Prăznuită în fiecare an pe 15 august, Adormirea Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și unul dintre cele mai iubite praznice ale verii. Cunoscută în popor și sub numele de „Sfânta Maria Mare”, această zi poartă însă și o altă denumire, poate mai puțin explicată, dar cu un sens teologic foarte interesant: „Paștile verii”.
Dacă la prima vedere asocierea pare surprinzătoare, mai ales că Paștile sunt legate în chip firesc de Învierea Domnului, privind cu atenție la rânduiala liturgică și la mesajul praznicului din 15 august descoperim o seamă de asemănări. Postul care precede sărbătoarea, Prohodul Maicii Domnului, Epitaful purtat în procesiune și, mai ales, bucuria trecerii de la moarte la viață ne trimit cu gândul la atmosfera pascală. De ce, așadar, este numită Adormirea Maicii Domnului „Paștile verii”? Aflați în rândurile de mai jos!
O sărbătoare a morții sau a vieții?
Înainte de toate, trebuie să înțelegem că Biserica nu privește Adormirea Maicii Domnului ca pe un fel de „comemorare a morții sale” – așa cum am tot văzut că se scrie în mediul on-line și chiar în presă. Termenul însuși de „adormire” spune foarte mult despre felul în care creștinismul privește sfârșitul vieții pământești. Pentru omul credincios, moartea nu este capătul existenței, ci mutare către viața cea veșnică. Tocmai de aceea, troparul praznicului spune atât de limpede: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții…”. Așadar, deși în această zi pomenim trecerea Maicii Domnului din această lume, accentul nu cade asupra morții, ci asupra vieții. Cea care L-a născut pe Hristos, Izvorul Vieții, este mutată la viața cea cerească și rămâne, prin rugăciune și mijlocire, aproape de cei care îi cer ajutorul. De aici pornește și prima asemănare cu Sfintele Paști.
Un alt motiv pentru care Adormirea Maicii Domnului se mai numește și „Paștile verii” este legat de perioada de pregătire care o precede. Începând cu 1 august, Biserica a rânduit Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut în popor și sub numele de Postul Sfintei Marii. Este un post scurt, dar aspru, care îi pregătește pe credincioși pentru marele praznic din 15 august. La fel cum Învierea Domnului este precedată de Postul Mare, și Adormirea Maicii Domnului are înaintea ei o perioadă de înfrânare, rugăciune și pregătire duhovnicească. Desigur, cele două posturi nu pot fi puse pe același plan, dar această asemănare a contribuit, în timp, la apariția denumirii de „Paștile verii”. Mai mult decât atât, în mijlocul acestui post, pe 6 august, Biserica prăznuiește Schimbarea la Față a Domnului, una dintre marile sărbători împărătești. Astfel, perioada de început a lunii august capătă un caracter liturgic aparte, în care postul, lumina Schimbării la Față și apropierea praznicului Maicii Domnului se împletesc într-un adevărat urcuș duhovnicesc.
Prohodul Maicii Domnului și amintirea Sâmbetei Mari
Poate cea mai evidentă asemănare dintre Adormirea Maicii Domnului și Sfintele Paști se regăsește în slujbele Bisericii noastre. Știm că, în ajunul sărbătorii, în multe biserici și mănăstiri ortodoxe se cântă Prohodul Maicii Domnului, o rânduială alcătuită după modelul Prohodului Mântuitorului din Săptămâna Mare. Versurile sunt așezate în trei stări, iar în mijlocul bisericii se află Epitaful Maicii Domnului, pe care este zugrăvită scena Adormirii. La final, acesta este purtat în procesiune în jurul bisericii, asemenea Sfântului Epitaf al Mântuitorului. Nu întâmplător, una dintre cântările Prohodului spune: „În mormânt Viață/ Ai fost pus, Hristoase,/ Și-a vieții Maică-acum/ intră în mormânt/ Și se mută la viața cea de sus”. Pentru noi, cei care participăm la această slujbă, atmosfera amintește fără îndoială de Vinerea Mare și de Sâmbăta Mare. Este aceeași împletire între durerea despărțirii și nădejdea vieții, între tristețe și încrederea în faptul că moartea nu-l poate despărți pentru totdeauna omul de Dumnezeu.
Însă de ce vorbim despre „Paștile verii” și nu despre un „al doilea Paști”? Aici se cuvine să facem o clarificare teologică foarte importantă. Atunci când numim Adormirea Maicii Domnului „Paștile verii”, nu spunem că praznicul din 15 august este egal cu Învierea Domnului și nici că ar exista două Paști în înțeles teologic. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este centrul credinței creștine, căci Hristos înviază prin propria Sa putere dumnezeiască, dacă putem spune așa, biruind moartea și deschizând întregului neam omenesc calea spre viața veșnică. Maica Domnului, în schimb, nu înviază prin propria putere. Potrivit Tradiției Bisericii, după trecerea sa prin moarte, ea a fost mutată cu trupul la cer prin lucrarea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ceea ce vedem în Adormirea Maicii Domnului este chiar rodul biruinței lui Hristos asupra morții: Fiul este Cel Care biruie moartea, iar Maica Sa este cea dintâi care se împărtășește într-un chip atât de deplin de această biruință.
De ce, așadar, „Paștile verii”? Pentru că întreaga sărbătoare vorbește despre trecerea de la moarte la viață. Avem un post înaintea praznicului, așa cum avem un post înaintea Învierii. Avem Prohodul și Epitaful Maicii Domnului, care ne amintesc de slujbele din Săptămâna Mare. Avem mormântul, dar avem și bucuria mutării la viață. Poate tocmai de aceea poporul credincios a simțit atât de firesc să numească acest praznic „Paștile verii”. În miezul lunii august, atunci când natura este plină de rod, Biserica ne amintește încă o dată că viața omului nu se termină la marginea unui mormânt. Cea pe care o numim în rugăciuni „Maica Vieții” ne arată, prin Adormirea ei, spre adevărata noastră chemare: viața împreună cu Dumnezeu.
Iar când la slujba Prohodului, pe 14 august, vom auzi din nou, la ceas de seară, cântându-se „Și-a vieții Maică-acum intră în mormânt și se mută la viața cea de sus”, poate că vom înțelege și mai bine de ce această zi nu este una a tristeții, ci una a nădejdii. Pentru că, asemenea Sfintelor Paști, și praznicul Adormirii Maicii Domnului ne amintește de un adevăr fundamental al credinței creștine: moartea nu este sfârșitul, ci trecerea spre viața veșnică. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieții și nădejdea celor ce aleargă la tine, ocrotește-ne cu rugăciunile tale, întărește-ne în necazuri și încercări și călăuzește-ne pașii spre Fiul tău, Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Amin!
Vă așteptăm pe site-ul nostru, www.BIZANTICONS.ro, să descoperiți colecția completă a icoanelor Maicii Domnului sau apăsați click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos, selectate de echipa Bizanticons Art cu prilejul acestui mare praznic. Click pe linkurile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.basilica.ro
