În fiecare an, ziua de 24 iunie ocupă un loc aparte atât în calendarul bisericesc, cât și în tradiția populară românească. În această zi, Biserica Ortodoxă prăznuiește Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, singurul sfânt, alături de Maica Domnului, a cărui naștere este sărbătorită liturgic. În același timp, în conștiința poporului, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de „Cap de Vară”, deoarece coincide cu perioada solstițiului și simbolizează deplina maturizare a naturii.
Pentru mulți dintre noi, ziua de 24 iunie aduce o nelămurire: de ce o sărbătoare dedicată unuia dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății aprare alături de termenul „Drăgaica” în calendarul ortodox? Nu de puține ori ne-am întrebat, cu siguranță, de unde a pornit această asociere a termenului cu sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul și de ce a fost el reținut în această formă în mentalul colectiv al credincioșilor, încă din cele mai vechi timpuri. Am decis să consemnăm, așadar, câteva detalii legate de acest subiect, în încercarea de a lămuri ce relație există între „Drăgaica” și ziua nașterii Înaintemergătorului Domnului. Detalii, în articolul de mai jos!
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și solstițiul de vară
Întâi de toate, trebuie să spunem că răspunsul se află în felul în care creștinismul a modelat și a transfigurat viața comunităților de-a lungul veacurilor. În multe locuri din Europa, marile sărbători creștine au fost așezate peste momente importante ale calendarului agrar sau peste vechi celebrări legate de ciclurile naturii. Nu pentru a le continua sensul religios originar, ci pentru a le oferi o perspectivă nouă, luminată de Evanghelie. Așa s-a întâmplat și cu ziua de 24 iunie. Praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul este sărbătorit la scurt timp după solstițiul de vară, perioada în care ziua atinge cea mai mare durată din an. În lumea veche, acest moment era privit cu admirație și chiar cu teamă, fiind înconjurat de numeroase practici și credințe legate de puterea soarelui, de fertilitatea pământului și de rodirea holdelor. Odată cu răspândirea creștinismului, aceste tradiții au fost treptat așezate în jurul sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, cel care pregătește venirea lui Hristos, adevărata Lumină a lumii.
Nu întâmplător, Nașterea Sfântului Ioan este prăznuită imediat după momentul în care ziua începe să se micșoreze. Tradiția creștină a văzut aici o corespondență simbolică profundă cu mărturisirea Înaintemergătorului: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 30). După cum lumina zilei începe treptat să scadă după 24 iunie, tot astfel Sfântul Ioan se retrage smerit înaintea lui Hristos, pe Care L-a vestit lumii.
Cine este Drăgaica?
Denumirea de „Drăgaică” provine, cel mai probabil, din termenul slav dragaika, intrat în limba română cu multe secole în urmă. În tradiția populară românească, cuvântul a ajuns să desemneze trei realități diferite, dar strâns legate între ele: sărbătoarea de la mijlocul verii, ritualul agrar practicat în această zi și fata aleasă să joace rolul central în cadrul ceremonialului.
În unele regiuni ale țării, mai ales în Muntenia, Oltenia și sudul Moldovei, Drăgaica era considerată una dintre cele mai importante sărbători ale verii. Oamenii o numeau uneori și „Cap de Vară”, deoarece marca perioada de maximă putere a soarelui și apropierea secerișului. În mentalitatea satului tradițional, aceasta era o zi de răscruce, care trebuia respectată cu grijă și mare evlavie.
Alaiul Drăgaicei și dansul holdelor
În centrul sărbătorii se afla un ceremonial spectaculos, păstrat până târziu în multe sate românești. Mai multe fete tinere formau un alai, iar dintre ele era aleasă cea mai frumoasă, care primea numele de Drăgaică. Împodobită cu spice de grâu și flori de câmp, ea era îmbrăcată asemenea unei mirese și devenea personajul principal al întregii procesiuni. Însoțitoarele sale purtau haine albe, cununi din flori și diferite însemne ritualice. Alaiul străbătea satul și ogoarele, oprindu-se la răscruci sau în apropierea lanurilor de grâu. Aici se cânta și se dansa, iar mișcările ceremoniale simbolizau, în credința populară, ocrotirea recoltelor și apropierea timpului secerișului.
Etnografii au remarcat că aceste manifestări păstrează urme ale unor vechi rituri agrare, prin care comunitățile încercau să exprime speranța într-o recoltă bogată și într-un an roditor. Cu timpul, însă, ele au devenit mai ales prilej de întâlnire comunitară, de afirmare a identității locale și de celebrare a frumuseții verii.
În jurul zilei de Drăgaică s-au adunat numeroase tradiții și credințe populare. Acum se culegeau plante medicinale, deoarece lumea satului considera că perioada din jurul sărbătorii este cea mai potrivită pentru strângerea ierburilor de leac. De asemenea, în multe locuri se aprindeau focuri pe dealuri, se suna din buciume și se organizau adunări comunitare care marcau trecerea spre timpul secerișului.
Sigur că aceste practici nu trebuie privite ca expresii ale credinței creștine propriu-zise, ci ca elemente ale culturii tradiționale românești, păstrate și transmise din generație în generație.
De la sărbătoarea satului la marile târguri
Importanța zilei de Drăgaică a depășit, în timp, cadrul strict al satului. În jurul acestei sărbători au apărut târguri și iarmaroace vestite, dintre care cel mai cunoscut este Târgul „Drăgaica” de la Buzău, atestat documentar încă din secolul al XV-lea. La început, acesta era un târg destinat comercializării lânii și animalelor, organizat în perioada tunsului oilor. Ulterior, a devenit unul dintre cele mai importante evenimente comerciale din zonă, reunind negustori, meșteșugari și agricultori. În secolul al XX-lea, manifestarea a căpătat și o importantă componentă culturală, prin serbări folclorice, expoziții și parade ale portului popular.
Astăzi, atunci când citim în calendar „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele (Drăgaica)”, trebuie să înțelegem că avem înainte două niveluri diferite ale aceleiași zile. Primul și cel mai important este cel liturgic: Biserica îl cinstește pe Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului și cel mai mare dintre proroci. Al doilea este nivelul cultural și etnografic, care păstrează memoria unor obiceiuri populare legate de mijlocul verii și de viața agrară a satului românesc.
Drăgaica nu concurează sărbătoarea creștină și nici nu îi modifică sensul. Ea amintește doar de bogăția culturală a poporului român, de felul în care generații întregi au legat această zi de frumusețea naturii, de speranța unei recolte bogate și de bucuria întâlnirii în comunitate. În centrul zilei de 24 iunie rămâne însă Sfântul Ioan Botezătorul, glasul care a pregătit calea Domnului și modelul smereniei care ne îndeamnă, peste veacuri, să-L căutăm pe Hristos.
Așadar, în această zi de 24 iunie, dar nu numai, să aducem prinos de cinstire Sfântului Ioan, pentru ca el să reverse asupra noastră și asupra familiilor noastre binecuvântarea sa. Am adunat, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, o colecție deosebită de icoane cu Sfântul Ioan Botezătorul, potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice. Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto credit: www.basilica.ro
