Buna Vestire, primul mare praznic din Postul Sfintelor Paşti, numit în popor și „Blagoveștenia” (după termenul slavon), ne aminteşte tuturor de momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil, cunoscut ca fiind tâlcuitorul voii lui Dumnezeu și cel care aduce oamenilor veștile cele bune, a anunțat-o pe Fecioara Maria că-L va naște pe Iisus din Nazaret, Mântuitorul întregii lumi.
În primul capitol al Evangheliei după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca găsim motivul sau temeiul scripturistic al acestei sărbători. Astfel, citim că la șase luni de la zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Arhanghel Gavriil a fost trimis din nou pe pământ spre a da de veste, de această dată în orașul Nazaret din Galileea, la o fecioară pe nume Maria: Şi intrând îngerul la ea, a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).
Buna Vestire este, de altfel, prima sărbătoare confirmată în documentele bisericești, dintre cele închinate Maicii Domnului. Marele nostru liturgist român și profesor de teologie, Părintele profesor Ene Branişte, afirmă într-unul dintre volumele sale faptul că sărbătoarea a fost introdusă la Roma de papa Leon al II lea (681-683). La început, aceasta era doar locală şi cu denumirea de „sărbătoarea aşteptării Naşterii Domnului”. Unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, precum cele din Spania sau Milano, o sărbătoreau pe 18 decembrie. Variaţia datei de prăznuire a existat până în sec. XI, când data de 25 martie s-a generalizat mai întâi în Apus. În urma stabilirii datei de prăznuire a Nașterii Domnului, ziua de 25 martie fost hotărâtă și în Răsărit, așa cum există până astăzi, cu nouă luni înainte de Crăciun.
Indiferent în ce zi din săptămână ar cădea, sărbătoarea Bunei Vestiri este însemnată în calendarul ortodox cu dezlegare la untdelemn, vin şi peşte, simbol cu adânci semnificații în cadrul Bisericii noastre. Tipicul cel Mare al Sfântului Sava cel Sfinţit (439-532), cartea care cuprinde rânduieli și indicații pentru toate slujbele bisericești din cele trei perioade liturgice ale anului bisericesc (Triodul, Penticostarul și Octoihul), explică motivul dezlegării din această zi: „Buna Vestire, în oricare dintre zilele Sfântului Post se va arăta și până la Duminica Floriilor de se va întâmpla, dezlegăm la peşte şi la vin. Şi mâncăm o dată în zi, afară de sâmbătă şi duminică. Iar în Săptămâna cea Mare, până în Joia cea Mare, dezlegăm la vin şi la untdelemn. Iar în Vinerea cea Mare, numai la vin”. Așadar, obiceiul acesta nu este unul de dată recentă, nu este o „indulgență” a Bisericii Ortodoxe, așa cum afirmă unii, ci o rânduială stabilită cu aproape un mileniu și jumătate înainte de zilele noastre.
Pe de altă parte, trecând de la „matematica rânduielii” la tradiția populară, aflăm că cine va mânca pește în ziua de Buna Vestire o face nu doar pentru a se hrăni, ci și pentru a fi sănătos precum peștele. O altă tradiție spune că toți creștinii mănâncă pește în această zi pentru a se asemăna cu Hristos, care a mâncat peşte fript şi fagure de miere la scurt timp după Învierea Sa, ca să-şi încredinţeze ucenicii șovăitori că a Înviat în mod real, după cum citim în Sfânta Scriptură: „Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor” (Luca 24, 41-43). Evident, cei dornici în a absoarbe toate falsele sărbători ale modernității ar contesta inclusiv această tradiție, spunând că este o altă simplă născocire a universului rural. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Beda Venerabilul (672-735), unul dintre cei mai importanţi scriitori şi istorici ai Bisericii, asociază gestul acesta al Mântuitorului cu Sfintele Sale Patimi, spunând că El a acceptat să trăiască ascuns în apele umanității, apoi S-a lăsat prins în plasa morţii, a fost „fript” de amărăciunea și mâhnirea din vremea Pătimirii, dar a devenit pentru noi un fagure de miere după Învierea Sa.
Nu putem să nu amintim faptul că, în primele secole creștine, când toți cei care Îl mărturiseau pe Hristos erau aspru torturați, peștele era pentru ei un fel de semn secret, care le permitea să se recunoască fără a se expune eventualelor pericole. De ce au ales primii creștini acest simbol? Deoarece cuprindea înteaga dogmă a noii credințe. Termenul grecesc care desemnează cuvântul „pește” este ΙΧΘΥΣ (IHTIS). Dacă descompunem acest cuvânt pe litere, observăm că Iota (I), prima literă, vine de la Iēsous, adică „Iisus”, (X) – prima literă de la Hristos, care se traduce prin „uns”, Theta (Θ) – prima literă de la „Theou”, termenul grecesc pentru „Dumnezeu”, Ypsilon (Y) este prima litera a cuvântului „Yios”, grecescul pentru „Fiul”, iar Sigma (Σ) – prima literă de la cuvântul „Soter”, care înseamnă „Mântuitorul”. Astfel, cele cinci litere ale cuvântului „pește” compun un fel de „cod” rezumativ al credinței, expresia „Iisus Hristos Teou Iios Sotir”, însemnând „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul”.
Așadar, peștele este simbol cu profunde semnificații istorice și, mai ales practice în cadrul Bisericii noastre. Dezlegarea din ziua de Buna Vestire nu poate fi considerată nici pe departe o încălcare a înfrânării din timpul Postului Sfintelor Paști, ci o zi aparte, în care asceza și rugăciunea se îmbină cu bucuria și mărturisirea prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul nostru, cu vestirea Nașterii Sale înainte de momentul desăvârșit al Învierii.
În preajma acestui mare praznic, pentru ca nimănui să nu-i lipsească din colțul de rugăciune o icoană a Bunei Vestiri, am pregătit pentru dumneavoastră o colecție deosebită, alcătuită din câteva dintre cele mai frumoase reprezentări, spre folosul și ajutorul tuturor, dar și un CD cu imne la Buna Vestire, cântate de corul părinților de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: unsplash.com
