În fiecare an, la 26 septembrie, Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe Sfântul Voievod Neagoe Basarab, domnitorul cărturar al Țării Românești, autorul cunoscutelor Învățături către fiul său Teodosie și ctitorul impunătoarei biserici de la Curtea de Argeș. Dincolo de aceste realizări bine cunoscute, însă, viața sa păstrează și o pagină de istorie care ne poartă până în inima Sfântului Munte Athos.
Ce legătură a existat între voievodul român și Mănăstirea Vatoped? Ce odor a oferit pentru una dintre icoanele Maicii Domnului și ce construcții au fost ridicate prin sprijinul său? Documentele vremii și însemnările păstrate în tradiția athonită ne descoperă generozitatea unui conducător care a sprijinit viața Bisericii mult dincolo de hotarele țării sale. Aflați despre aceasta în rândurile de mai jos!
Cine a fost Sfântul Neagoe Basarab?
Haideți să reținem, așa cum v-am propus și în cadrul altor editoriale, să reținem câteva informații biografice. Sfântul Neagoe Basarab s-a născut în ultimul sfert al secolului al XV-lea, probabil în anii 1481-1482, iar originea sa exactă a rămas un subiect discutat de istorici. Cert este că a crescut în familia puternicilor boieri Craiovești și a primit o educație aleasă, fiind familiarizat cu limbile slavonă, greacă și latină, precum și cu teologia și cultura epocii sale. Un rol însemnat în formarea sa l-a avut Mănăstirea Bistrița din Oltenia, ctitorie a familiei Craioveștilor și unul dintre marile centre culturale ale Țării Românești. Acolo se păstrau manuscrise și se mențineau legături strânse cu așezămintele ortodoxe din Balcani și din Muntele Athos.
În anii tinereții, Neagoe l-a cunoscut și pe Sfântul Ierarh Nifon, fost Patriarh al Constantinopolului, chemat de Radu cel Mare pentru reorganizarea vieții bisericești din Țara Românească. Gavriil Protul, autorul Vieții Sfântului Nifon, mărturisește că ierarhul îl întărea pe tânărul Neagoe prin învățăturile sale. De la acesta, viitorul voievod a deprins dragostea pentru rugăciune, gândirea patristică și responsabilitatea conducătorului față de Biserică.
Începând din anul 1501, Neagoe a ocupat mai multe dregătorii la curtea domnească, fiind pe rând postelnic, mare postelnic și mare comis. Aceste slujiri i-au oferit experiență politică și diplomatică, pregătindu-l pentru momentul în care avea să preia conducerea țării. Neagoe Basarab a urcat pe tronul Țării Românești în anul 1512 și a domnit până în 1521. Cei nouă ani de domnie s-au desfășurat într-o perioadă grea pentru creștinii din sud-estul Europei, aflați sub presiunea crescândă a Imperiului Otoman. Voievodul a urmărit păstrarea păcii și a autonomiei interne a țării, dezvoltarea comerțului și întărirea instituțiilor bisericești.
Cea mai cunoscută ctitorie a sa rămâne biserica Mănăstirii Curtea de Argeș, construită între anii 1512 și 1517 și sfințită în vara anului 1517, în prezența Patriarhului Ecumenic Teolipt, a mai multor ierarhi răsăriteni și a egumenilor veniți din Sfântul Munte. Frumusețea edificiului l-a impresionat profund pe Gavriil Protul, care i-a consacrat una dintre cele mai cunoscute descrieri păstrate din epocă. Sfântul Neagoe a lăsat posterității și Învățăturile către fiul său Teodosie, o amplă lucrare despre credință, familie, conducere, milostenie și răspunderea înaintea lui Dumnezeu. Domnitorul a trecut la cele veșnice la 15 septembrie 1521 și a fost înmormântat în ctitoria sa de la Curtea de Argeș. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa în anul 2008, stabilindu-i ziua de pomenire la 26 septembrie.
„Ctitor mare a toată Sfetagora”
Urmând tradiția împăraților bizantini, Neagoe Basarab a sprijinit patriarhiile și mănăstirile ortodoxe aflate sub stăpânire otomană. Ajutoarele sale au ajuns la Constantinopol, Ierusalim, Sinai, în lumea slavă și mai ales în Sfântul Munte Athos. Gavriil Protul, cărturar grec, rezumă amploarea acestei lucrări printr-o formulare rămasă celebră: „Toate mănăstirile den sfânt muntele Athonului le-au îmbogățit cu bani, cu sate și dobitoace încă le-au dat și multe ziduri au făcut. Și fu ctitor mare a toată Sfetagora” (vechiul termen slavon „Sfetagora” înseamnă „Sfântul Munte”).
