După cum bine știm cu toții, Biserica noastră a ales ca zi de cinstire a sfinților chiar ziua în care aceștia au plecat din această viață către Împărăția lui Dumnezeu. Nu spunem că „au murit” pentru că, de fapt, e tocmai contrariul: e ziua în care aceştia „s-au născut” întru viața veșnică pe care au început să o trăiască încă de aici, de pe pământ. Pe parcursul viețuirii lor alese de pe acest pământ, sfinții au luptat din toate puterile ca să dobândească și să păstreze neîntinată haina curăției și comuniunea cu Dumnezeu, înfrângând și destrămând uneltirile diavolului prin puterea harului care a locuit în ei și care continuă să locuiască în sfintele lor moaște.
Un astfel de exemplu este şi sfânta pe care Biserica noastră Ortodoxă o pomenește în fiecare an în ziua de 17 iulie: Sfânta Mare Muceniță Marina. Dacă în anii trecuți, cu ocazia sărbătorii ei, v-am spus de ce Sfânta Marina este zugrăvită în unele icoane mai vechi ținând în mână un ciocan, ori v-am vorbit despre motivul pentru care este considerată ocrotitoarea femeilor însărcinate și a celor aflate în durerile nașterii, în acest an ne-am gândit să aducem în atenția dumneavoastră, a prietenilor și cititorilor blogului Bizanticons Art, un aspect cu totul surprinzător și mai puțin cunoscut publicului larg: motivul pentru care Sfânta Marina este considerată în întreaga lume drept marea ocrotitoare a celor care suferă de boli de rinichi și protectoarea lumii medicale nefrologice. Detalii, în rândurile de mai jos!
Din fiică de preot păgân, muceniță a lui Hristos
Sfânta Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, pe nume Edesie. Încă de la frageda vârstă de 12 ani, Marina a învățat dreapta credință și nădejdea întru Dumnezeu de la creștinii care se ascundeau prin pustietăți, dar și în satele din preajma Antiohiei, ca să se roage Lui și să săvârșească Liturghia. Fiind uimită de curajul mironosițelor și al sfintelor fecioare, Sfânta Marina ia hotărârea de a rămâne fecioară pentru restul vieții și de a-și închina toată viața lui Hristos.
Se spune că, într-o zi, pe când păștea oile tatălui său, a fost zărită de eparhul Olimvrie, cunoscut prigonitor al creștinilor. Fermecat de frumusețea ei și dorind s-o ia de soție, a încercat s-o convingă, mizând și pe ideea că o astfel de căsătorie ar fi putut-o scăpa de persecuții. Însă, întrebată cine este și dacă vrea să-l urmeze, Marina a mărturisit cu îndrăzneală că este creștină și că este gata să moară pentru Hristos, Cel Care a pătimit pentru ea și pentru păcatele întregii lumi.
Auzind acestea, Olimvrie a poruncit ca Sfânta Marina să fie bătută cu toiege până la sânge, după care să fie închisă în temniță. A poruncit, apoi, să fie spânzurată pe stâlp, i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuţite, a fost arsă cu făclii şi scufundată într-un vas plin cu apă, sperând că astfel va renunța la crezul ei. În cele din urmă, dregătorul a poruncit călăilor să-i tăie capul cu sabia, în ziua de 17 iulie a anului 304.
Sfânta Marina, ocrotitoarea celor cu boli de rinichi
Așa cum știm, în spiritualitatea creștină, sfinții nu sunt doar modele de urmat, ci și mijlocitori înaintea Tronului Preasfintei Treimi pentru neputințele noastre. Încă din perioada medievală, în așezămintele monahale, unde îngrijirea bolnavilor se sprijinea în primul rând pe rugăciune, credincioșii au asociat anumiți sfinți cu ocrotirea unor organe sau patologii specifice, adesea în strânsă legătură cu specificul martiriului lor. Bunăoară, dacă Sfântul Evanghelist Luca sau Sfinții Doctori fără de arginți Cozma și Damian sunt cinstiți ca ocrotitori ai medicinei generale, Sfânta Marina a primit în dar de la Dumnezeu harul de a-i ocroti pe cei cu afecțiuni renale severe. Începând cu secolul al XIII-lea, cel mai probabil ca urmare a unor minuni, tradiția consemnează că sfânta intervine în chip minunat în trei cazuri interconectate: bolile de rinichi (nefropatiile), nașterile dificile și ocrotirea copiilor bolnăvicioși.
