În fiecare an, la data de 6 ianuarie, Biserica noastră prăznuieşte Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în râul Iordanului, de către Sfântul Prooroc Ioan Botezătorul. În această zi, în toate bisericile se săvârşeşte rânduiala Aghiazmei Mari, una dintre cele mai remarcabile creaţii ale inspiraţiei ortodoxe. În urma rugăciunii preotului și a tuturor ecteniilor pe care el le rostește, Sfântul Duh se pogoară asupra apei și, astfel, ea devine „izvor de nestricăciune” și „dar de sfinţenie”.
Pentru că am primit, în ultimele zile, mai multe întrebări pe conturile noastre de Facebook și Instagram din partea clienților și urmăritorilor noștri, legate de faptul că ar fi păcat să spălăm haine sau să ne spălăm o perioadă de câteva zile după Praznicul Botezului Domnului, am ales să dedicăm câteva rânduri, la început de săptămână, tocmai acestui subiect, aducând în atenția dumneavoastră câteva gânduri și lămuriri teologice.
Aghiazma Mare – „dar de sfinţenie”
Întâi de toate, câteva considerații necesare. Din punct de vedere etimologic, cuvântul „Aghiazmă” provine din termenul grecesc αγιάσμα, care denumește atât „apa sfințită”, cât și slujba propriu-zisă de sfinţire a ei, care se săvârșește doar de Bobotează. Spre deosebire de Aghiazma obişnuită, cea Mare se săvârşeşte printr-o dublă invocare întreită a Duhului Sfânt, adică el este chemat de două ori în chip întreit: „Vino şi sfinţeşte apa aceasta cu Duhul Tău cel Sfânt”.
De ce este, totuși, atât de specială? Răspunsul clar îl aflăm tot în ziua de 6 ianuarie, în cadrul rânduielii sfințirii apei, când preotul se roagă astfel, chemând Harul Sfântului Duh peste apa curată care stă dinaintea lui: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.
Păcat sau credință populară?
Deși în Sfânta Scriptură sau în scrierile duhovnicești ale Sfinților Părinți nu există niciun detaliu legat de o eventuală „interdicție” a folosirii apei în scopuri casnice după ziua de 6 ianuarie, s-a păstrat din generație în generație această informație fără a se ști neapărat motivul care a pornit tradiția și nici în ce zonă a țării a luat ea naștere mai întâi. Mergând pe principiul arhicunoscut că „este păcat să faci cutare lucru”, mulți au uitat că, în mod obișnuit, toate credințele populare aveau la bază și o rațiune practică și că, în definitiv, acestea au doar caracter de „tradiții”, iar nu de „rânduială bisericească”.
Ei bine, se pare că tradiția aceasta are rădăcini în rânduiala Botezului din primele secole creștine, când foarte mulți închinători la idoli îmbrățișau creștinismul. La început, botezul catehumenilor (adică al persoanelor adulte pregătite pentru primirea botezului) se făcea doar în perioada dintre Paști și Rusalii. Mai târziu, însă, când s-a generalizat în comunitățile creștine sărbătoarea Botezului Domnului, o mare parte dintre catehumeni, cei mai mulți fiind în vârstă, preferau să fie botezați în ajunul și în ziua de Bobotează. În ajunul sărbătorii posteau și se rugau, iar în ziua Bobotezei primeau botezul, imitând marele eveniment de la Iordan.
Catehumenii veneau să se boteze îmbrăcați în hainele obișnuite, iar după săvârșirea Sfintei Taine a Botezului erau îmbrăcați cu un fel de cămașă numită „stihar”, de culoare albă, simbol al curăției, al Luminii noii credințe și a Învierii lui Hristos. Noii botezați (numiți „neofiți”), veneau la biserică timp de o săptămână după botez îmbrăcați în acest stihar, după care era dezbrăcat cu solemnitate și depus în biserică, în fața preoților. Creștinii au dat o importanță din ce în ce mai mare acestei haine albe, considerând-o semn al curățirii de păcate și al începutului unei vieți noi, viața în Hristos și în Duhul Sfânt care s-a pogorât peste Hristos la Bobotează, iar la Botezul creștinului vine să sfințească apa din cristelniță.
Însă, dacă pentru ei haina aceasta – martoră a Botezului – avea mai ales o valoare simbolică, odată cu trecerea vremii, oamenii au văzut în acest veșmânt alb un obiect aproape sacru, care nu trebuia spălat, fiind ținut într-un loc special din casa noului-botezat și care se credea că are capacitatea de a-l feri de orice rău. Din această credință populară a luat naștere, conform spuselor celor mai în vârstă, tradiția ca după Bobotează, timp de șapte sau opt zile să nu se spele hainele.
În al doilea rând, tradiția se mai bazează pe faptul că, în cadrul slujbei de sfințire a apei, la stihirile canonului, se spune că „firea apelor se schimbă”, căci prin Botezul Său, Hristos a sfințit firea apelor de pretutindeni. De altfel, există până astăzi obiceiul ca slujba Aghiazmei de la Bobotează să se săvârșească în afara zidurilor bisericii, lângă o troiță sau lângă un izvor, indicându-se în acest fel, dimensiunea cosmică a slujbei. Astfel, bazându-se pe acest aspect, unii consideră că până la Odovania Praznicului Bobotezei apele sunt sfințite și nu pot fi utilizate în scopuri casnice.
Însă, lucrurile nu stau chiar așa. Credincioșii trebuie să rețină că este greșită concepția conform căreia opt zile după Bobotează nu se spală întrucât sunt sfințite toate apele. Spre exemplu, în condițiile în care în ultimii ani nu s-au mai făcut nici cruci de gheță, din pricina temperaturilor ridicate, slujba săvârșindu-se în incinta Bisericii într-un aghiazmatar din piatră sau marmură, deci nici măcar lângă o apă, înțelegem că nu s-a sfințit apa din râuri sau pâraie, ci doar apa asupra căreia s-a oficiat rânduiala specială a Aghiazmei Mari. Un alt exemplu bun în acest sens este acela că, nici în cadrul Sfintei Liturghii, Harul lui Dumnezeu nu se pogoară peste toată pâinea care este adusă de credincioși în biserică (pentru agape sau pentru pomenirea celor adormiți), pentru a o preface în Trupul Domnului, ci doar asupra Darurilor pregătite special de preot pentru aceasta, pe Masa din Sfântul Altar.
Evident că, în aceste zile care urmează Slăvitului Praznic al Botezului Domnului, credincioșii trebuie să aibă o cuviință aparte față de Aghiazma Mare și să o consume după rânduială, însă la fel de evident este că nu trebuie să dăm crezare tuturor legendelor străine de duhul Bisericii și de propovăduirea de veacuri a Sfinților. În calitatea noastră de drept-măritori creştini, iubitori ai lui Hristos și ai Tainelor Bisericii Sale, știm că Poruncile Lui primează înaintea oricărei credințe din strămoși și că mai mare decât tradiția populară este Sfânta Tradiție, adică toate bunurile duhovnicești pe care le-am moștenit de la sfinții noștri înaintași.
Cu prilejul Marelui Praznic al Botezului Domnului, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de cărți și obiecte religioase, utile atât pentru a învăța și a afla lucruri pe care poate nu le știam, despre folosul și importanța Aghiazmei, cât și pentru a păstra și a acorda acesteia cinstirea care i se cuvine. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: ziarullumina.ro
