Subiectul pe care vi-l aducem înainte astăzi face parte dintr-o tradiție deja dragă cititorilor blogului Bizanticons Art. Ne-am propus, de-a lungul timpului, să descifrăm împreună „alfabetul” ascuns al iconografiei, explorând acele detalii care, deși par neobișnuite la prima vedere, păstrează în ele fragmente importante din viața, epoca și mărturisirea unui sfânt. După ce am căutat simbolul lanțurilor care îl însoțesc pe Sfântul Haralambie, am înțeles de ce Sfântul Spiridon ține în mână o cărămidă din care țâșnesc foc și apă ori am povestit despre hiena supusă de Sfântul Macarie Alexandrinul și despre binecuvântarea lanului de grâu din icoana Maicii Domnului „Sporitoarea Grânelor”, astăzi ne oprim asupra unui alt detaliu surprinzător.
Continuăm seria „semnelor vii” din icoane cu reprezentarea Sfântului Teoharie din Neapolis prăznuit de Biserica noastră pe 20 august, un tânăr mucenic creștin din Capadocia secolului al XVIII-lea, care apare purtând pe cap un acoperământ asemănător unui turban. La prima vedere, imaginea poate părea cu atât mai greu de înțeles cu cât sfântul a primit moartea tocmai pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină și să treacă la islam. De ce este, atunci, un sfânt creștin reprezentat cu turban pe cap? Este vorba despre un simbol religios sau despre o convenție adoptată mai târziu de iconari? Răspunsul îl descoperim împreună în rândurile de mai jos!
Un tânăr din Neapolisul Capadociei
Sfântul Teoharie provenea din Neapolis, actualul Nevşehir, aflat în inima Capadociei, și era un tânăr grec de credință ortodoxă, rămas orfan încă din copilărie. În anul 1740, pe fondul unui război purtat de Imperiul Otoman, el a fost luat împreună cu alți băieți creștini și dus într-o tabără, unde a fost remarcat de cadiul din Neapolis, judecătorul musulman al orașului, care l-a luat în gospodăria sa și i-a încredințat îngrijirea animalelor.
Impresionați de evlavia, frumusețea sufletească și buna sa purtare, cadiul și soția lui au ajuns să-l prețuiască atât de mult, încât au dorit să-l căsătorească cu fiica lor și să-l primească astfel în familie. Pentru un orfan lipsit de avere, o asemenea ofertă ar fi însemnat siguranță, prestigiu și un viitor privilegiat, însă era însoțită de o condiție pe care Teoharie nu o putea accepta: trebuia să renunțe la credința creștină și să treacă la islam.
Răspunsul tânărului a rămas în centrul întregii sale vieți hagiografice: „Stăpâne, eu m-am născut creștin și nu pot să mă lepăd de credința Mântuitorului meu și a părinților mei.” Socotind acest refuz drept o ofensă, cadiul l-a amenințat cu înfometarea, tortura și moartea, dar promisiunile și amenințările nu au reușit să-i schimbe hotărârea.
Înaintea încercării finale, Teoharie a mers la biserica Sfântului Gheorghe, unde s-a spovedit și a primit Sfânta Împărtășanie, pregătindu-se sufletește pentru suferințele care aveau să urmeze. După ce a respins încă o dată propunerea de a se converti, a fost aruncat în închisoare și lipsit de hrană timp de mai multe zile, primind numai puțină apă și petrecându-și timpul în rugăciune, din care, potrivit tradiției, își primea puterea de a rezista.
În cele din urmă, după torturi cumplite, Teoharie a fost legat de un cal și dus la aproximativ o oră de mers în afara orașului, într-un loc unde se afla un plop alb. Acolo a fost ucis cu pietre și apoi spânzurat, la 20 august 1740, în jurul prânzului, iar tradiția locală spune că, în clipa morții sale, cerul s-a întunecat și a izbucnit o furtună puternică, deși până atunci vremea fusese senină. Tunetele, fulgerele și apele revărsate ar fi împrăștiat grupul care executase sentința, iar plopul a primit mai târziu numele turcesc Kanlı Kavak, adică „Plopul însângerat”, deoarece din ramurile sale rupte s-ar fi scurs o substanță asemănătoare sângelui. Locul a devenit apoi unul de cinstire nu numai pentru creștini, ci și pentru unii musulmani din regiune.
În urma schimbului de populații dintre Grecia și Turcia, creștinii ortodocși din Asia Mică au fost nevoiți să-și părăsească locurile natale, iar în anul 1923 moaștele Sfântului Teoharie au fost aduse la biserica Sfânta Ecaterina din Tesalonic, unde sunt cinstite și astăzi. O parte din mâna sa dreaptă este expusă permanent spre închinare, iar în fiecare an, la 20 august, ziua pomenirii sale, are loc o procesiune cu sfintele moaște. În cântările bisericești, Sfântul Teoharie este numit „lumina Capadociei”, „pecetea credinței” și „comoara Tesalonicului”.
