Ce nu știam despre Sfântul Mina și de ce să ne rugăm lui atunci când pierdem ceva?

Cu siguranță, fiecare dintre noi ne-am rugat măcar o dată lui. Am căzut în genunchi acolo, în smeritul nostru colț de rugăciune și i-am spus că la el e nădejdea, ca unul care mijlocește către Hristos și, spre deosebire de noi, păcătoșii, poate să „pună cuvânt bun” pentru ca El să-și întoarcă din nou fața către noi. L-am chemat în ajutor în cele mai grele și mai apăsătoare momente, căci nu este deloc ușor atunci când pierdem ceva sau când suntem păgubiți. Iar el are o slăbiciune, așa cum au toți sfinții, prietenii cei mai apropiați și „casnicii” lui Hristos: nu poate rezista lacrimilor și rugăciunii curate. Ascultă, se lasă „înduplecat” și trimite degrabă ajutorul, mângâierea și milostivirea sa către noi, ca răspuns și ecou al rugăciunilor noastre. An de an, pe 11 noiembrie, Biserica noastră a rânduit să îl cinstim pe Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul celor păgubiți și mucenicul care „găsește” lucrurile pierdute.

Sfântul Mina era de neam egiptean, de loc din cetatea Nichios, aproape de Memfis. A trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Tatăl său, Eudoxie, era fiul guvernatorului Pludianes și, deși era de neam nobil, toți îl cunoșteau datorită bunătății sale. Mama Sfântului Mina se numea Eufimia, femeie credincioasă, cu frica lui Dumnezeu și care niciodată nu înceta să facă milostenie și să îi ajute pe cei în nevoie, însă mai ales pe bolnavi, orfani și văduve. Cu toate acestea, Eudoxie și Eufimia aveau o supărare și, uneori se simțeau deznădăjduiți: Dumnezeu nu îi binecuvântase cu un prunc.

Într-o zi, cu prilejul unei sărbători închinate Maicii Domnului, Eufimia s-a rugat cu lacrimi de durere în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, spunându-și necazul pe care îl avea și implorând-o să le dăruiască un copil. Apropiindu-se ea de finalul rugăciunii, din icoană s-a auzit, ca prin minune, glasul pruncului Hristos, care a rostit: „Amin!”. Într-adevăr, așa a și fost: Dumnezeu i-a binecuvântat cu un copil, iar numele pe care părinții l-au ales pentru el a fost Mina, după cuvântul pe care maica s-a l-a auzit, prin minune, în fața icoanei Maicii Domnului. Mare bucurie a fost în ziua nașterii sale: tatăl său a poruncit eliberarea mai multor robi şi a sporit milostenia faţă de cei în nevoie.

Pe când avea doar 11 ani, tatăl său și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar mama sa, de asemenea, a trecut la cele veșnice după trei ani. În urma unui decret imperial, prin care tinerii erau recrutaţi pentru serviciul militar, și Sfântul Mina ajunge ostaş în armata romană, în cohorta tribunului Firmilian. Având în vedere faptul că, în acea vreme, creștinii încă erau aspru persecutați și obligați să se închine idolilor, Marele Mucenic părăsește armata, dă averea sa săracilor și se retrage în pustiu. Acolo a trăit în post şi în rugăciune timp de cinci ani, primind har de la Dumnezeu şi puterea de a face minuni: îmblânzea fiare sălbatice și mângâia șerpii veninoşi fără să se teamă de moarte. Într-o zi, pe când se afla la rugăciune, un glas puternic s-a auzit din Cer: „Binecuvântat eşti Mina, că ai fost chemat din tinereţe la dreapta credinţă. Vei primi în numele Sfintei Treimi pentru Care te lupţi, trei cununi veşnice: una pentru feciorie, una pentru pustnicie şi a treia pentru mucenicie. Oameni din toate popoarele te vor cinsti, iar tu vei primi mărirea veşnică în Împărăţia Mea”.

Încredințat de Duhul și dragostea lui Dumnezeu, părăsește pustiul şi se întoarce în lume, propovăduind Scriptura și învățătura Mântuitorului din loc în loc, din cetate în cetate. Așa a ajuns și în cetatea Cotieon din Frigia, unde, înainte de retragerea sa, avea rangul de ofiţer. În timpul unei sărbători păgânești la care erau adunați mulți oameni, Sfântul Mina se ridică și le spune celor adunați că Hristos este singurul și adevăratul Dumnezeu. Auzind aceasta, conducătorul cetății a poruncit ca Sfântul să fie pus în lanţuri şi închis. Forțat să se lepede de credința cea dreaptă, a fost bătut crunt „cu vine de bou şi strujit cu unghii de fier, i-au fost frecate rănile cu păr aspru; a fost, apoi, ars cu torţe până când i s-au ivit oasele. Apoi, a fost tăiat cu un fierăstrău, dar fierăstrăul s-a îndoit ca ceara încălzită”, după cum citim în Sinaxar. Până la urmă, guvernatorul a dat poruncă să i se taie capul, iar trupul să-i fie ars. Din nou, minune: flăcările nu s-au atins de trupul lui, drept pentru care câțiva creștini evlavioși l-au înfășurat într-un giulgiu și l-au îngropat în Egipt. De aici, Dumnezeu a rânduit ca moaștele sale să ajungă în toate colțurile lumii creștine, chiar până în Bucureşti, unde se află şi o icoană făcătoare de minuni a Mucenicului, la biserica „Sfântul Mina”.

Multe minuni s-au săvârșit în viețile celor care s-au închinat cu evlavie și credință curată Sfântului Mina. Însă, cele mai cunoscute minuni ale sale sunt cele legate de înapoierea lucrurilor pierdute, căci Sfântul este cunoscut pentru ocrotirea sa adusă creștinilor păgubiți, după cum citim și în Acatistul său. Una dintre cele mai cunoscute minuni este cea săvârșită pentru un creștin care venise să se închine în Biserica închinată Sfântului, în Egipt, și care s-a cazat peste noapte la o casă. Stăpânul casei, știind că pelerinul are bani în sân, l-a omorât pe când acesta dormea și l-a tăiat în bucăți. În timp ce se gândea unde ar putea ascunde rămășițele, i s-a arătat Sfântul Mina în chip de ostaș și l-a întrebat unde este pelerinul din casa sa. Răspunzând că nu știe, Sfântul a intrat în cămara în care erau ascunse rămășițele, le-a adunat și l-a readus la viață pe cel mort. Ucigașul, uimit peste măsură din pricina minunii, i-a înapoiat pelerinului banii, iar acesta a plecat din casa sa.

Așadar, ori de câte ori suntem păgubiți sau, din vina noastră sau a altora pierdem un lucru, să nu stăm pe gânduri și să nu cădem în deznădejde: plecând genunchii în fața icoanei Sfântului Mina, să-i cerem ajutorul și milostivirea și crezând cu tărie în faptul că el are puterea să ne aducă înapoi ceea ce am rătăcit. De aceea, am pregătit pentru dumneavoastră atât Viața și Acatistul Sfântului (la preț simbolic), cât și o colecție minunată de icoane. Alegeți-o pe cea potrivită, care să încununeze colțul dumneavoastră de rugăciune, iar în momentele de încercare să ne plecăm genunchii înaintea ei, având nădejdea în purtarea de grijă a Sfântului Mina:

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in