Atunci când vorbim despre iconografia Bisericii noastre, un lucru e cert: dintre toate icoanele sfinților, cuvioșilor și martirilor din istoria creștinismului, chipul Maicii Domnului zugrăvit în icoane are o lumină blândă, a iertării, de fiecare dată când îl privim. Nu întâmplător, începând cu primele secole ale creștinismului, Maica Domnului a fost cinstită cu o deosebită evlavie de către credincioși, având un loc esențial în cult și fiind pomenită mai frecvent decât orice alt sfânt. Teologii, imnografii și sfinții Bisericii au cântat-o mereu în tropare, imne și acatiste, în care au fost reflectate atât aspecte dogmatice, cât și numeroasele minuni pe care Maica Domnului le-a realizat și continuă să le realizeze în viețile celor care o cheamă în ajutor.
Despre o astfel de icoană aparte a Maicii Domnului vrem să vă aducem în atenție câteva detalii. Mai exact, dorim a vă spune povestea icoanei Maicii Domnului „Panaghia Xenia”, prăznuită an de an în ziua de 23 august, după marele și slăvitul praznic al Adormirii Maicii Domnului. O icoană cu un nume relativ greu de reținut, dar încărcat de istorie și de minuni scrise și nescrise, pe care numai Dumnezeu și Maica Domnului le știu.
Icoana care a călătorit pe mare
Părintele arhimandrit Teofilact Marinakis spunea într-unul dintre volumele sale că sunt multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, icoane mici și icoane mari: pe câmpuri, în munti, în vâlcele, pe plaje, în insule, în mănăstiri, înmiresmând toate în jurul lor: „mireasma lor este pretutindeni însoțită de cântările pe care i le înalță nevoitorii și creștinii smeriți ca uneia ce este „Preaplină de har”, începutul „tainei dreptei credințe” (I Timotei 3, 16) și începutul voii celei vechi și adevarate a lui Dumnezeu”. Reținem cuvântul „plajă” din descrierea părintelui Teofilact pentru că termenul acesta este un soi de început al poveștii icoanei „Panaghia Xenia”. Citind Acatistul închinat ei, ajungem la condacul al doilea și rostim următoarele cuvinte: „Ca o străină ai fost, Maica Domnului, când în secolul VI, în perioada de mare prigoană a icoanelor, Icoana a fost pusă într-un cufăr pe mare pentru a fi salvată de la distrugere, iar cinstitorii de Dumnezeu s-au rugat să ajungi la bun liman: Aliluia!”.
„Cinstitorii de Dumnezeu s-au rugat” și a ajuns Maica Domnului la liman. A ajuns, de fapt, la țărmul vechii așezări a actualului port Ahilio, după ce a mers, la propriu, pe mare. Conform tradiției mănăstirii Kato Xenia, icoana datează din perioada iconoclastă (cuprinsă între anii 726-843), în timpul căreia împărații iconoclaști bizantini au interzis închinarea la icoane și, mai mult decât atât, au ordonat distrugerea acestora și disciplinarea celor ce li se închinau. Titulatura acestei „mișcări” religioase și politice provine din limba greacă, de la termenii „eikon” (imagine sau înfățișare) și „klasma” (a distruge). În contextul acelor vremuri dificile, se spune că mulți monahi, monahii sau simpli creștini obișnuiau să arunce în mare sfintele icoane, lăsându-le în voia lui Dumnezeu. Gândeau, pe bună dreptate, că în mare mai au o șansă de supreviețuire, spre deosebire de calvarul care ar fi supuse în cazul în care cad în mâinile prigonitorilor.
Astfel, pentru a fi salvată din mâna prigonitorilor, și icoana „Panaghia Xenia” a fost supusă aceluiași destin: a fost pusă într-un cufăr din lemn și aruncată pe mare. Voia Domnului și a Preasfintei Sale Maici a fost ca icoana aceasta să ajungă în apropierea vechiului port Ahilio, unde Sfânta Icoană a început să strălucească cu raze de lumină. Întrebându-se ce obiect e acolo, localnicii au alergat și așa au văzut minunea: icoana Maicii Domnului cu Pruncul în brațe era luminoasă asemenea unei comori de mare preț. Neștiind cum să o numească și mai ales neștiind din ce parte a mării și a lumii a venit spre ei, localnicii din acea vreme au numit-o „Panaghia Xenia”. „Panaghia” (sau „Panagia”) este un termen grec care se traduce în mod literal prin „Preasfânta”, iar „Xenia” înseamnă „Străină”.
În locul în care Bunul Dumnezeu și Maica Domnului au rânduit să fie găsită icoana, localnicii au ridicat o mănăstire, ca să amintească urmașilor lor despre minunea pe care s-au învrednicit să o trăiască. De nenumărate ori, fiind așezată chiar pe malul mării, mănăstirea a fost atacată de pirații care o umpleau de paie și îi dădeau foc. Însă, deși așezarea a ars complet, icoana a rămas neatinsă de flăcări, doar înnegrindu-se puțin din cauza fumului – un martor al minunii peste veacuri.
Ano Xenia și Kato Xenia
Pentru a o feri de incursiunile repetate ale piraților, călugării care formaseră deja o obște în acest loc au luat icoana Maicii Domnului și s-au refugiat la Mănăstirea Panaghia Chisiotisa, care astăzi poartă numele de „Ano Xenia” (Străina de sus). Icoana Maicii Domnului a stat aici până în anul 1750, când, din cauza atacurilor turcilor asupra mănăstirii, monahii au luat icoana și au construit un metoc (o mănăstire mică, subordonată administrativ mănăstirii principale) la 12 kilometri mai jos, așezând-o sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae și dându-i numele Kato Xenia (Xenia de Jos).
Din voia lui Dumnezeu, în anul 1980, Mănăstirea Kato Xenia a fost distrusă complet de un cutremur, dar și de această dată icoana Maicii Domnului a rămas neatinsă, fiind găsită întreagă printre dărâmături. Pentru că terenul era instabil, autoritățile au hotărât refacerea mănăstirii pe un alt loc, cu 1 kilometru mai jos de mănăstirea dărâmată.
Până astăzi, Mănăstirea Kato Xenia este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din întreaga Grecie, atât pentru icoana făcătoare de minuni „Panaghia Xenia”, cât și datorită faptului că adăpostește, din secolul al VI-lea, și două bucăți din Cinstitul Brâu pe care Maica Domnului l-a purtat pe când era în viață. Acesta a fost adus de la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos și este păstrat în racla din argint făurită în Țara Românească în secolul al XVIII-lea. Hramul mănăstirii este pe 23 august, ziua în care se sărbătorește icoana Maicii Domnului „Panaghia Xenia”, când mii de pelerini din toată lumea, care caută mila Maicii Domnului și mijlocirea ei la Tronul lui Dumnezeu, vin să-i aducă cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Pentru că nu tuturor ne este ușor să ajungem în Grecia, să ne închinăm înaintea acestei Sfinte icoane, trebuie să știți că, pentru a marca așa cum se cuvinte această zi de mare prăznuire, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pictate în stil bizantin și zugrăvite după tehnici tradiționale cu materiale naturale de înaltă calitate, pentru o mai bună calitate a imaginii și pentru obținerea unei rezistențe de lungă durată. Alegeți dintre acestea pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos:
Foto credit: www.panagia-xenia.gr
