În data de 9 iulie a fiecărui an, Moldova întreagă, dar mai cu seamă Neamțul cu ale lui mănăstiri, codri seculari și cărări bătute de pustnici neștiuți se află într-o mare sărbătoare: credincioși din toate părțile țării vin la Mănăstirea Neamț ca să cinstească așa cum se cuvine Sfânta Icoană a Maicii Domnului Îndrumătoarea. De ce poartă această denumire și de ce povestea ei merită să fie amintită mereu între paginile istoriei Bisericii noastre? Vom afla împreună în rândurile care urmează.
Întâi de toate, în ceea ce privește numele icoanei, „Odighitria” care se traduce prin „Îndrumătoarea” are la bază o legendă conform căreia, după ce s-a înălțat cu trupul la cer, Maica lui Dumnezeu i-a călăuzit pe doi orbi pe drum şi le-ar fi redat vederea. Icoana originală este atribuită Sfântului Evanghelist Luca, despre care știm că era și pictor. Se spune că el a zugrăvit icoana încă de când trăia Maica Domnului, iar ea, văzând-o, s-a bucurat nespus și a binecuvântat-o. Se spune că Sfântul Luca a trimis icoana la Antiohia lui Teofil, alături de Evanghelia sa, iar după ce Teofil a trecut la Domnul, icoana a fost adusă la Ierusalim și de aici la Constantinopol, unde a fost aşezată spre închinare în Mănăstirea Odigon.
Îndreptându-ne atenția către „Marea Lavră” a Mănăstirii Neamț, tradiţia şi unele documente timpurii atestă faptul că icoana Maicii Domnului „Odighitria” este cea mai veche icoană făcătoare de minuni, datând din anul 665 şi fiind pictată în Lida, țara Sfântului Gheorghe, motiv pentru care ea mai poartă și numele de „Lidianca”. Într-adevăr, până să ajungă la Sfânta Mănăstire a Neamțului, icoana a avut o istorie zbuciumată, în toată puterea cuvântului, care a început odată cu persecuția iconoclastă a împăratului Leon al III-lea. Atunci, de frica persecutorilor, în anul 714 icoana a fost ascunsă, iar în anul 716 a fost trimisă, în mare taină, de către Sfântul Gherman, la Roma, Papei Grigorie al III-lea. A zăbovit aici timp de 106 ani în Basilica „Sfântul Petru”, iar după învingerea iconoclaștilor, Papa Serghie al II-lea a adus icoana înapoi acasă, la Constantinopol.
Biserica noastră nu mai păstrează alte informații clare legate de parcursul icoanei până în jurul anului 1400, când povestea continuă cu date precise. Astfel, se spune că împăratul Manuel Paleologul, fiind în vârstă, își dorea ca fiul său, Andronic Paleologul, să îi urmeze la conducerea imperiului. În drumul său de la cetatea Beciu spre Constantinopol, Andronic a trecut prin Țara Moldovei, fiind întâmpinat cu mare cinste de domnitorul Alexandru cel Bun și de Mitropolitul Iosif, alături de un mare sobor de preoți, încredințându-l că dorința lui se va împlini. În semn de recunoștință, acesta i-a dăruit Mitropolitului două icoane: a Maicii Domnului Odighitria, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, o mitră și un sacos. Mitropolitul, cunoscând istoria minunată a icoanei Maicii Domnului, a primit-o cu mare bucurie și a așezat-o în Biserica închinată Sfântului Gheorghe din localitatea Mirăuți (Suceava), care, aflându-se aproape de Curtea Domnească, era pe atunci Catedrala Mitropolitană a Moldovei. A rămas aici până în anul 1415, când a fost așezată în biserica Mănăstirii Neamț.
Un alt episod de cumpănă din istoria icoanei s-a petrecut în anul 1821 când, din cauza năvălirii turcilor, aceasta a fost ascunsă alături de odoare de preț ale mănăstirii în Muntele Rusu, la vreo cinci kilometri depărtare de Lavra Neamțului, pe locul în care se află astăzi Schitul Icoana Veche. După ce pericolul a trecut, în ziua de 28 octombrie 1822 icoana a fost adusă înapoi la Mănăstirea Neamț. Ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru păzirea odoarelor, călugării au construit un cerdac, dar și o cruce de marmură pe care s-a consemnat istoria ducerii și aducerii icoanei din Muntele Rusu, dar și minunea care s-a petrecut, în urma acestui eveniment, sub ochii tuturor:
„În vremea când s-a început Dumnezeiasca Liturghie, îndată s-a înnegrit cu totul fața icoanei Maicii Domnului și s-a întunecat încât ne-am înfricoșat socotind că poate s-a stricat în pământ unde a fost ascunsă. Iar când a ieșit starețul cu soborul spre întâmpinare, atunci deodată a început a se lumina, mai întâi la obrazul drept, apoi toată fața s-a rumenit și s-a făcut mai luminoasă de cum era mai înainte.”
Între anii 1844-1845, icoana Maicii Domnului „Odighitria” a fost îmbrăcată în argint aurit și ornamentată cu multe pietre prețioase, așa cum se păstrează până în zilele noastre.
În data de 24 mai 2018, sub preşedinţia Părintelui Patriarh Daniel, în cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a aprobat slujba, acatistul şi data de prăznuire – 9 iulie – a cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamţ. De atunci, ceas de ceas, la Mănăstirea Neamț, părinții i-au compus Maicii Domnului imne, rugăciuni și s-au închinat înaintea icoanei „Odighitria” pentru pacea, sănătatea și mântuirea întreagii lumi.
Asemenea lor, mai cu seamă în ziua de 9 iulie, să ne amintim cuvintele atât de dulci si pline de esență ale părintelui Teofil Părăian: „ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea”. Și rugăciunea au simțit-o din plin străbunii noștri în toate aceste veacuri în care Maica Domnului i-a ascultat pe toți – de la vlădică la opincă – ocrotind neîncetat întreg neamul și pământul nostru românesc.
Cu prilejul acestei zile însemnate, am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Maicii Domnului „Odighitria” de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre icoanele Maicii Domnului „Odighitria” pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi.
Foto: doxologia.ro
