An de an, la începutul primăverii, în cea de-a noua zi a lunii martie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfintii 40 de Mucenici, aruncați în apa înghețată a lacului Sevastiei pentru credința lor neclintită în Hristos.
În preajma acestei zile, în multe zone din țara noastră se prepară mucenicii sau sfințișorii – fie copți, fie fierți – spre o veșnică aducere aminte despre mărturisirea și curajul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei. Ce simbolizează acest dulce preparat la început de martie și de ce are el forma cifrei 8? Vă invităm să aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Cine au fost Sfinții 40 de mucenici?
Sfinții 40 de Mucenici au trăit pe vremea împăratului Liciniu (308-324), toţi fiind din părţile Capadociei, şi toţi din aceeaşi ceată de ostaşi. Mai exact, ei erau membri ai Legiunii a XII-a Fulminata (Înarmată cu fulger), detașată în anul 320 în cetatea Sevastia (din Armenia). Deși Sfântul Împărat Constantin cel Mare, alături de Licinius, emiseseră în anul 313 Edictul de la Milan, care prevedea libertatea de conștiință religioasă pentru toți cetățenii imperiului, fără deosebire, conflictul izbucnit ulterior între cei doi împărați l-a determinat pe Licinius să-și manifeste convingerile sale păgâne, începând să-i persecute pe creștini. Chiar la noi, în Dobrogea, avem numeroși martiri care și-au vărsat sângele pentru Hristos în acea perioadă.
Aflând Agricola, conducătorul oștirii lor și prefectul Armeniei Inferior, că cei 40 de mucenici credeau în Hristos și, mai mult decât atât, că trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos, erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor și predicau dreapta credință, a poruncit să fie aduşi în faţa lui şi le-a spus: „Cum v-aţi arătat ascultători către mai-marii voştri în războaie, aşa să ascultaţi şi acum porunca împăratului, aducând jertfă zeilor”. Evident, pentru că au refuzat unanim să aducă jertfă zeilor păgâni, au fost mai întâi închişi în temniţă, în speranța că se vor răzgândi. După o vreme, ajungând în Sevastia Lisie, un conducător viteaz al altei oștiri, le-a poruncit din nou celor 40 să aducă jertfă zeilor, însă s-a „lovit” de același refuz clar al ostașilor. În cele din urmă, ei au fost condamnați la moarte prin înghețare într-un lac ghețat.
În Sinaxar citim că, în timp ce se pregăteau să fie aruncați în lacul înghețat, unul dintre martiri s-a lepădat de credință, cedând presiunilor împăratului. Cu toate acestea, ceilalți 39 de martiri și-au păstrat credința și au fost martirizați lacul înghețat. Se spune că în timp ce erau înghețați, acești martiri cântau imnuri de laudă și slavă lui Dumnezeu, în ciuda suferinței extreme pe care o îndurau. Când și-au dat sufletele în mâinile Domnului, 40 de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra capetelor mărturisitorilor. Numai una plutea în văzduh, fiind menită celui care renunțase la „proba” credinței. Văzând aceasta, Aglaie, unul dintre gardienii care erau puși să-i păzească pe martiri, a spus cu glas tare: ,,Şi eu sunt creştin!”, şi a sărit în apa cea îngheţată, câștigând astfel veșnicia.
Mucenicii din cuptorul bunicii
Sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici marchează pe de o parte hotarul clar dintre iarnă și vară, dar și începutul noului an agrar, fiind momentul în care oamenii satului de odinioară începeau să își pregătească pământul pentru un nou an agricol. Odată cu suprapunerea sărbătorii creștine peste debutul anului agricol tradițional, au apărut câteva tradiții și obiceiuri interesante – multe dintre ele păstrându-se până în zilele noastre.
Una dintre aceste tradiții este și prepararea, de gătre gospodine, a 40 de colaci numiţi sfinţișori sau mucenici, în ajunul zilei de 9 martie. De ziua Sfinților 40 de Mucenici, colacii aceștia sunt duși la biserică să fie sfinţiţi, iar în unele zone din țara noastră sunt dați de pomană săracilor, pentru sufletele morţilor.
