An de an, în ziua de 12 decembrie, cu două săptămâni înainte de mult-așteptatul Praznic al Nașterii Domnului, Biserica noastră face pomenirea Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei. Sfântul Spiridon este cunoscut nu doar pentru minunile sale, ci mai ales pentru virtuțile care i-au luminat întreaga viață: smerenia profundă și blândețea fără de măsură. Deși a fost chemat la o slujire înaltă, ca episcop, el nu a încetat niciodată să-și păstreze simplitatea inimii și dragostea curată față de oameni. Și chiar față de animale.
De aceea, cu prilejul prăznuirii Sfântului Spiridon din acest an, ne-am gândit că este o idee bună să vă spunem din ce motiv apare reprezentat alături de un miel sau de câteva oi în icoanele sale și cum a ajuns iconografia ortodoxă să reprezinte și să transmită, la rândul ei, mai departe, această imagine inedită. Aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Ierarhul din Cipru și Taina Sfintei Treimi
Înainte de a aborda subiectul nostru, dorim să evidențiem câteva aspecte din viața Sfântului Ierarh Spiridon. Astfel, este important de reținut că el s-a născut în jurul anului 270, în Askia (Cipru). Sfântul s-a căsătorit și a avut o fiică, însă, după moartea timpurie a soției sale, a ales să îmbrace haina monahală și să își dedice viața slujirii lui Dumnezeu: se ruga zilnic, postea și îi ajuta pe cei aflați în nevoi. Datorită vieții sale alese, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul facerii de minuni, având puterea să vindece bolile cele mai grave și să izgonească demonii prin puterea rugăciunii. Tradiția Bisericii noastre consemnează numeroase minuni săvârșite de Sfântul Spiridon: a adus ploaie într-o perioadă de secetă, a pus capăt unei mari foamete, l-a vindecat pe împăratul Constanție de o boală grea, a înviat copilul unei femei și multe altele, cunoscute și necunoscute.
În anul 325, Sfântul Spiridon a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde s-a împrietenit cu Sfântul Nicolae și a surprins pe toți prin simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă și Taina Preasfintei Treimi. Cu o cărămidă în mână, el a ilustrat cum Dumnezeirea este una, dar în trei ipostase, explicând că, asemenea cărămidei care este formată din foc, pământ și apă, dar care este un singur obiect, tot astfel trebuie înțeleasă și Treimea.
Mielul din icoanele Sfântului Spiridon
Așa cum am spus, Sfântul Spiridon s-a născut în Askia aproape de o cetate, Trimitunda, unde a fost și episcop. Trimitunda a fost un oraș antic din Cipru, având o importanță semnificativă în perioada stăpânirii romane și bizantine, fiind cunoscută pentru viața religioasă și spirituală a locuitorilor săi. În acest loc, în toată copilăria și tinerețea sa, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi, născându-se într-o familie de păstori și moștenind de la părinții săi această îndeletnicire străveche.
Părinții săi, oameni simpli și harnici, l-au învățat de la o vârstă fragedă cum să aibă grijă de turmele de oi, o ocupație de mare importanță în acea perioadă, mai ales în zonele montane ale Ciprului. Astfel, Sfântul Spiridon a crescut în mijlocul naturii, învățând să fie răbdător, atent și plin de grijă față de animale. Acest contact direct cu natura și cu animalele a fost o școală a smereniei, așa cum spunea Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, virtute care l-a însoțit toată viața și care i-a marcat activitatea de mai târziu, ca ierarh.
