Prăznuit în Biserica noastră pe în cea dintâi zi a lunii februarie, dar și la final de septembrie, în data de 29, Sfântul Mucenic Trifon este cunoscut, mai ales în mediul rural, ca fiind ocrotitor al păsărilor, dar mai ales al pomilor fructiferi și al livezilor, împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale.
Așa cum bine știți, prin articolele pe care le publicăm în mod constant aici, pe blogul Bizanticons Art, încercăm să vă oferim idei lămuritoare și clarificări despre viața și minunile sfinților, dar și informații legate de arta bisericească, pentru a ne ajuta pe toți, ca și creștini, să ne formăm și să ne însușim o „cultură generală” iconografică. De această dată, cu prilejul prăznuirii Sfântului Trifon, pentru că mulți dintre dumneavoastră cunoașteți deja, cu siguranță, viața, minunile și faptele alese ale sale, am hotărât să dedicăm prezentul editorial unui fapt mai puțin cunoscut publicului larg, dar cu siguranță de mare interes: de ce este reprezentat Sfântul Trifon în multe dintre icoanele sale ținând un obiect ascuțit în mâinile sale, ce este acesta și cum au ajuns iconografii să-l picteze în acest fel? Aflați în rândurile de mai jos!
Păştea gâştele și se ruga lui Hristos
Înainte de a explica motivul acestei reprezentări inedite, se cuvine să reținem câteva detalii legate de biografia sa. Sfântul Trifon s-a născut în satul Lampsacus din provincia Frigia, în prima jumătate a secolului al III-lea (astăzi în Turcia). A crescut într-o familie creștină și, fiind sărac, păștea gâștele pentru a se întreține. De la o vârstă fragedă, datorită smereniei și credinței sale, a primit darul vindecării bolilor și al izgonirii diavolilor. Astfel, vestea despre minunile sale s-a răspândit rapid, iar la vârsta de 17 ani a fost chemat la Roma pentru a ajuta fiica împăratului Gordian, care era chinuită de un demon și care a mărturisit că doar tânărul Trifon îl poate alunga. Prin post și rugăciune, Sfântul Trifon a izgonit duhul necurat în a șaptea zi, fapt care a generat numeroase convertiri la creștinism.
În urma acestei minuni, Sfântul Trifon a devenit cunoscut în cetățile din jurul Romei, ajutând pe toți cei aflați în nevoie și făcând milostenie ori de câte ori avea ocazia. Întorcându-se în satul său natal, a împărțit săracilor tot ce primise de la împărat, arătându-și astfel dragostea pentru aproapele. Însă, în timpul prigoanei împotriva creștinilor declanșate de împăratul Deciu, Sfântul Trifon a fost prins și supus la chinuri înfiorătoare pentru a renunța la Hristos. A fost tras pe roată, a mers desculț prin zăpadă până când i-au degerat picioarele, a fost legat de cai, bătut cuie în tălpi și ars pe trup. Deși a suferit mult, nu a cedat niciodată, mărturisind cu tărie credința întru Hristos.
În cele din urmă, pentru că nu a reușit să-l întoarcă pe calea păgânismului, împăratul a ordonat ca Sfântul Trifon să fie executat cu sabia. Totuși, înainte de a ajunge la locul execuției, Sfântul a trecut la Domnul, în anul 250, lăsând un exemplu de neclintire în credință și iubire față de Hristos.
Securea din icoanele Sfântului Trifon
Cu siguranță, mulți dintre dumneavoastră, închinându-vă înaintea icoanelor Sfântului Trifon în zilele sale de prăznuire, v-ați întrebat care este motivul pentru care acest Mucenic al Bisericii noastre ține în mâna stângă un obiect asemănător cu o secure – obiect care, la o primă vedere și înțelegere, nu face parte din „arsenalul” sfinților, a căror singură armă este puterea rugăciunii. Noi am căutat răspunsul și, ca de obicei, îl împărtățim cu dumneavoastră:
- Securea din icoanele Sfântului Trifon… nu este o secure. Obiectul pe care Sfântul îl ține în mână este, de fapt, un cosor (billhook în limba engleză). Cosorul este prevăzut cu o lamă curbată, folosită în mod tradițional pentru diverse activități agricole, cum ar fi tăierea viței de vie, tăierea arbuștilor sau a ramurilor. Lamei îi este dată o formă de „cioc” (de unde vine denumirea „billhook” în engleză), cu o adâncitură la vârf, care ajută la prinsul și tăierea materialului. Făcând tăieturi precise, cosorul este ideal pentru viticultorii care își curăți viile pentru a favoriza creșterea noilor lăstari sau pentru a îndepărta lăstarii vechi sau bolnavi.
