După cum bine știm cu toții din Sfintele Evanghelii, Mântuitorul nu i-a lăsat niciodată fără răspuns pe cei care s-au apropiat de El cu inimă curată, cu smerenie și cu nădejde statornică, chiar dacă aceștia nu L-au întâlnit față către față și nu au fost martori nemijlociți ai minunilor pe care le-a săvârșit în timpul vieții Sale pământești. Unii au ajuns la El purtați pe brațe de rude, alții I-au atins poala hainei, iar alții, precum sutașul din Capernaum sau femeia cananeancă, au crezut că un singur cuvânt rostit de Domnul este îndeajuns pentru ca ei să primească vindecare.
Un astfel de exemplu păstrat în tradiția Bisericii este și cel al regelui Abgar al Edessei, căruia Mântuitorul i-a făgăduit vindecarea printr-un ucenic. Cum s-a împlinit această promisiune, ce rol a avut Sfânta Mahramă și care este legătura cu Sfântul Apostol Tadeu, prăznuit pe 21 august? Aflați în rândurile de mai jos!
Regele bolnav care a crezut fără să-L vadă pe Hristos
În primul veac creștin, Edessa era capitala unui mic, dar însemnat regat din nordul Mesopotamiei, cunoscut sub numele de Osroene și aflat la întâlnirea unor importante drumuri comerciale și culturale ale lumii vechi. Cetatea corespunde actualului oraș Şanlıurfa din sud-estul Turciei și avea să devină, în veacurile următoare, unul dintre cele mai importante centre ale creștinismului siriac. Conducătorul cetății era regele Abgar al V-lea, supranumit Uchama, adică „Cel Negru”, care suferea de multă vreme de o boală grea și chinuitoare. Eusebiu de Cezareea vorbește despre o suferință trupească foarte apăsătoare, în timp ce tradiția bisericească de mai târziu o identifică drept lepră, boală care, în acea vreme, nu numai că nu putea fi vindecată, dar îl și izola pe cel suferind, așezând asupra lui povara rușinii, a singurătății și a îndepărtării de ceilalți oameni.
Cu toate acestea, până la curtea lui Abgar au ajuns vești despre Iisus din Nazaret și despre minunile nemaiauzite pe care Acesta le săvârșea în Iudeea și Galileea. Regele a auzit că orbii își recapătă vederea, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, duhurile necurate sunt izgonite, iar morții sunt chemați din nou la viață, înțelegând că asemenea lucrări nu puteau fi săvârșite de un simplu om, oricât de înțelept sau de puternic ar fi fost el. Deși nu-L văzuse niciodată pe Mântuitorul, Abgar a ajuns la convingerea că Iisus este fie Dumnezeu coborât din cer, fie Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume spre vindecarea și mântuirea oamenilor.
Scrisoarea lui Abgar
Dorind din toată inima să primească vindecarea, regele l-a trimis în Iudeea pe Anania, unul dintre slujitorii săi de încredere, care îndeplinea atât rolul de arhivar, cât și pe acela de pictor al curții, și i-a încredințat o scrisoare adresată Mântuitorului. În cuprinsul ei, Abgar mărturisea că auzise despre vindecările săvârșite de El fără doctorii și fără leacuri omenești, arătându-și credința că o asemenea putere putea să vină numai de la Dumnezeu. Regele Îl ruga pe Domnul să vină în Edessa pentru a-l vindeca și, aflând că mai-marii iudeilor începuseră să se ridice împotriva Lui, Îi oferea chiar adăpost în cetatea sa. După cum consemnează Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, Domnul i-a trimis regelui răspuns, fericindu-l pentru că a crezut în El fără să-L fi văzut. Mântuitorul i-a mai spus că trebuie să împlinească lucrarea pentru care fusese trimis și apoi să Se înalțe la Tatăl, dar i-a făgăduit că, după Înălțarea Sa la cer, unul dintre ucenicii Săi va veni la Edessa, îi va vindeca boala și îi va dărui viață atât lui, cât și celor care se aflau împreună cu el.
Vindecarea de lepră prin Sfântul Botez
Tradiția Bisericii mai adaugă că Anania, fiind un pictor priceput, a încercat să zugrăvească înfățișarea Mântuitorului pentru a-i duce regelui măcar chipul Celui în Care acesta își pusese toată nădejdea. Însă, oricât s-a străduit, nu a reușit să surprindă trăsăturile Domnului. Cunoscând dorința lui Anania și credința regelui care îl trimisese, Mântuitorul a cerut apă, Și-a spălat fața și S-a șters cu o pânză de in, iar chipul Său dumnezeiesc s-a imprimat în mod minunat pe aceasta, trimițând-o regelui spre vindecare. După Înălțarea Domnului la cer, Sfinții Apostoli s-au răspândit în întreaga lume pentru a propovădui Evanghelia, iar Sfântul Apostol Tadeu, unul dintre cei Șaptezeci de ucenici ai Mântuitorului, s-a îndreptat către Edessa, cetatea sa natală, fiind trimis de Domnul pentru a împlini făgăduința făcută mai înainte regelui Abgar.