În viața sa citim și două minuni pe care le-a săvârșit și care sunt legate direct de ocupația aceasta a sa, neobișnuită pentru un ierarh al Bisericii lui Hristos din zilele noastre. Astfel, se spune că, deși era un arhiereu cunoscut, smerenia Sfântului Spiridon era atât de adâncă, încât nu considera o umilință să păstorească oile, lucrând cu răbdare pentru ele. Odată, în mijlocul nopții, niște tâlhari au atacat ocolul dobitoacelor, furând câteva dintre ele și încercând să părăsească staulul. Însă, Dumnezeu a legat tâlharii cu legături nevăzute, astfel încât nu au reușit să iasă din ocol, rămânând astfel imobilizați până în zorii zilei. Când a venit dimineața, Sfântul Spiridon s-a apropiat de oi și, văzându-i pe tâlhari legați cu mâinile înapoi și picioarele neputincioase, i-a dezlegat printr-o rugăciune. După aceea, i-a mustrat cu blândețe, învățându-i să nu poftescă bunurile altora, ci să se hrănească din munca propriilor lor mâini. Le-a dat fiecăruia câte un berbec, zicând: „Primiți acesta, ca răsplată pentru osteneala voastră și pentru privegherea din noaptea trecută”. Apoi i-a lăsat să plece în pace.
Altădată, a venit la Sfântul Spiridon un om care dorea să cumpere o sută de oi din turma lui. Sfântul i-a spus să plătească întâi prețul stabilit, iar apoi să le ia. Negustorul, însă, a dat prețul pentru nouăzeci și nouă de oi, gândindu-se că Sfântul nu va afla despre aceasta, având o inimă plină de bunătate și lipsită de grija materială. După ce au mers împreună în ocol, Sfântul i-a spus negustorului să ia atâtea animale câte a plătit. A început să împartă o sută de oi, iar una dintre ele s-a întors rapid și a fugit înapoi în ocol. Negustorul, încercând să o prindă, o trăgea după el, dar oaia se smulgea din mâinile lui și alerga înapoi în ocol. De mai multe ori s-a repetat aceasta, iar negustorul o scotea cu forța, până când, în cele din urmă, a pus-o pe umeri și o ducea cu el. Dar ea se zbătea și îl lovea cu coarnele, iar toți cei de față se mirau. Sfântul Spiridon, înțelegând ce se întâmpla, dar fără a mustra comportamentul viclean al negustorului, i-a spus cu blândețe: „Vezi, fiule, că nu în zadar face acest dobitoc asemenea lucruri? Nu vrea să fie dus la casa ta pentru că nu ai plătit prețul care se cuvenea pentru ea, iar acum se smulge din mâinile tale și fuge înapoi la ocol”. Rușinat de aceste cuvinte, negustorul și-a mărturisit greșeala și a cerut iertare. După ce a dat prețul corect, a luat oaia, care acum mergea liniștită după el, depășindu-l pe noul său stăpân la mers.
Acestea sunt doar două dintre minunile care îl leagă pe Sfântul Spiridon de vechea îndeletnicire a păstoritului, pe care și-a însușit-o încă din copilărie și pe care n-a uitat-o până când și-a dat sufletul în mâinile Domnului. Înțelegem, așadar, că iconografia ortodoxă a preluat această imagine a Sfântului Spiridon ca păstor de oi, văzută ca un simbol al grijii sale față de sufletele tuturor creștinilor. Așa cum un păstor are grijă de oile sale, îngrijindu-le, ocrotindu-le și călăuzindu-le, tot așa Sfântul Spiridon s-a îngrijit de păstoriții săi și, în general, de credincioșii care veneau la el pentru ajutor, vindecându-i de boli și îndrumându-i în viața duhovnicească. În viața sa, atât ca păstor de oi, cât și ca episcop – păstor de suflete, Sfântul Spiridon a fost un model de smerenie, jertfă și dragoste pentru aproapele său.
Pentru că nu tuturor ne este ușor să ajungem în Corfu, să ne închinăm sfintelor sale moaște, trebuie să știți că îl puteți „aduce acasă” pe Sfântul Ierarh Spiridon. Am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Sfântului, de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre icoanele sale pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și comandați-o, apăsând click pe linkurile de mai jos:
Foto credit: www.ro.pinterest.com