- Această reprezentare este întâlnită mai ales în spațiul grec, sârb, bulgar și în zona de sud a României, subliniind faptul că Sfântul Trifon este considerat, prin excelență, ocrotitor al viilor și al tuturor celor care lucrează în podgorii. Spre exemplu, pe 1 februarie, în Bulgaria și în alte părți ale Balcanilor, pe lângă sâvârșirea Aghiasmei (cu care noi suntem obișnuiți), în familiile de viticultori urmează ritual simbolic în care aceștia taie cu cosorul câteva mlădițe de viță-de-vie, udă rădăcinile și se roagă pentru un rod bogat, nădăjduind în ajutorul Sfântului Trifon pentru un bun rod în anul care va veni. După rugăciune, mlădițele de viță-de-vie tăiate sunt adesea împodobite și puse la icoană, în casă, pentru a aduce binecuvântare asupra podgoriei și gospodăriei. Pentru că ziua Sfântului Trifon coincide cu perioada în care viticultorii curăță vița-de-vie, pregătindu-se pentru noul ciclu de creștere, numele Sfântului Trifon, asociat cu această ustensilă numită „cosor” a ajuns chiar să devină un verb – „a trifona vița de vie” (трфуносвам лозе/trifunosvam loze).
- Într-o formă diferită, această tradiție se păstrează până astăzi în unele sate din sudul țării noastre, sub denumirea de „gurbanul viilor” (termenul „gurban” provine din turcescul „kurban” care semnifică „sacrificiu”) și are legătură, probabil, tot cu acest cosor al Sfântului Trifon. În volumul „Zile şi mituri: calendarul ţăranului român” (Ed. Fundaţiei PRO; Bucureşti, 1999), etnologul Ion Ghinoiu prezintă această tradiție consemnând faptul că, „în dimineaţa zilei de 1 februarie bărbaţii mergeau la vie. Înainte de a pleca din sat, strigau: „Hai să mergem la gurbanu!”. Ajunși în câmp, fiecare proprietar tăia din vie câteva corzi, cu care se încingea pe piept, îşi făcea cunună, pe care o punea pe cap şi se încingea în jurul brâului”, după care făceau un foc, beau vin și se întorceau la familiile lor.
- În satul românesc de odinioară, există credinţa că Sfântul Trifon are putere mare asupra începutului de primăvară. De aceea, de ziua Sfântului Trifon, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși țin post și cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile, ba chiar și uneltele pe care aceștia le foloseau în grădini și-n podgorii, printre care și cosorul acesta din icoanele Sfântului Trifon. Nu întâmplător, luna februarie poartă și numele de „Făurar” – perioadă în care oamenii reparau uneltele sau le „făureau” pe altele noi pentru lunile următoare, când începeau efectiv activitățile agricole.
- Cosorul din icoanele Sfântului Trifon este prezent, de asemenea, și în Apocalipsa scrisă de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan pe când se afla exilat în insula Patmos din Grecia. În capitolul 14, citim că „un alt înger a ieşit din templul cel ceresc, având şi el un cuţitaş ascuţit. Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare celui care avea cuţitaşul ascuţit, zicând: Trimite cuţitaşul tău cel ascuţit şi culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt. Şi îngerul a aruncat, pe pământ, cuţitaşul lui şi a cules via pământului şi strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu”. (Apoc. 14, 17-19) În contextul acestui moment, în care se face separarea celor drepți de cei păcătoși, „cuțitașul” simbolizează puterea și autoritatea divină în a separa și judeca faptele omenești. Asemenea unui cosor, care taie și adună recolta, cuțitașul simbolizează judecata lui Dumnezeu, care va veni la sfârșitul lumii. Este un simbol al „retezării” celor care nu au rodit întru credință, dar și al răsplătirii celor care au trăit întru dreptate, după cuvântul Dreptului Judecător.
Așadar, este foarte important să înțelegem semnificația simbolurilor din icoane, deoarece ele sunt un limbaj teologic și duhovnicesc profund, care ajută la înțelegerea învățăturii Bisericii și a adevărurilor fundamentale ale credinței noastre ortodoxe. Icoanele nu sunt doar simple obiecte de cult, ci sunt „fereastra” prin care privim în lumea duhovnicească, o reală modalitate de a comunica cu Dumnezeu și cu sfinții Săi. În acest sens, fiecare detaliu prezent în icoană are o semnificație aparte, care ne ajută nu doar să îi apreciem frumusețea, ci și să înțelegem mai profund mesajul pe care îl transmit. Iar în ceea ce-l privește pe Sfântul Trifon, să-l rugăm cu smerenie să ne întărească și să ne facă și pe noi vrednici de binecuvântările Sale, astfel încât cu toții, și cei care îngrijim pământul și via în această lume, și cei care avem alte „ascultări”, prin voia Domnului, să ne facem părtași ai bucuriei veșnice și să ne facem cu toții „grădinari în Rai”, așa cum scria poetul Nicolae Băciuț: „Nu-ți cer nimic la Judecata de Apoi, / Din mine, dacă mă ridic, / Nu voi fi singur: suntem DOI! / Nu-ți cer nimic. Dar dacă totuși vrei să-mi dai / Să mă faci Doamne grădinar! / Dar grădinar în al tău RAI!”.
Cu prilejul sărbătorii Sfântului Mucenic Trifon, am pregătit pentru dumneavoastră o selecție specială de cărți de rugăciune, alături de câteva modele ale Candelei Dăruirii, invenția minunată a unui monah român din Munții Șureanu unică în lume, ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Trifon și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