De unde izvorăște, însă, această strânsă legătură cu nefrologia? Răspunsul este oferit de o analiză iconografică și istorică remarcabilă, publicată chiar într-o revistă științifică de prestigiu, American Journal of Nephrology, în anul 1999 (mai exact, în numărul 1 al volumului 19), și semnată de cercetătorii S.G. Marketos, A. Eftimiadis și P. Diamandopoulos.
În paginile acestui studiu științific se subliniază faptul că, în iconografie, Sfânta Marina este reprezentată ca o învingătoare, zdrobindu-l pe diavol (înfățișat ca un balaur sau dragon) cu un ciocan sau o cruce – așa cum am arătat și noi într-un articol publicat în anul 2023. Dincolo de dramatismul scenei, scriitorii, artiștii și sculptorii au scos în evidență un detaliu vestimentar crucial: sfânta este reprezentată purtând un brâu strâns în jurul spatelui, exact în zona lombară, unde se află anatomia rinichilor.
În mentalitatea medievală, acest brâu a devenit mijlocul perceptibil și simbolic prin care se revărsa harul vindecării. Din acest motiv, pacienții cu afecțiuni renale severe (cum ar fi litiaza renală sau infecțiile urinare) și femeile însărcinate au dezvoltat un obicei specific: aduceau brâie personale, le așezau peste raclele cu moaștele sfintei pentru a fi binecuvântate, iar apoi le purtau strâns în jurul taliei pentru a fi protejați de colici, dureri și complicații medicale.
Ce este cu adevărat demn de amintit e că mărtiriile despre ajutorul și ocrotirea Sfintei Marina nu au rămas în amintirile celor care au primit vindecarea ori în paginile unor jurnale. Văzând minunile și ajutorul ei grabnic, spitale și clinici de vârf din întreaga lume au ales-o nu în mod întâmplător drept ocrotitoare, așezându-și întreaga activitate medicală sub numele și purtarea ei de grijă. Tradiția începută în vechime s-a „materializat” astfel, peste secole, în structuri medicale moderne dedicate exclusiv tratării suferințelor renale. Amintim, în acest sens, Spitalul Universitar „Sfânta Marina” din Varna (Bulgaria), o instituție de prestigiu care găzduiește cel mai mare și mai modern centru de hemodializă din întreaga țară. Clinica folosește echipamente de înaltă tehnologie – de la ecografii Doppler color și până la sisteme avansate de osmoză inversă pentru purificarea apei. De asemenea, amintim și Centrul de Rinichi și Dializă „Sfânta Marina” (St. Marina Kidney and Dialysis Center) din Vigan City (Filipine). Prezența acestui centru medical tocmai în îndepărtata Asie de Sud-Est mărturisește o dată în plus caracterul universal și transfrontalier al evlaviei față de Sfânta Marina. Dincolo de granițe sau culturi, numele ei a rămas strâns legat de vindecarea bolilor renale, devenind un stâlp de nădejde pentru bolnavii de pretutindeni.
Până astăzi, brâul purtat la mijloc de cei suferinzi, binecuvântat prin atingerea de sfintele sale moaște – care se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron şi Filoteu din Muntele Athos, iar în ţara noastră la Mănăstirile Horezu, Căldăruşani şi Ţigăneşti, precum şi în alte lăcașuri de cult –, rămâne o mărturisire vie a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, amintindu-ne că, prin mijlocirea și ajutorul sfinților, trupul își găsește alinarea, iar sufletul se primenește pentru Împărăția Cerurilor.
În această zi aparte a prăznuirii Sfintei Mari Mucenițe Marina, am pregătit pentru dumneavoastră Slujba și Paraclisul Sfintei Slăvite Mari Mucenițe Marina, o icoană a ei, Viețile sfinților pe tot anul și Acatistierul lunii iulie, alături de o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni. Ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfintei Marina și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
