La doar o lună după prăznuirea Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel, pământul binecuvântat al Dobrogei îmbracă din nou haine de sărbătoare. În fiecare an, la 8 iulie, Biserica îi cinstește pe Sfinții Mucenici Epictet și Astion, două dintre cele mai vechi și mai luminoase mărturii ale creștinismului de la Gurile Dunării. Cinstiți atât în calendarul ortodox, cât și în cel romano-catolic, cei doi sfinți ocupă un loc aparte în istoria spirituală a țării noastre.
Cine au fost preotul Epictet și ucenicul său, Astion, și cum au ajuns să primească moarte martirică în cetatea Halmyris? De ce sunt considerați cei mai vechi martiri atestați ai României și cum au fost descoperite moaștele lor după aproape 1.700 de ani? Aflați în rândurile de mai jos!
O prietenie duhovnicească din părțile Frigiei
Mai îmtâi, haideți să reținem câteva informații biografice despre cei doi Sfinți Mucenici. Originar, cel mai probabil, din Frigia (Asia Mică), preotul Epictet s-a învrednicit de darul preoției și a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei în patria sa. Pentru sfințenia vieții, el a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni: vindeca orbii, ologii și izgonea duhurile necurate.
Printre minunile sale s-a numărat vindecarea fiicei de 15 ani a unui comit roman. Fecioara zăcea complet paralizată de trei ani, însă după ce Epictet a uns-o cu untdelemn sfințit, s-a ridicat și s-a făcut sănătoasă. Drept mulțumire, preotul a îndemnat-o: „De voiești ca să nu fie în casa ta nici un fel de neputință, în toate Duminicile să te împărtășești cu inimă curată din dumnezeieștile Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos.” Tot prin rugăciune, Sfântul Epictet a izgonit un demon cumplit dintr-un om – diavolul strigând de furie că era mai respectat în templele păgâne din Frigia decât în fața acestui preot – și a redat vederea unei femei eline bogate, care s-a convertit pe loc împreună cu toată casa ei.
Prin grija Bunului Dumnezeu, la chilia sa a ajuns Astion, un tânăr de 18 ani, fiul mai-marelui cetății și nepot al senatorului roman Iulian. Astion trăia în rătăcirea idolească, fiind privit de părinți ca un mărgăritar de preț. Întâlnirea avea să-i schimbe definitiv destinul. Epictet i-a vorbit despre deșertăciunea aurului pământesc și i-a descoperit „aurul lămurit prin foc”, care este Hristos, hainele albe ale virtuților și adevărații părinți ai omului: Dumnezeu ca Tată nevăzut și Biserica ca Mamă duhovnicească ce naște sufletele spre nemurire prin Sfântul Botez.
Fuga în Scythia și minunile de la Gurile Dunării
Răscolit în adâncul sufletului de cuvintele starețului, Astion s-a întors a doua zi singur. Dorind Botezul, dar temându-se de durerea părinților săi (convins că aceștia își vor pierde mințile sau se vor sinucide de disperare), i-a cerut preotului: „Fă-mă creștin în taină și te rog să mă iei cu tine spre o țară îndepărtată, ca să nu vadă ochii mei lacrimile părinților și să nu se vatăme conștiința mea.”
După Botez, cei doi au părăsit în taină noaptea pământul natal și s-au refugiat la marginile imperiului, în Sciția Mică (Dobrogea), stabilindu-se în orașul Halmyris, situat pe brațul de sud al Dunării. Aici, sfinții au devenit făclii de lumină. Epictet a vindecat un băiat de 15 ani care era mut, surd și paralizat. Când copilul a strigat: „Se cade să credem în Iisus Hristos!”, peste 1.000 de locuitori ai cetății au primit credința creștină. Totodată, darul minunilor s-a revărsat și asupra tânărului Astion. Acesta a izgonit un demon dintr-un om la malul Dunării doar cu semnul Sfintei Cruci și a înviat un constructor care căzuse de pe o zidire înaltă și zăcea mort la pământ, strigând: „În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă!”
„Noi suntem creștini!”