Ajuns în Edessa, Sfântul Tadeu nu s-a înfățișat îndată înaintea regelui, ci a fost găzduit în casa unui evreu cunoscut, pe nume Tobie, unde a început să vindece numeroși bolnavi prin punerea mâinilor și prin chemarea numelui lui Iisus Hristos. Vestea despre minunile sale s-a răspândit repede în întreaga cetate și a ajuns până la Abgar, care, amintindu-și de scrisoarea Domnului și de ucenicul pe care Acesta făgăduise să i-l trimită, l-a chemat pe Tobie și i-a poruncit să-l aducă pe apostol la palat. Când Tobie i-a făcut cunoscută dorința regelui, Sfântul Tadeu i-a răspuns: „Cu adevărat eu sunt trimis la dânsul”. A doua zi, cei doi au mers la palat, unde se aflau adunați boierii și dregătorii cetății, iar în clipa în care apostolul a intrat, Abgar a văzut chipul lui strălucind de o lumină minunată și, cuprins de evlavie, s-a ridicat și i s-a închinat până la pământ. Abgar l-a întrebat dacă el era ucenicul pe care Iisus, Fiul lui Dumnezeu, făgăduise să i-l trimită pentru a-i dărui sănătate deplină și viață veșnică, iar Sfântul Tadeu i-a răspuns că venise tocmai pentru că regele își pusese nădejdea în Domnul și că toate cele dorite aveau să i se împlinească după măsura credinței sale. Dorind să-i arate cât de mult credea în Hristos, Abgar i-a mărturisit că voise să pornească împotriva celor care Îl răstigniseră, dar fusese împiedicat de stăpânirea romană.
Sfântul Tadeu i-a explicat atunci că Mântuitorul nu avusese nevoie de ajutor omenesc, deoarece primise de bunăvoie Pătimirile și moartea pentru mântuirea întregii lumi, după care a înviat și S-a înălțat cu slavă la cer. Vorbindu-i apoi pe larg despre Hristos și despre lucrarea mântuirii, apostolul l-a adus pe Abgar la credința desăvârșită, iar regele a primit Sfântul Botez. Tocmai atunci s-a săvârșit și vindecarea sa deplină de lepră. Mai înainte, Abgar fusese lepros pe întregul trup, însă la primirea scrisorii Mântuitorului și a chipului nefăcut de mână al Preasfintei Sale Fețe, trupul i se curățise aproape în întregime, rămânând numai o mică urmă a bolii pe față. Prin purtarea de grijă a Domnului, însă, aceasta a dispărut abia la venirea Sfântului Tadeu, când regele a ieșit din apa Botezului cu totul întreg și sănătos, vindecat deopotrivă trupește și sufletește.
Împreună cu Abgar s-au botezat atunci întreaga sa casă și mulți dintre cei care văzuseră minunile apostolului sau primiseră vindecare de neputințele lor. A doua zi, la porunca regelui, locuitorii cetății s-au adunat pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, iar Sfântul Tadeu le-a vestit credința în Unul Dumnezeu adevărat și în Fiul Său, Care S-a întrupat, a pătimit, a murit, a înviat și S-a înălțat la cer pentru mântuirea oamenilor. Văzându-l pe regele lor vindecat de lepră și cunoscând minunile săvârșite în cetate, locuitorii Edessei au crezut în Hristos și au cerut să primească Sfântul Botez. Astfel, Edessa s-a luminat prin dreapta credință, au fost zidite biserici și au fost rânduiți preoți prin punerea mâinilor apostolului.
Dorind să-i mulțumească pentru tămăduire, Abgar i-a oferit Sfântului Tadeu mult aur, însă acesta a refuzat, spunând: „Dacă pe ale noastre le-am lăsat, apoi cum să vrem să le primim pe cele străine?”. După ce a întărit credința și a rânduit viața Bisericii din Edessa, apostolul a plecat în Mesopotamia, continuând să propovăduiască Evanghelia, să boteze și să zidească biserici.
Până astăzi, vindecarea regelui Abgar ne amintește că planurile noastre nu coincid întotdeauna cu rânduiala lui Dumnezeu, Care vede dincolo de dorințele noastre imediate și cunoaște ceea ce ne este cu adevărat de folos. De multe ori, noi cerem izbăvirea grabnică dintr-o suferință, fără să înțelegem că Domnul poate transforma tocmai acea încercare într-o cale a apropierii de El, așa cum Abgar a cerut sănătatea trupului, dar a primit mult mai mult: L-a cunoscut pe Hristos, s-a curățit prin Sfântul Botez și a devenit, prin credința sa, începutul luminării unei întregi cetăți.
În această zi aparte a prăznuirii Sfântului Apostol Tadeu, am pregătit pentru dumneavoastră Viețile sfinților pe tot anul, o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, precum și câteva Candele ale Dăruirii. Ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Tadeu și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.ziarullumina.ro
