În fiecare an, la 29 august, Biserica noastră Ortodoxă face pomenirea Tăierii Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, cel care a pregătit poporul pentru venirea lui Hristos și L-a arătat lumii drept „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Așezat cu numai câteva zile înainte de începerea noului an bisericesc, la 1 septembrie, praznicul este ultima mare sărbătoare din calendarul liturgic și una dintre puținele zile închinate unui sfânt în care credincioșii sunt chemați să postească.
De ce a fost aleasă însă data de 29 august, de vreme ce Evangheliile nu precizează ziua în care Sfântul Ioan a fost ucis și ce legătură există între această dată și vechea cetate Sevastia din Samaria? Aflați în rândurile de mai jos!
Ziua de 29 august nu este menționată în Sfintele Evanghelii
Trebuie să precizăm încă de la început că Sfinții Evangheliști Matei și Marcu descriu împrejurările în care Sfântul Ioan Botezătorul a primit moarte mucenicească, însă niciunul dintre ei nu indică data calendaristică a evenimentului. Prin urmare, nu putem afirma pe baza Sfintei Scripturi că decapitarea Înaintemergătorului a avut loc chiar într-o zi de 29 august.
Acest lucru nu este neobișnuit, deoarece multe dintre sărbătorile primelor veacuri creștine nu au fost așezate în calendar în urma unei reconstituiri cronologice exacte. Unele date s-au păstrat prin memoria comunităților locale, în timp ce altele au fost legate de sfințirea unor biserici, de așezarea sau descoperirea unor sfintelor moaște și de răspândirea cultului unui sfânt. Calendarul liturgic nu funcționează, așadar, ca un registru civil al evenimentelor, ci ca o rânduială prin care Biserica actualizează duhovnicește momentele esențiale ale istoriei mântuirii.
În cazul Sfântului Ioan trebuie să deosebim și între locul martiriului și locul în care s-a dezvoltat cinstirea moaștelor sale. Potrivit tradiției, Înaintemergătorul Domnului a fost ucis în fortăreața Maherus, aflată la răsărit de Marea Moartă, însă ucenicii i-au luat trupul și l-au îngropat în cetatea Sevastia din Samaria. Tocmai această cetate avea să devină, în primele veacuri creștine, unul dintre locurile importante ale cinstirii sale.
O explicație istorică răspândită leagă pomenirea de la 29 august de sfințirea unui sfânt lăcaș sau a unei cripte din Sevastia, asociată cu moaștele Înaintemergătorului. Istoricii bisericești arată că acolo capul Sfântului Ioan era cinstit încă de la mijlocul secolului al IV-lea și că această cinstire s-a răspândit ulterior la Ierusalim, în Bisericile Răsăritului și apoi la Roma, purtând numele de „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”.
Astfel, 29 august nu este atestată drept ziua exactă a morții Sfântului Ioan Botezătorul, ci reprezintă data consacrată de vechea tradiție liturgică pentru pomenirea jertfei sale. Faptul că sărbătoarea a fost primită atât în Răsărit, cât și în Apus arată vechimea și răspândirea cinstirii celui care a pregătit calea Domnului și i-a rămas credincios până la moarte.
Așezarea praznicului la sfârșitul lunii august îi oferă și o semnificație aparte, întrucât la 1 septembrie începe un nou an bisericesc. După Schimbarea la Față a Domnului, prăznuită pe 6 august, și după Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită pe 15 august, martiriul Înaintemergătorului încheie anul liturgic prin mărturia fidelității față de adevăr până la moarte.
Schimbarea la Față ne descoperă slava lui Hristos și chemarea omului la îndumnezeire, Adormirea Maicii Domnului ne arată trecerea de la moarte la viață, iar Tăierea Capului Sfântului Ioan ne amintește că pocăința și mărturisirea adevărului deschid calea către Împărăția lui Dumnezeu.
Cum a fost tăiat cinstitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul?
Așa cum știm, Sfântul Ioan fusese ales încă din pântecele mamei sale, Elisabeta, pentru a pregăti calea Mântuitorului. După o lungă perioadă petrecută în pustiu, unde a dus o viață de rugăciune și înfrânare, el a început să predice pe malurile Iordanului, chemându-i pe oameni la pocăință și la îndreptarea vieții. Misiunea sa nu s-a mărginit însă la cuvinte adresate mulțimilor, deoarece prorocul a avut curajul de a mustra și fărădelegea celor puternici. Irod Antipa își îndepărtase soția legitimă și trăia cu Irodiada, soția fratelui său, iar Sfântul Ioan îi spunea deschis: „Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău” (Marcu 6, 18).
