni, tropare și psalmi, iar credința sa vie se împletea firesc cu păstrarea posturilor, a sărbătorilor și a tradițiilor strămoșești.
A fost o mamă devotată, crescând opt copii în frica lui Dumnezeu și insuflându-le dragostea pentru Biserică, pentru muncă și pentru aproapele. Între aceștia s-a numărat și viitorul Cuvios Petroniu de la Schitul Prodromu, unul dintre cei mai iubiți părinți români din Sfântul Munte Athos.
Milostenia a fost una dintre virtuțile care i-au marcat întreaga viață. Casa ei era deschisă celor săraci și aflați în nevoie, iar pomenirea celor adormiți și rugăciunea neîncetată făceau parte din rânduiala fiecărei zile. Chiar și la bătrânețe, când puterile o părăseau, mergea la biserică ori de câte ori putea și folosea fiecare bănuț primit pentru a aprinde lumânări înaintea icoanei Maicii Domnului.
Presimțindu-și sfârșitul, s-a pregătit creștinește prin post, spovedanie și împărtășanie. În ultimele zile ale vieții a cântat neîncetat imnuri bisericești și s-a rugat până în clipa trecerii la Domnul. A adormit în pace la 4 iulie 1967, la vârsta de 87 de ani, cu lumânarea aprinsă în mână și cu chipul luminat de pace.
Pentru viața sa de rugăciune, smerenie și iubire jertfelnică, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o în ședința din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Olimpiada de la Fărcașa”, stabilind ziua de prăznuire la 4 iulie.
Mai mult decât o simplă apariție editorială, această carte este un dar liturgic oferit Bisericii, reunind textele și cântările prin care una dintre noile sfinte ale neamului românesc va fi cinstită în cadrul slujbelor. Prin frumusețea imnografiei și bogăția muzicală a partiturilor, volumul pune în lumină viața unei femei care a transformat simplitatea, rugăciunea și dragostea față de aproapele într-o adevărată cale spre sfințenie.
Sfântă Cuvioasă Olimpiada, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