Ce poartă pe cap Sfântul Teoharie?
Înainte de a răspunde la întrebare, haideți să înțelegem puțin contextul în care a trăit Sfântul Teoharie. Capadocia secolului al XVIII-lea era o regiune a Imperiului Otoman în care comunități creștine vechi trăiau alături de populația musulmană. Creștinii aveau propriile biserici și tradiții, dar existența lor era marcată de statutul politic și juridic al supușilor nemusulmani. Într-o asemenea societate, îmbrăcămintea nu era o simplă alegere personală. Ea putea arăta regiunea de origine, ocupația, condiția socială și apartenența comunitară.
Revenind, am observat că în icoanele Sfântului Teoharie, acoperământul capului său are de obicei două părți: o bonetă cilindrică de culoare roșie ori brun-roșcată, și o fâșie de pânză albă, crem sau aurie, înfășurată în jurul ei. Ansamblul seamănă atât cu un fes, cât și cu un fel de turban. Pentru privitorul contemporan, turbanul poate părea automat un semn religios islamic. În societatea otomană, însă, lucrurile erau mult mai complexe. Acoperămintele de cap făceau parte dintr-un sistem vestimentar prin care se exprimau rangul, ocupația, originea regională și apartenența comunitară. Formele și culorile s-au schimbat de-a lungul secolelor și nu orice persoană reprezentată cu o pânză înfășurată pe cap trebuie identificată, numai din acest motiv, drept musulmană.
În cazul Sfântului Teoharie, sensul este oferit de întreaga icoană. El este îmbrăcat asemenea unui tânăr capadocian din epoca otomană, dar ține crucea muceniciei, fapt care înseamnă că nu acoperământul îi definește credința, ci mărturisirea, crucea și aureola.
Înțelegem, deci, că portul oriental îl fixează geografic și istoric. La fel cum sfinții militari sunt recunoscuți după armură, episcopii după veșmintele arhierești, iar monahii după rasă, Teoharie este prezentat ca un tânăr mirean din Capadocia. Îmbrăcămintea îl apropie de lumea reală a Neapolisului secolului al XVIII-lea. De asemenea, viețile cunoscute ale Sfântului Teoharie nu descriu hainele pe care le purta în ziua martiriului și nu explică acoperământul de cap întâlnit în icoane. Nu avem, pe baza textelor citate, dovada că el a purtat exact boneta și pânza pictate de iconarii moderni. De aceea, este corect să spunem că iconografia îl reprezintă într-un port regional sau otoman considerat potrivit originii și epocii sale.
Așadar, acoperământul asemănător unui turban nu sugerează că Sfântul Teoharie s-ar fi convertit la islam, ci îl așază în mediul istoric și cultural al Capadociei otomane. Deși piesa roșie este numită uneori „fes”, ea poate fi descrisă mai riguros ca o bonetă sau calotă în jurul căreia este înfășurată o pânză de tip sarık, specifică portului oriental al epocii.
Tocmai aici se află substratul interesant acestei reprezentări iconografice: Sfântul Teoharie aparține lumii otomane prin locul nașterii, condiția socială și veșmintele sale, fără a accepta însă ca siguranța, averea și ascensiunea socială să fie cumpărate cu lepădarea de Hristos. Pus în fața acestei alegeri, tânărul capadocian a ales crucea.
Astfel, icoana nu îl desprinde de istorie și nici nu îl îmbracă într-un veșmânt străin vieții sale de mirean, ci îl prezintă în mijlocul lumii în care a trăit, tocmai pentru ca mărturisirea lui să fie înțeleasă mult mai bine. În acest sens, cele două elemente care atrag imediat privirea spun împreună întreaga sa poveste: acoperământul de cap vorbește despre lumea căreia i-a aparținut, iar crucea despre credința pe care a ales-o și pentru care și-a dat viața. Sfinte Mucenice Teoharie, cel ce ai rămas statornic în credința lui Hristos până la moarte, întărește-ne și pe noi în vremea încercărilor și roagă-te lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin!
În această zi aparte a prăznuirii Sfântului Teoharie, am pregătit pentru dumneavoastră Viețile sfinților pe tot anul, o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, precum și câteva Candele ale Dăruirii. Ca să aveți felinar pe calea mântuirii în orice zi și-n orice ceas, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului Teoharie și a tuturor sfinților – prieteni ai lui Hristos. Click pe linkurile aflate sub candelele și cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
