Ce sunt zilele cu „harți” și ce alimente putem consuma atunci?

Cu trei săptămâni înainte de lăsatul secului de brânză și de începutul propriu-zis al postului Învierii Domnului, Biserica noastră a rânduit o perioadă specială, în cadrul căreia zilele de miercuri și vineri sunt însemnate în calendar cu termenul „harți”. Ce înseamnă acest cuvânt, care este etimologia lui și care sunt schimbările pe care le aduce el în planul alimentar al credincioșilor? Aflăm împreună în rândurile care urmează.

Întâi de toate, trebuie să știm faptul că anul bisericesc este împărțit, din punct de vedere liturgic și tipiconal, în trei mari perioade, intitulate după cartea de cult utilizată de cântăreții de la strană, după cum urmează:

  1. Perioada Triodului (din Duminica Vameșului și a Fariseului și până la Învierea Domnului);
  2. Perioada Penticostarului (din ziua Paștilor și până în Duminica Tuturor Sfinților);
  3. Perioada Octoihului (din lunea de după Duminica Tuturor Sfinților și până în Duminica Vameșului și Fariseului).

În cea dintâi săptămână a perioadei Triodului, perioadă care cuprinde Duminicile pregătitoare Postului Mare, Postul Învierii Domnului în întregime și toată Săptămâna Patimilor, zilele de miercuri și vineri sunt marcate în calendar cu „harți”, termen care vestește că în aceste două zile se suspendă integral postul obișnuit, credincioșii putând consuma orice fel de alimente: carne, lapte, brânză, ouă, pește etc.

Pe lângă această primă săptămână a Triodului, pe parcursul anului bisericesc mai există și alte astfel de zile cu harți sau cu suspendare totală a postului obișnuit de miercuri și vineri:

–   în Săptămâna Luminată (prima săptămână de după Paşti);

–   în Săptămâna Rusaliilor (imediat după Duminica Pogorârii Duhului Sfânt);

–   în perioada cuprinsă între Naşterea şi Botezul Domnului.

Deși marea majoritate știam, poate, că termenul „harți” indică dezlegarea la orice fel de alimente, cu siguranță nu mulți dintre noi ne-am întrebat și de unde provine această denumire și cum a intrat ea în cultul Bisericii Ortodoxe. Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, lucrarea care prezintă regulile și rânduielile bisericești pentru oficierea slujbelor, ne arată motivul interesant al dezlegărilor din această săptămână: „Trebuie să se ştie că, în această săptămână postesc blestemaţii armeni urâtul lor post, iar noi, monahii, în fiecare zi, chiar şi miercuri şi vineri mâncăm brânză şi ouă în ceasul al nouălea, iar mirenii mănâncă carne, răsturnând, astfel, dogma acelui fel de eres al acelora”.

Ne întrebăm, pe bună dreptate, cum pot cuvinte ca „blestemați”, „armeni”, „urât” sau „eres” să ne pregătească pentru Postul cel Mare al Învierii Domnului. Părintele Petru Pruteanu, doctor în teologie liturgică, profesor și autor a numeroase studii şi articole cu tematică dogmatică, patristică şi mai ales liturgică, explică, într-una dintre lucrările sale, care este legătura dintre „blestemații armeni” și denumirea de „harți”, care este, într-adevăr, una foarte veche, urcând în istorie până în secolul al VI-lea, și care se trage de la un… câine.

„Urâtul post” al armenilor, amintit de Sfântul Sava în Tipic este, de fapt, un post de doliu care dura o săptămână, instituit de episcopul Serghie Armeanul în memoria câinelui său rătăcit, pe nume Arţivurion (de aici denumirea de „harți”). Acest post respectat de armeni a fost condamnat de-a lungul timpului, de către mai mulți Sfinți Părinţi ai Bisericii noastre, printre care se numără  Ioan  Postitorul,  Patriarhul Constantinopolului, Teodor  Studitul, imnograful și starețul Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de la Studion sau  Nicolae  Grămăticul. Pentru a evita pericolul ca unii dintre credincioșii de atunci să țină, din diferite motive, acest post eterodox, Părinții Bisericii au dat un caracter apologetic acestei perioade, dezlegând la consumul oricărui fel de alimente în zilele de miercuri și vineri,  în contrast total cu acel „obicei nebunesc” al armenilor.  

Care este, de fapt, scopul acestor zile cu „harți”? Nicidecum îmbuibarea peste măsură cu fel și fel de alimente sofisticate. Pe lângă aspectul practic și apologetic expus mai sus, motivul pentru care Biserica a rânduit astfel de zile în care credincioșii pot consuma și alimente „de dulce” este pentru a-i pregăti și a-i întări trupește pe aceștia pentru perioada de postire care urmează. În celelalte cazuri (după Paști, după Pogorârea Duhului Sfânt și după Nașterea Domnului), scopul dezlegării este pentru a marca bucuria sărbătorii sau a praznicului precedent, bucurie care se prelungește asupra întregii săptămâni.

În Ortodoxie, trupul omului are aceeaşi valoare ca şi sufletul său. Pentru creștini, trupul nu este o închisoare sau un element cu caracter profund negativ care atrage sufletul către plăceri și către păcat. Sfântului Apostol Pavel întărește această afirmație și ne spune în Epistola întâia către Corinteni: „Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!”. De aceea, Biserica a dat mereu importanța cuvenită atât trupului, cât și sufletului, iar momente de dezlegare precum cel din această primă săptămână a Triodului nu trebuie văzute într-o notă răutăcioasă, ca devieri de la dreapta credință.

Pentru creștinul adevărat, zilele cu harți nu sunt prilejuri pentru felurite excese alimentare, ci momente potrivite de pregătire pentru asprimea postului prin întărirea trupului și a sufletului deopotrivă. Faptul că aceste zile cu dezlegare urmează după Duminica Vameșului și a Fariseului ne îndeamnă să urmăm și noi acestui exemplu evanghelic, în sensul că nu trebuie să postim precum fariseul –  mândrindu-ne cu nevoința noastră și aducându-ne singuri laude – ci asemănându-ne cu vameșul care, pocăindu-se, s-a mântuit prin smerenia sa.

***

Foto: summa / pixabay.com

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in