Vestea că cei doi străini îndeamnă locuitorii să se boteze în numele Preasfintei Treimi a ajuns la urechile comandantului roman Latronianus, care s-a înfuriat și a poruncit ca, la apusul soarelui, cei doi să fie arestați și aruncați în temniță. A doua zi, sfinții au fost aduși la judecată în mijlocul cetății. Fața bătrânului Epictet (64 de ani) și cea a tânărului Astion (35 de ani) radiau o asemenea lumină dumnezeiască, încât judecătorul a rămas mut aproape o oră. Întrebați de nume, neam și patrie, sfinții au dat un singur răspuns: „Suntem creștini! Acesta ne este numele, neamul și patria.”
Furios, Latronianus a ordonat torturi inimaginabile: jupuirea cărnii cu gheare de fier, arderea cu făclii, frecarea rănilor cu sare și oțet și aruncarea într-un cazan cu smoală clocotită. Prin puterea credinței, sfinții au rămas nevătămați, cântând psalmi în smoala fierbinte ca într-o apă de scăldătoare. Impresionat de tăria lor, unul dintre păzitori, pe nume Vigilantius, s-a convertit pe loc la creștinism împreună cu toată familia sa. După alte 30 de zile de izolare completă în temniță, fără apă și mâncare, sfinții au supraviețuit în chip minunat. Văzând că nu-i poate învinge, comandantul i-a condamnat la moarte prin tăiere cu sabia. La locul execuției, pe 8 iulie 290, Epictet a cerut ca ucenicul său să fie decapitat primul, temându-se ca nu cumva Astion, fiind mai tânăr, să fie cuprins de frica morții la vederea execuției dascălului său. Astion a primit senin moartea, iar Epictet a căzut peste trupul ucenicului său, fiind și el tăiat de sabie. Actul martiric menționează că trupurile lor erau albe ca zăpada, radiind o bună-mireasmă negrăită, iar cei bolnavi care se atingeau de ele se vindecau instantaneu.
În aceeași noapte, călăul Latronianus a fost cuprins de un demon cumplit, începând să-și rănească propriii oameni cu sabia, murind în chinuri groaznice după două zile.
Întoarcerea părinților și miraculoasa descoperire din 2001
Trupurile martirilor au fost luate în taină de Vigilantius și îngropate creștinește. Apoi, după Edictul de la Milan din anul 313, osemintele sfinților au fost așezate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris. Acolo au rămas neatinse timp de 1.700 de ani, până în vara anului 2001. Chiar de praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august), o echipă de arheologi româno-americană, formată din ortodocși și baptiști deopotrivă și condusă de dr. Mihail Zahariade (cercetător științific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București), a efectuat o secțiune sub altarul bazilicii. Pavimentul s-a prăbușit, scoțând la iveală cripta martirică.
„După ce am curățat, am văzut paturile și inscripția pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar puțin mai departe litera «n» și primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedește foarte clar că aici a avut loc un act martiric”, a explicat dr. Mihail Zahariade.
În acel moment, voluntarii americani baptiști au fost deosebit de uimiți de faptul că sfintele moaște erau galbene, strălucitoare și frumos-mirositoare, strigând cu evlavie: „Miracle, miracle!”. Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, chemat la fața locului, mărturisea: „Cu adevărat am fost pătruns de fior, am fost pătruns de o credință care nu a avut până atunci atâta putere ca în clipa aceea.”
Autenticitatea osemintelor a fost confirmată printr-un studiu antropologic riguros de 10 luni realizat de cercetătorii Nicolae Mirițoiu și Andrei D. Soficaru, care au demonstrat că scheletele (având o patină gălbui-maronie unică, total diferită de un al treilea schelet albicios al unei femei de neam barbar găsit ulterior în dromos) poartă urmele clare ale unor torturi severe și ale decapitării.
Astăzi, moaștele Sfinților Epictet și Astion se găsesc la Mănăstirea Halmyris, situată în partea de nord-est a Dobrogei, la doar 2,5 km de localitatea Murighiol (județul Tulcea), unde aduc alinare și bucurie pelerinilor, fiind o dovadă incontestabilă a vechimii și continuității credinței creștine pe pământul românesc.
Cu prilejul prăznuirii Sfinților Epictet și Astion, am așezat la un loc pentru dumneavoastră Acatistul lor, dar și câteva cărți de rugăciuni, precum și Candela Dăruirii – felinare pe drumul nostru către Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
