Ne aflăm, dragi prieteni și apropiați ai familiei Bizanticons Art, în zilele Săptămânii Luminate. O perioadă binecuvântată, în care ne bucurăm cu toții că lumina și mila lui Dumnezeu s-au revărsat asupra lumii întregi. Deși calendarul ne spune că au trecut deja cele trei zile de praznic, trăim în continuare marea sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și vestim tuturor că întunericul a fost risipit, porțile iadului au fost zguduite, moartea a fost învinsă iar noi am dobândit viața veșnică. „Veniți de luați lumină” s-a auzit în miez de noapte din catedralele marelor orașe, din biserici și capele, și până-n paraclisele de departe, ascunse după crestele munților. „Veniți de luați lumină” au strigat preoții, iar noi, de la mic la mare, am răspuns chemării și am luat lumina lui Hristos. O lumină aparte, care vine an de an, la Paști, să ne reaprindă și să ne reînnoiască în sufletele noastre lumina credinței, a nădejdii, a iubirii celei dintre noi.
Și dacă încă ne aflăm în această perioadă care stă sub semnul bucuriei, al Luminii și al Învierii, ne-am propus să dedicăm acest editorial de la mijlocul lui aprilie unei problematici adusă în discuție an de an – atât în comunitățile parohiale, cât și în cele on-line: ce facem cu lumânarea de la Înviere din acest an sau din anii trecuți, ori cu acele candele care au imprimate pe ele icoane ale Mântuitorului sau ale Maicii Domnului? Este păcat să le aruncăm? În ce loc din casă este cel mai bine să le păstrăm? Vă invităm să aflați răspunsurile în rândurile de mai jos!
Sfânta Lumină – minunea Ortodoxiei
Sfânta Lumină nu este o invenție, așa cum se tot vehiculează mereu în preajma Învierii Domnului, ci este cea mai evidentă dintre minunile care se petrec în Biserica Ortodoxă an de an, în urma unei rugăciuni speciale, rostită de Patriarhul Ierusalimului. Pe scurt, în Sâmbăta Mare, în jurul orei 12:00, în Biserica Sfântului Mormânt intră Patriarhul Ierusalimului, care înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt, alături de soborul de preoți și diaconi. Apoi, fiind controlat pentru ca nu cumva să aibă asupra sa vreo sursă de luminaă, ia patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări fiecare, intră în Mormântul Domnului și, căzând în genunchi, Îl roagă pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos să dăruiască din nou Sfânta Lumină ca binecuvântare și sfințire pentru toți cei care cred în El. La fosrte scurt timp după încheierea rugăciunii, Sfânta Lumină se pogoară deasupra Bisericii Sfântului Mormânt asemenea unui glob și, în câteva momente, se sfărâmă în mici bucăți, aprinzând vata presărată peste lespede. Patriarhul iese, apoi, afară și strigă de trei ori: „Veniți de luați Lumină!”, dăruind credincioșilor acest foc sfânt, care pentru câteva clipe nu arde.
Ce facem cu lumânarea de la Înviere?
„Lumânarea Pascală este simbolul Învierii al biruinței vieții asupra morții. Lumânarea arată că noi avem legătură cu Hristos cel Înviat. Plecăm cu lumânarea aprinsă acasă şi ţinem această lumânare de la Înviere pentru că este cea care ne-a adus cea mai Sfântă Lumină şi o aprindem în vreme de primejdie”, explica mai demult, într-un cuvânt de Paști, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Evident, acest lucru nu înseamnă că transformăm lumânarea într-un obiect pe care îl cinstim, căci până la urmă nu despre lumina lumânării este vorba de Sfintele Paști, ci despre Hristos – Lumina lumii, care a biruit întunericul pentru totdeauna, îndemnându-ne să fim fii ai Luminii: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei” (Ioan 12, 35-36).
Astfel, după tradiția Bisericii noastre, la finalul slujbei de Înviere, recomandat este să luăm lumânarea pe care am ținut-o în mâini pe parcursul Sfintei Liturghii și să o ducem aprinsă până acasă, nu înainte de a trece prin cimitir și a aprinde candelele din felinarele care străjuiesc mormintele celor dragi. E o formă de a le vesti și lor Învierea Domnului și de a le spune că, iată, am primit, prin Învierea Domnului „arvuna” Învierii noastre și a vieții veșnice. Ce facem, deci, cu lumânarea de la Paști, după ce ajungem acasă? Evident, nicicum nu o vom transforma în obiect sau subiect al superstițiilor. Tinem să menționăm acest lucru întrucât există obiceiul ca în unele zone din țara noastră să se stingă lumanarea de grinda casei, crezându-se că astfel familia și gospodăria aceea va fi păzită tot timpul anului de farmece. Așadar, deși nu există vreo rânduială tipiconală în legătură cu acest aspect, Biserica noastră recomandă buna-cuviință, ca și în cazul calendarelor vechi care au imprimate pe ele icoane.
Ajunși acasă, vom așeza lumânarea într-un loc aparte din locuința noastră, departe de zonele pe care le frecventăm zilnic, fără a o alătura celorlalte lumânări folosite la rugăciune sau pregătite pentru a fi luate la biserică. Apoi, ar fi recomandat să așezăm lumânarea pe masa pe care vom mânca în noaptea de Paști și-n zilele următoare, ca semn al binecuvântării Domnului nostru Iisus Hristos și al prezenței Sale neîncetate în mijlocul nostru și al tuturor membrilor familiei, ca un fel de Oaspete Ceresc. La fel de bine, lumânarea poate fi arsă câte puțin în fiecare zi a Săptămânii Luminate, dimineața și seara, atunci când ne rugăm, până când aceasta arde complet. Alți credincioși – după cum a menționat și Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie – păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde fie vara, când sunt furtuni cu tunete și fulgere, fie în momentele de încercare sau de boală, ca o garanție palpabilă a faptului că vom ieși la liman, că vom depăși acele momente dificile, așa cum Hristos a biruit moartea.
În ceea ce privește icoanele lipite pe candelele cu care am luat Sfânta Lumină, pentru a nu fi întinate, cel mai potrivit ar fi ca ele să fie decupate și păstrate, întrucât sunt obiecte sfinţite prin însăși chipul reprezentat pe ele, fapt care ne îndeamnă să le acordăm cinstea și atenția care li se cuvine.
În loc de încheiere, nădăjduim să păstrați cât mai multe zile lumina din noaptea de Paști. La propriu, în candela din colțul de rugăciune, dar mai ales duhovnicește, în sufletele dumneavoastră. Bucuria Sfintei Învieri a Domnului să vă cuprindă inimile, iar Hristos Domnul cel Înviat din morți să vă dăruiască tuturor lumină și pace, dragoste și împlinire! Hristos a Înviat și ne-a dăruit nouă viață veșnică!
Păstrați Sfânta Lumină cât mai multe zile în casele dumneavoastră, în „Candela Dăruirii”! Un părinte dintr-o mănăstire aflată la poalele Munților Șureanu, al cărui nume nu îl vom dezvălui din ascultare față de cuvioșia sa, a reușit să ducă la bun sfârșit o lucrare pe care o avea în gând de foarte mult timp: realizarea unei candele care să rămână aprinsă cât mai multă vreme, alimentându-se singură cu ulei. Unul dintre avantajele acestei candele este posibilitatea de a funcționa îndelungat, fără intervenția omului, atât în spaţii închise, cât și in aer liber, fără pericol de explozie sau de stingere a candelei. Pentru detalii și comenzi, apăsați CLICK pe linkurile indicate sub fotografiile produselor de mai jos:
Foto credit: unsplash.com
