Chirurgie pentru veșnicie: Ce nu știam despre Sfântul Luca al Crimeii, doctorul fără de arginţi?

În ziua de 11 iunie, Biserica noastră Ortodoxă face pomenirea Sfântului Luca, Arhiepiscopul Crimeei, tămăduitor de boli și ajutător în necazuri, unul dintre puținii sfinți înscriși în calendar care şi-a câştigat renumele de „doctor fără de arginţi” în toată puterea cuvântului, căci s-a rugat, a operat și a vindecat oameni neputincioși fără să ceară niciun ban în schimb.

Ocrotitor al medicilor și vindecător al tuturor celor bolnavi și suferinzi, Sfântul Luca este prezent, prin sfintele sale moaște, în multe dintre capelele și bisericile din incinta spitalelor din țara noastră dar și în multe din clinicile și spitalele de peste hotare, ca unul care nu poate rămâne indiferent la durerea celor din jur.

Cu prilejul prăznuirii sale din acest an, am hotărât să vă prezentăm câteva lucruri pe care poate nu le cunoșteați despre Sfântul Luca al Crimeii, doctorul fără de arginţi. Cunoscându-l, ne va deveni nu doar un sfânt despre care am mai aflat câteva lucruri, ci prieten și grabnic ajutător atunci când rugăciunea noastră îi dă semnul că avem nevoie de sprijin.

1. Sfântul Luca al Crimeii s-a născut  în  anul  1877,  în  oraşul Kerci  din  Crimeea,  din  părinţi dreptcredincioşi,  primind  la botez  numele  de  Valentin. A studiat mai întâi la Academia de Arte Frumoase, apoi la Facultatea de Medicină.
2. Pusese o icoană a Maicii Domnului în sala de operații și, de fiecare dată când se pregătea pentru intervențiile chirurgicale se ruga Ei să îl ajute. Imediat ce termina operația, făcea o rugăciune de mulțumire. De asemenea, curăţarea  trupului  cu  iod,  pentru  dezinfectare,  Sfântul  o  făcea  în semnul Sfintei Cruci. Pacienții îi mulțumeau episcopului Luca, care le răspundea astfel: „Dumnezeu v-a vindecat cu mâinile mele. Acestuia să vă rugați întotdeauna”.
3. În  anul  1906, tânărul Valentin s-a căsătorit cu Ana,  însă  o  boală  incurabilă  a pricinuit  moartea  timpurie  a soţiei sale, astfel încât Sfântul a rămas singur cu cei patru copii ai lor. La scurtă vreme răspunde chemării preoțești, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, intră în monahism, luând numele de Luca și, după doi ani, la  cererea credincioşilor,  a  fost  hirotonit Arhiepiscop de Taşkent.
4. În perioada sovietică a fost anchetat, arestat și întemniţat, apoi trimis în exil timp de 11 ani la Cercul Polar de Nord și în Siberia. Torturile și frigul i-au afectat în mod decisiv sănătatea, iar în anul 1956 a orbit complet. Cu toate acestea, îi uimea pe toți datorită faptului că liturghisea atent, fără vreo greșală. Deseori, le spunea celor ce se mirau: „Cel ce și-a închinat viața Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor”.
5. A trecut la Domnul pe 11 iunie 1961, la vârsta de 84 de ani. Cu doar câteva clipe clipe înainte să-și dea sufletul în mâinile lui Dumnezeu, le-a spus ucenicilor care se aflau lângă patul său să lupte cu puterile nevăzute, având rugăciunea ca armă și scut: „Copiii mei, cu mare stăruinţă vă îndemn, înarmaţi-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteţi păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiţi ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile şi puterile, adică duhurile rele. Aveţi grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească şi să simtă cineva că îi stă aproape […]. Aceşti vrăjmaşi nevăzuţi ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi şi noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeţi! Luaţi putere din numele lui Iisus!”.
6. În data de 17 martie 1996, rămășițele sale pământești au fost deshumate, în vederea canonizării. Aproape 40.000 de oameni au ținut să asiste la acest moment istoric și să vadă cu ochii lor minunea care se întâmplase: osemintele Sfântului răspândeau o mireasmă plăcută, iar inima lui a fost găsită neputrezită.
7. După trei zile, pe 20 martie 1996, sfintele sale moaște au fost mutate în Catedrala Sfintei Treimi din Simferopol, capitala Republicii Autonome Crimeea. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă pe 25 mai 1996, cu zi de prăznuire în fiecare an pe 11 iunie.

Astfel, știindu-l pe Sfântul Luca al Crimeii mare mijlocitor și tămăduitor grabnic al celor bolnavi, mai ales în aceste vremuri de restriște și de pandemie, să îngenunchem înaintea icoanei sale cu o lumânare aprinsă în mâini și să-i cerem ajutorul în rugăciune: „Pe lauda doctorilor şi mândria Simferopolului, pe alesul ierarh al lui Hristos şi ocrotitorul Mănăstirii Dovra, pe Sfinţitul Luca Doctorul să-l lăudăm cu imnuri duhovniceşti şi cu sfinte cântări, că izvorăşte din belşug darurile vindecărilor.”

Cu prilejul acestei zile însemnate, aducem în atenția dumneavoastră câteva icoane și volume deosebit de impresionante, dedicate Sfântul Luca al Crimeii, dar și Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, ambii cunoscuți de către noi toți sub numele de „doctori fără de arginți” la cele mai variate prețuri – potrivite nu doar ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, ci și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune cu una dintre icoanele acestor mari ocrotitori și vindecători. Comandați simplu și rapid, direct pe site-ul nostru, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele și volumele de mai jos.

Foto: ziarullumina.ro