Documentele atestă danii ale voievodului la cel puțin unsprezece dintre cele douăzeci de mănăstiri athonite. Printre acestea s-a aflat și Vatopedul, una dintre cele mai vechi și mai importante așezări monahale de la Athos. Legătura lui Neagoe Basarab cu Mănăstirea Vatoped a început înainte ca acesta să devină domnitor. În anii 1510-1511, pe când era mare comis, el a dăruit mănăstirii un panaghiar, obiect liturgic folosit în cadrul rânduielii numite „înălțarea Panaghiei”, săvârșită în cinstea Maicii Domnului. Panaghiarul este păstrat până astăzi în tezaurul mănăstirii și poartă o inscripție în limba slavonă, care mărturisește numele donatorului. Acest dar arată că apropierea lui Neagoe de Athos făcea deja parte din viața sa duhovnicească și că sprijinirea așezămintelor monahale a precedat dobândirea puterii politice. Inventarele vechi ale Vatopedului amintesc și de vase destinate Sfântului și Marelui Mir, oferite de domnitorul Țării Românești.
Însă, una dintre cele mai importante danii ale Sfântului Neagoe către Mănăstirea Vatoped este consemnată într-un hrisov emis la 29 aprilie 1513. Potrivit studiului semnat de Constantin Mănescu, documentul prevedea acordarea sumei de 20.000 de aspri, la care se adăugau 500 de aspri pentru monahul trimis să ridice ajutorul și 700 de aspri destinați bolniței mănăstirii. Dania a fost făcută cu prilejul venirii în Țara Românească a unor monahi vatopedini care aduseseră spre închinare mai multe sfinte moaște, între care se aflau moaște ale Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, ale Sfântului Ioan Botezătorul și ale altor sfinți, prezența acestora întărind legătura dintre curtea voievodală și obștea de la Vatoped. După sfințirea Mănăstirii Curtea de Argeș din anul 1517, Vatopedului i-ar fi fost stabilit și un ajutor anual de 9.000 de aspri.
Printre darurile atribuite Sfântului Neagoe Basarab se numără și un odor oferit icoanei Maicii Domnului Vimatarissa, una dintre cele mai cinstite icoane ale Vatopedului. Voievodul ar fi poruncit ca aceasta să fie împodobită cu un „măr de aur” încrustat cu mărgăritare și pietre prețioase. Obiectul nu s-a păstrat până în zilele noastre, iar sursele prezintă informația cu o anumită rezervă. Darul se înscrie însă în evlavia deosebită a familiei voievodale față de Maica Domnului, vizibilă și în celelalte odoare oferite de Neagoe Basarab și de soția sa, Doamna Despina Milița, mănăstirilor athonite.
Turnul Maicii Domnului și clădirile obștii
Sprijinul acordat Vatopedului a cuprins totodată și ample lucrări de construcție. Sfântului Neagoe îi este atribuită refacerea Turnului Preasfintei Fecioare, cunoscut și ca Turnul Maicii Domnului sau Turnul Precistei, situat în colțul de nord-est al mănăstirii. Construcția este una dintre fortificațiile importante ale Athosului din secolul al XVI-lea și avea rolul de a proteja obștea, arhiva și odoarele mănăstirii. Izvoarele mai amintesc, de asemenea, construirea unei pivnițe mari, acoperirea bisericii cu plumb, ridicarea vinăriei și a hambarelor pentru grâu, refacerea bucătăriei și amenajarea cămărilor pentru pâine. Toate acestea asigurau hrana monahilor și a pelerinilor, păstrarea proviziilor și buna funcționare a unei comunități numeroase.
Așadar, prin daniile sale către Mănăstirea Vatoped, Sfântul Voievod Neagoe Basarab a răspuns unor nevoi esențiale ale vieții monahale: a împodobit slujirea liturgică prin odoarele dăruite, a sprijinit îngrijirea bolnavilor prin ajutorul oferit bolniței și a contribuit la buna rânduială și apărare a mănăstirii prin ridicarea unor clădiri gospodărești și defensive. Toate acestea dau mărturie despre o credință trăită și lucrătoare, în care grija pentru casa lui Dumnezeu se unește firesc cu grija pentru cei care Îi slujesc.
Turnul Maicii Domnului păstrează până astăzi amintirea legăturii dintre Țara Românească și Sfântul Munte, iar numele voievodului continuă să fie pomenit în locul în care darurile sale au susținut, de-a lungul veacurilor, rugăciunea și viața obștii. Moștenirea sa rămâne astfel o mărturie a generozității unui domnitor, dar și un îndemn de a înțelege milostenia ca pe o lucrare a credinței, ale cărei roade pot dăinui dincolo de hotarele unei vieți și pot apropia generații întregi de Dumnezeu.
Sfinte Voievodule Neagoe Basarab, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, un volum și un CD cu Slujba Paraclisului Sfântului Neagoe Basarab, dar și Mineiul pe septembrie, în care puteți descoperi multe alte povești impresionante ale sfinților pe care îi cinstim de-a lungul anului, alături de câteva cărți de rugăciune – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