Pentru această mustrare, Înaintemergătorul a fost închis în fortăreața Maherus, la răsărit de Marea Moartă. Irod îl respecta și se temea de reacția poporului, care îl socotea proroc, însă Irodiada îl ura și aștepta prilejul potrivit pentru a-l ucide.
Ocazia a apărut la ospățul oferit de Irod cu prilejul zilei sale de naștere, când fiica Irodiadei – cunoscută din tradiția istorică sub numele Salomeea – a dansat înaintea invitaților și l-a impresionat pe conducător. Amețit de petrecere și dorind să-și arate generozitatea, Irod i-a făgăduit sub jurământ că îi va oferi orice va cere, chiar și jumătate din împărăția sa.
Îndemnată de mama sa, tânăra a cerut capul Sfântului Ioan Botezătorul pe un platou. Deși s-a întristat, Irod nu a avut puterea să-și retragă promisiunea înaintea oaspeților și a poruncit ca prorocul să fie decapitat în temniță. Astfel, cel care chemase poporul la pocăință și pregătise calea lui Hristos și-a pecetluit mărturisirea cu propriul sânge, refuzând să păstreze tăcerea înaintea păcatului.
Potrivit tradiției Bisericii, ucenicii au luat trupul Sfântului Ioan și l-au îngropat la Sebastia, în timp ce Irodiada a ascuns capul acestuia într-un loc necurat, temându-se parcă și după moarte de glasul care îi mustrase fărădelegea. Sfânta Ioana, soția lui Huza, un dregător al lui Irod, ar fi luat în taină cinstitul cap și l-ar fi îngropat într-un vas de lut pe Muntele Măslinilor. De-a lungul secolelor, acesta a fost pierdut și descoperit în mai multe rânduri, iar Biserica a rânduit să pomenească întâia și a doua aflare a capului pe 24 februarie, în timp ce a treia aflare este sărbătorită pe 25 mai.
Această istorie aparte explică de ce Sfântul Ioan Botezătorul are mai multe zile de pomenire în calendarul ortodox: zămislirea sa, la 23 septembrie; soborul său, la 7 ianuarie; nașterea, la 24 iunie; cele trei aflări ale cinstitului cap și, în cele din urmă, martiriul din 29 august.
De ce postim la 29 august?
Ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este una de post indiferent în ce zi a săptămânii cade, rânduială care exprimă atât durerea Bisericii pentru moartea sa mucenicească, cât și dorința credincioșilor de a urma viața lui cumpătată.
În același timp, postul așază înaintea noastră un contrast puternic: martiriul sfântului s-a petrecut la un ospăț dominat de îmbuibare, slavă deșartă, dans și o promisiune rostită fără chibzuință, pe când întreaga viață a Înaintemergătorului fusese marcată de rugăciune, înfrânare și ascultare de Dumnezeu. Postind, creștinii arată că nu doresc să urmeze lipsa de măsură a lui Irod, ci asceza și curăția Sfântului Ioan.
Mineiul lunii august ne îndeamnă să petrecem această zi cu întristare și cumpătare, nu cu desfătarea pântecelui, amintindu-ne că sângele prorocului a fost vărsat chiar în timpul unui ospăț. De aceea, prin post, ne îndepărtăm de masa lui Irod și ne apropiem de viața curată, smerită și înfrânată a Sfântului Ioan Botezătorul.
Așadar, ziua de 29 august este o chemare mereu actuală la pocăință, cumpătare și mărturisirea fără compromisuri a adevărului. Sfântul Ioan Botezătorul a preferat să-și piardă viața pământească decât să tacă înaintea fărădelegii, arătându-ne că adevărul și credința în Bunul Dumnezeu este mai presus de teama oamenilor și de orice câștig vremelnic. La sfârșitul anului bisericesc, pilda vieții sale îndeamnă să ne cercetăm conștiința, să îndreptăm ceea ce s-a abătut de la calea cea dreaptă și să răspundem din nou chemării sale: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”.
Așadar, în această zi de 29 august, dar nu numai, să aducem prinos de cinstire Sfântului Ioan, pentru ca el să reverse asupra noastră și asupra familiilor noastre binecuvântarea sa. Am adunat, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, o colecție deosebită de icoane cu Sfântul Ioan Botezătorul, potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.basilica.ro
