An de an, în ziua de 12 decembrie, cu două săptămâni înainte de mult-așteptatul Praznic al Nașterii Domnului, Biserica noastră face pomenirea Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei. Ocrotitor al săracilor, părinte al orfanilor și învățător al păcătoșilor, Sfântul Spiridon a avut atâta curăție și sfințenie că i s-a dat har de sus de la Dumnezeu să facă minuni multe, fiind numit „mare făcător de minuni” până în zilele noastre.
Așa cum bine știți, aici, pe blogul Bizanticons Art am mai abordat, de-a lungul vremii, subiecte legate de unele reprezentări neobișnuite din icoanele Maicii Domnului sau a unor sfinți, cercetând viețile lor din Sinaxar sau din diferite scrieri uitate de istorie. Continuăm, așadar, seria aceasta, cu un subiect interesant. Cu prilejul prăznuirii Sfântului Spiridon din acest an, ne-am gândit că este o idee bună să vă spunem din ce motiv apare reprezentat alături de un alt personaj călare pe doi cai având capete diferite și cum a ajuns iconografia ortodoxă să reprezinte și să transmită, la rândul ei, mai departe, această imagine inedită. Aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Păstorul de oi și dogma Treimii
Înainte de a trata subiectul nostru, vă aducem în atenție câteva detalii biografice. Astfel, se cuvine să reținem că Sfântul Ierarh Spiridon s-a născut în jurul anului 270, în Askia (Cipru) și a fost păstor de oi încă din copilărie. S-a căsătorit şi a avut o fiică, însă la scurtă vreme soția sa a trecut la Domnul, fapt care l-a determinat pe Sfântul Spiridon să îmbrace haina călugărească și să se dedice întru totul lucrării virtuților: în fiecare zi se ruga, postea și îi ajuta pe cei în nevoie. Pentru viața sa duhovnicească aleasă, Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, dintre cele mai grave, și izgonea duhurile rele din oameni cu puterea rugăciunii. Istoria și tradiția Bisericii noastre au consemnat, de-a lungul vremii, o sumedenie de minuni săvârșite de Sfântul Ierarh Spiridon: a adus pe pământ ploaie, a pus capăt foametei, l-a vindecat pe împăratul Constanție de boala de care suferea, a înviat copilul unei femei și multe altele – știute și neștiute. În anul 325, Sfântul Spiridon a participat la cel dintâi Sinod Ecumenic, desfășurat la Niceea, unde s-a împrietenit cu Sfântul Nicolae și i-a uimit pe toți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă și Taina Preasfintei Treimi: luând o cărămidă, le-a arătat tuturor celor care nu înțelegeau cum este posibil ca Dumnezeirea să aibă o singura fire, cunoscută in trei ipostase (persoane), explicându-le că, așa cum cărămida este formată din trei elemente esențiale, adică foc, pământ și apă, fiind un singur obiect, tot așa trebuie să înțelegem și Treimea.
Caii și minunea Sfântului Spiridon
În perioada 1856-1857, după terminarea lucrărilor de la Mănăstirea Zamfira, marele Pictor român Nicolae Grigorescu a pictat o icoană care este, poate, unul dintre cei mai pași pe care pictorul i-a făcut spre maturitatea sa artistică. Este vorba despre icoana Sfântul Spiridon care, la câțiva ani de la finalizarea ei, avea să fie așezată în biserica „Sfântul Alexe” din București. Este, de fapt, o icoană hagiografică, formată dintr-o icoană central, înconjurată de un cadru de scene mici 9 la număr, care prezintă evenimente sau minuni din viața sfântului. Cel de-al zecelea medalion, aflat sub icoană, se intitulează „Minunea cu capetele cailor” și are ca fundament o minune mai puțin cunoscută, relatată de câțiva scriitori bisericești.
Se spune că atunci când Sfântul Împărat Constantin cel Mare a adunat Sinodul I de la Niceea, a dat de veste să participe episcopi din toată lumea. Și astfel a venit și Sfântul Spiridon cu diaconul lui, pe nume Trifilie, un om ascultător în toate. Arienii îl cunoşteau bine că este apărător al dreptei credinţe. De aceea încercau să îl împiedice de a ajunge la sinod. Poposind sfântul şi ucenicul său la un han, noaptea, arienii au tăiat capetele cailor. Înainte să se facă dimineață, Sfântul Spiridon i-a zis ucenicului: „Du-te, fiule, și pune caii la ham să plecăm repede, cum am zis, că se face ziuă!”. Mai era un ceas-două până se lumina de zi. Ucenicul s-a dus să înhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumânărică în mână. Când a ajuns în grajd, uimit și înfricoșat, găsește caii morți. Ieșind speriat, îl strigă pe sfânt: „Părinte, vai de mine, ne-au tăiat capul la amândoi caii! Caii-s morți, fără capete amândoi! Nu mai putem să mergem nicăieri!”. Însă, Sfântul Spiridon știa sigur că arienii au făcut aceasta, ca să-l împiedice pe el să nu se ducă la Sinod. Și i-a zis ucenicului: „Asta arienii au făcut-o, dar las’ că ne-ajută Dumnezeu! Du-te și pune capul înapoi la cai că vin și eu acolo”.
Ascultând îndemnul, după obișnuință, ucenicul Sfântului Spiridon s-a întors în grajd. Deși nu înțelegea ce rost mai are să pună capetele cailor la locul cuvenit, fiind deja morți, acesta a respectat, totuși, porunca. Fiind întuneric, din greșeală, a pus capetele cailor invers: capul de la calul cel alb la cel negru și capul de la cel negru la cel alb. Când a ajuns Sfântul Spiridon acolo, el, bătrân fiind, n-a mai realizat greșeala ucenicului. Și a zis sfântul: „Bine ești cuvântat Dumnezeul nostru, Cel ce dai viață la toată făptura, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. Și dintr-odată au înviat caii amândoi, scuturându-se, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Când i-a scos din grajd, ucenicul simțind că nu e bine să ascundă greșeala, i-a zis Sfântului Spiridon: „Părinte, am făcut o greșeală… am pus capul alb la cel negru”. ,,Lasă că așa a rânduit Dumnezeu ca să se vadă ajutorul și minunea lui”, i-a răspuns sfântul, continuându-și, apoi, călătoria spre Niceea.
Astfel, toţi cei care-i vedeau se mirau de acel lucru minunat, cum calul cel negru are cap alb şi calul cel alb are cap negru. Și minunea s-a răspândit de îndată printre episcopii participanți la Sinod, care au povestit-o celor din eparhiile lor și în acest fel s-a păstrat vie până în zilele noastre, fiind „fotografiată” în multe reprezentări iconografice precum cea a lui Grigorescu.
Așadar, pentru că nu tuturor ne este ușor să ajungem în Corfu, să ne închinăm sfintelor sale moaște, trebuie să știți că îl puteți „aduce acasă” pe Sfântul Ierarh Spiridon. Am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Sfântului, de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre icoanele sale pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și comandați-o, apăsând click pe linkurile de mai jos:
Foto credit: wikipedia.org
