Din nou octombrie, din nou Iașul plin de pelerini. Pe măsură ce se apropie ziua de 14 octombrie, oameni veniți de aproape și de departe își așteaptă rândul să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Unii îi cer ajutorul pentru întâia oară, în vreme ce alții revin cu o rugăciune de mulțumire pentru că au simțit-o aproape într-un moment greu al vieții.
Când ajung în fața raclei, pelerinii văd veșmântul și coroana Sfintei. Mai puțini observă însă cele două pernuțe așezate înăuntru, una sub capul Cuvioasei și cealaltă la picioarele ei. Cine le aduce și de ce sunt schimbate? Iar ce legătură are una dintre aceste pernuțe cu o întâmplare petrecută în prezența Sfântului Cleopa de la Sihăstria? Aflați povestea în rândurile de mai jos!
Sfânta din Epivata care a ajuns ocrotitoarea Moldovei
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea, în Epivata, o localitate de pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. A crescut într-o familie creștină, iar viața sa, așa cum o păstrează tradiția Bisericii, a fost marcată încă din copilărie de grija pentru cei săraci. Se spune că, auzind în biserică îndemnul Mântuitorului de a-și lua crucea și de a-I urma, a început să le dăruiască oamenilor lipsiți hainele sale, chiar dacă părinții o mustrau pentru aceste gesturi. Mai târziu, după moartea lor, și-a împărțit partea de moștenire celor nevoiași.
Dorind să-și închine viața lui Dumnezeu, a plecat mai întâi la Constantinopol și apoi către Țara Sfântă. După ce s-a închinat la Ierusalim, s-a așezat într-o mănăstire de maici din pustiul Iordanului, unde și-a petrecut anii în post și rugăciune. Potrivit vieții sale, spre sfârșit a primit îndemnul de a se întoarce în locurile natale; a revenit la Epivata fără să-și dezvăluie identitatea și acolo a trecut la Domnul. A fost înmormântată ca o străină, iar moaștele i-au fost descoperite mai târziu și așezate spre cinstire în biserica din localitate.
De-a lungul veacurilor, moaștele Sfintei Parascheva au fost strămutate în mai multe orașe ale lumii ortodoxe. În anul 1641, ele au ajuns la Iași, după ce domnitorul Vasile Lupu a ajutat Patriarhia Ecumenică să-și achite datoriile. Au fost așezate mai întâi în ctitoria sa, Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, iar astăzi se află în Catedrala Mitropolitană, unde credincioșii vin să se închine nu numai în zilele marelui pelerinaj, ci pe tot parcursul anului.
Două pernuțe și multe rugăciuni de mulțumire
Într-un studiu despre cinstirea Cuvioasei Parascheva, părintele profesor Ion Vicovan și părintele Cătălin Adumitroaie descriu un detaliu pe lângă care privirea poate trece în grabă: pernuța de sub capul Sfintei și cea de la picioarele ei. Acestea sunt brodate cu diferite reprezentări, între care chipul Cuvioasei sau al altor sfinți, și sunt schimbate de mai multe ori în cursul anului, asemenea veșmintelor care acoperă moaștele.
Pernuțele sunt aduse de credincioși care vor să-i mulțumească Sfintei pentru ajutorul primit. Potrivit mărturiei părintelui Dosoftei de la Catedrala Mitropolitană, citate în același studiu, oamenii oferă astfel de daruri din propria dorință, fără ca părinții de la Mitropolie să le ceară acest lucru. Pentru cel care a trecut printr-o încercare și s-a rugat cu stăruință, pregătirea unei pernuțe poate fi felul în care își așază recunoștința lângă moaștele Cuvioasei.
Una dintre poveștile legate de acest obicei îl aduce în prim-plan pe Sfântul Cleopa de la Sihăstria. El venea să se închine la racla Sfintei Parascheva și să-i mulțumească pentru ajutorul pe care socotea că îl primise în anii grei ai vieții sale. Într-o asemenea vizită, lângă el a ajuns o femeie care plângea și care l-a rugat să o lase să-i ofere Sfintei o pernuță, în semn de mulțumire pentru rugăciunile ascultate.
Văzându-i-se suferința,femeii i s-a îngăduit să se apropie de raclă. Potrivit relatării consemnate de părintele profesor Vasile Nechita în volumul Viața și minunile Preacuvioasei Parascheva, povestite tinerilor, unii dintre cei aflați acolo au observat atunci cum Sfânta și-a ridicat capul, lăsând loc pentru pernuța pe care femeia dorea să o așeze. Autorul amintește această întâmplare în legătură cu mărturiile Părintelui Ioanichie Bălan despre minunile petrecute la racla Cuvioasei.
Nu cunoaștem numele femeii și nici necazul din care primise ajutor. Relatarea păstrează însă imaginea ei venind cu lacrimi și cu un dar pregătit pentru Sfântă. Pentru ea, pernuța însemna mai mult decât lucrul pe care îl ținea în mâini: era mulțumirea pe care dorise să o aducă acolo unde se rugase.
Poate că tocmai de aceea acest amănunt din racla Sfintei Parascheva îi emoționează pe cei care îi află povestea. În spatele pernuțelor brodate se află oameni care au cerut ajutor, au așteptat cu nădejde și s-au întors să mulțumească. La praznicul din 14 octombrie, să aducem și noi înaintea Cuvioasei rugăciunile și grijile noastre, iar când primim mângâiere și putere, să ne amintim să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul dăruit prin mijlocirea sfinților Săi.
Sfântă Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
În preajma acestei zile speciale de 14 octombrie, ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfintei Cuvioase Parascheva. Venim, de asemenea, și cu ideea de cadou: o colecție minunată de volume, dar și de icoane închinate ei, potrivite fie pentru a încununa acest moment deosebit, fie spre a fi așezate în colțul de rugăciune ca semn de mulțumire adusă pentru ocrotirea și purtarea Sa de grijă. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