În Dobrogea şi Muntenia, mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr sau miere cu scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici. Miere pentru a arăta dulceaţa vieţii veşnice, iar nucă pentru că, pe de o parte, ea prezintă la interior semnul Sfintei Cruci, iar pe de altă parte, deoarece spre deosebire de alte fructe, nuca poate fi considerată un real simbol al nevoinței creștine. Spre exemplu, așa cum pentru a scoate miezul nucii trebuie să ne străduim și să depunem un oarecare efort pentru a da la o parte coaja lemnoasă, în egală măsură, prin post și prin rugăciunea cea din fiecare zi, prin osteneală și prin stăruință, vom putea ajunge la „miezul” vieții duhovnicești: despătimirea, adică eliberarea de toate patimile, țelul suprem al oricărui creștin – fie el monah, monahie, preot sau simplu mirean.
În Moldova și în alte zone din țara noastră, aceştia au forma cifrei 8 şi sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi, la fel, cu miere şi nucă. De ce în forma cifrei 8? Explicațiile sau semnificațiile acestei forme sunt multiple. În primul rând, pentru că forma aceasta este o stilizare a formei trupului uman. Apoi, se spune că această cifră ar proveni de la forma cununilor care au coborât din cer peste capetele martirilor. Nu în ultimul rând, cifra 8 este un simbol cu adânci reverberații în creștinism. Dintre acestea, o amintim pe cea mai cunoscută: cifra 8 simbolizează veşnicia (ziua a opta a creaţiei este ziua cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu).
De asemenea, tot în creștinism, cifra 8 este asociată cu „regenerarea” duhovnicească sau cu un nou început, sugerând tranziția de la vechi la nou, de la moarte la viață. Spre exemplu, pentru creștinul ortodox, ziua Domnului sau duminica este prima zi a săptămânii. Adesea, mai este numită și ziua a opta în cinstea Învierii Domnului și a vieții noi pe care El ne-a adus-o. În acest sens, tocmai din anul 2011, după o decizie a Sfântului Sinod, în calendarul nostru ortodox duminica nu mai apare barată cu două linii roşii, ci există o continuitate între duminică şi luni, pentru a sublinia adevărul din Sfânta Evanghelie că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii, care urmează după sâmbătă. Acest lucru subliniază și confirmă adevărul că duminica, ziua Domnului, adică ziua Învierii Lui din morţi, este ziua de sărbătoare care ne dăruieşte lumină pentru toată săptămâna, ca noi să trăim viaţa în lumina Învierii lui Hristos şi să ne pregătim pentru învierea noastră.
Așadar, credem că oricui i-ar fi greu să formuleze un gând de final în încheierea unei asemenea povești despre mărturisirea credinței înmulțită cu 40. O poveste nu despre aluatul dulce, că nu despre asta este vorba în primul rând, ci despre curajul și mărturisirea Sfinților 40 de Mucenici și despre dulceața Raiului pe care în mod evident au câștigat-o. Ce învățăm de la ei? Să ne păstrăm credința în Hristos și încrederea față de valorile noastre duhovnicești în fața provocărilor și presiunilor lumii moderne. Sfinții 40 de Mucenici ne amintesc, de fapt, că credința nu este doar o chestiune de cuvinte, nu este ceva declarativ, ci este despre acțiuni și sacrificii. Prin urmare, prin rugăciune, milostenie și urmând poruncile Domnului ca și exemplul vieții sfinților, în general, putem să ne întărim în credință și să trăim după învățăturile creștine, având încredere că, prin ajutorul lui Dumnezeu, vom dobândi puterea de a înfrunta orice ispită ne iese în cale. În calea noastră către Rai…
Cu prilejul prăznuirii Sfinților 40 de Mucenici, am așezat la un loc pentru dumneavoastră Viețile Sfinților, în care puteți descoperi multe alte povești impresionante ale sfinților pe care îi cinstim de-a lungul anului, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: www.doxologia.ro
