La cumpăna dintre lunile iunie și iulie, vechea vatră monahală de la Râmeț își sărbătorește ocrotitorii: pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel și pe Sfântul Ierarh Ghelasie, arhiepiscop al românilor transilvăneni și ocrotitor al acestui așezământ. Așezată în inima Munților Trascăului, mănăstirea adună an de an sute și mii de pelerini veniți să se închine la moaștele sfântului și să ceară ajutorul celui care a rămas în conștiința credincioșilor drept un mare păstor și făcător de minuni.
Dacă în alte rânduri, cu prilejul prăznuirii salem, am amintit câte ceva despre viața și nevoințele Sfântului Ghelasie sau despre rolul pe care l-a avut în istoria Ortodoxiei transilvănene, de această dată ne vom opri asupra unui detaliu care atrage atenția oricărui pelerin ce îi privește icoana. Spre deosebire de majoritatea ierarhilor reprezentați în iconografia ortodoxă, Sfântul Ghelasie apare adesea călare pe un asin. Care este originea acestei imagini și ce eveniment din viața sfântului stă la baza ei? Aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos.
Un mare nevoitor al veacului al XIV-lea
Puțini sfinți români sunt atât de strâns legați de memoria unui loc precum Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț. Viețuitor în veacul al XIV-lea, mai întâi sihastru în peșterile și stâncăriile din jurul Văii Mănăstirii, apoi egumen și, după cum arată inscripția descoperită în anul 1978 în vechea biserică a așezământului, arhiepiscop al românilor ortodocși din Transilvania, Sfântul Ghelasie a rămas viu în conștiința poporului prin sfințenia vieții și prin mulțimea minunilor săvârșite.
Tradiția păstrată de secole la Râmeț vorbește despre un mare nevoitor, în jurul căruia se adunaseră doisprezece ucenici. Ziua lucrau împreună la diferite ascultări, iar noaptea o petreceau în rugăciune și priveghere. Sfântul Ghelasie era cunoscut pentru asprimea nevoinței sale, dar și pentru dragostea părintească față de monahi și credincioși. Cerceta sihaștrii din munți, primea pe cei aflați în necazuri și se ruga pentru bolnavi, mulți dintre aceștia aflând tămăduire prin harul lui Dumnezeu.
Între minunile sale, una ocupă un loc aparte în memoria locului. Aflat cu ucenicii la adunatul fânului în poiana Hopagi, într-o perioadă de secetă și arșiță, văzând suferința celor din jur, Sfântul Ghelasie a îngenuncheat la rugăciune. Însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci și lovind pământul cu toiagul, a făcut să izvorască apă rece și limpede. Izvorul este cunoscut până astăzi sub numele de „Fântâna Vlădichii”, fiind un loc de pelerinaj și de binecuvântare pentru credincioși.
Asinul din icoanele Sfântului Ghelasie
Dacă izvorul amintește de puterea rugăciunii sfântului, asinul reprezentat în icoanele sale vorbește despre momentul trecerii sale la Domnul.
Potrivit tradiției, Sfântul Ghelasie și-a cunoscut dinainte mutarea la Domnul. După ce și-a îndemnat ucenicii să păstreze dragostea frățească, să iubească Biserica și să fugă de păcat, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. În acel moment se afla călare pe asinul său, pe drumul care cobora de la Hopagi (localitate situată la aproximativ 20 de kilometri de Râmeț) spre mănăstire.
Animalul a continuat singur drumul către așezământul monahal, purtând pe spate trupul fără suflare al sfântului. Ajuns în fața bisericii, s-a oprit, iar tradiția spune că una dintre copitele sale s-a imprimat în piatră, o altă urmă asemănătoare păstrându-se pe o piatră din satul Brădești. În același timp, clopotele mai multor biserici din împrejurimi ar fi început să bată singure, vestind mutarea la cele veșnice a marelui părinte al Apusenilor.
Această întâmplare a rămas atât de adânc întipărită în memoria comunității, încât iconografia sfântului nu a putut-o ignora. Astfel, în numeroase reprezentări, Sfântul Ierarh Ghelasie apare alături de asinul său, nu ca semn al unei simple întâmplări biografice, ci ca mărturie a unei legături duhovnicești dintre creație și omul sfințit. Știm cu toții că, în spiritualitatea creștină, asinul are o semnificație aparte. El este animalul smerit pe care Mântuitorul l-a ales la Intrarea Sa în Ierusalim. Nu este simbolul puterii lumești, precum calul, ci al păcii, al răbdării și al slujirii.
Faptul că Sfântul Ghelasie este înfățișat împreună cu asinul său poate fi citit și în această cheie simbolică. Viața lui a fost una a ascultării și a smereniei. Nu a căutat slava oamenilor, deși a ajuns la treapta înaltă a arhieriei. A rămas până la sfârșit monahul simplu al Apusenilor, apropiat de oameni și de suferințele lor.
Așadar, dincolo de pitorescul acestei reprezentări, asinul din icoana Sfântului Ghelasie ne vorbește nouă, celor de azi, despre una dintre cele mai de preț virtuți creștine: smerenia. Nu întâmplător, Dumnezeu a îngăduit ca tocmai acest episod să rămână viu în memoria credincioșilor și să fie transmis peste veacuri, până în zilele noastre. Astfel, de fiecare dată când privim icoana Sfântului Ghelasie călare pe asin, suntem chemați să ne amintim că drumul spre sfințenie trece întotdeauna prin ascultare, slujire și smerenie desăvârșită. Să păstrăm în suflete, așadar, de la final de iunie pentru totdeauna, o mărturie vie despre felul în care Dumnezeu îi preaslăvește pe cei care L-au iubit și I-au slujit cu toată ființa lor. Sfinte Ierarhe Ghelasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii!
Aducem în atenția dumneavoastră, cu acest prilej, cea mai frumoasă colecție din on-line a icoanelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la cele mai bune prețuri – icoane potrivite atât ca dar și încununare a unui moment deosebit din viața celor apropiați, dar și dacă doriți, pur și simplu, să vă îmbogățiți colțul de rugăciune. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: Prelucrare după o icoană pictată de Andrei Porkolab
