Ziua de 9 noiembrie este un moment deosebit de important pentru creștinii ortodocși de pretutindeni. După marele praznic al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cunoscuţi drept „conducătorii cetelor de îngeri”, urmează ziua unuia dintre cei mai mari sfinți contemporani, cunoscut în întreaga lumea pentru darul vindecării pe care l-a revărsat în viețile multora dintre cei care i s-au rugat și l-au chemat în ajutor: Sfântul Nectarie, Taumaturgul.
Cu acest prilej, ne-am gândit ca în preajma sărbătorii sale, să adunăm la un loc câteva lucruri pe care, probabil, mulți dintre noi nu le cunoaștem despre Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli (taumaturgul) şi făcătorul de minuni sau, cel puțin până în acest moment, nu am avut bunul prilej de a le întâlni în multele volume și mărturii închinate lui. Vă invităm să le lecturați, așadar, în rândurile de mai jos:
- Sfântul Nectarie s-a născut în anul 1846 în Selivria Traciei din părinţi săraci, dar foarte evlavioşi. La botez a primit numele de Anastasie. După ce a studiat la Constantinopol, la împlinirea vârstei de 20 de ani, pleacă în insula Chios ca să lucreze ca învățător într-o școală, iar tot aici, după zece ani, devine călugăr, cu numele de Lazăr.
- Sfântul Ierarh Nectarie este cunoscut și în legătură cu supranumele de „Taumaturgul”, fiind cunoscut pentru vindecările miraculoase, îndeosebi de cancer. Termenul de „taumaturg” provine din grecescul θαῦμα (thaûma), care înseamnă „minune” și ἔργον (érgon), care înseamnă „muncă” sau „lucrare”. Taumaturgia este, așadar, abilitatea sau puterea cuiva de a face minuni.
- A lucrat în Atena ca predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, iar în 1889, a fost hirotonit episcop și numit mitropolit al Pentapolei (eparhie care ținea pe atunci de Libia superioară). După doar un an, în urma unor calomnii, a fost alungat din Egipt şi a trebuit să se întoarcă în Atena. În anul 1904, la rugămintea mai multor fiice duhovnicești care-și doreau să devină călugărițe, a construit o frumoasă mănăstire în insula Eghina din apropiere, dându-i hramul „Sfânta Treime”.
- Și-a cunoscut sfârșitul dinainte. Simțind că nu mai are de trăit multe zile pe acest pământ, în timpul unui pelerinaj cu icoana Maicii Domnului din insula Eghina, Sfântul Nectarie le-a spus ucenicilor că în scurt timp va pleca la Domnul. Și așa a fost. Îmbolnăvindu-se după puțină vreme, a fost dus la un spital din Atena. Răbdând boala și durerile cu asumare deplină, după aproape două luni de suferinţă, Sfântul şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, pe 8 noiembrie 1920.
- În ziua înmormântării sale, mulți dintre cei care au venit să-și ia rămas-bun de la el au vazut cum, de pe fața sa izvora mir și, mai mult decât atât, acesta îi inunda părul și barba. După ce au trecut aproximativ cinci luni de la momentul înmormântării, voind obștea mănăstirii din Eghina să mute sfintele oseminte pentru a realiza noul mormânt le-au găsit pe acestea întregi, mirosind a mir și a bună mireasmă. Astfel, au hotărât să le așeze în chilia lui timp de două zile, iar când cavoul a fost gata, monahiile l-au îmbrăcat pe Sfântul Nectarie cu veșminte noi și l-au pus, la loc, în cimitir.
- În acest an, 2021, s-au împlinit 60 de ani de la canonizarea Sfântului Nectarie. În ziua de 20 aprilie 1961, cinstirea episcopului Nectarie de la Eghina devenea oficială în toată Biserica Ortodoxă. Anul trecut, în 2020, s-a împlinit un veac de la trecerea la Domnului a Sfântului Nectarie, prilej cu care Sfântul Sinod Permanent al Bisericii Ortodoxe a Greciei, reunit în şedinţă la începutul lunii februarie a anului trecut, a declarat anul 2020 ca An omagial al Sfântului Nectarie.
- Astăzi, moaştele Sfântului Nectarie se găsesc la Mănăstirea sa din Eghina, unde un pelerinaj impresionant are loc în fiecare an, iar mâna lui stângă se află în Sfântul Munte Athos, în biserica Mănăstirii Marea Lavră. Un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul se află la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, loc în care mii de credincioși vin să îi ceară ajutorul și milostivirea în lupta lor sau a celor apropiați cu această boală cumplită, cu peste 100 de tipuri, care „răpește”, la fiecare nouă secunde o persoană din această lume.
În ziua prăznuirii sale, pe 9 noiembrie, în Bisericile și Mănăstirile noastre răsună cântări și slujiri arhierești închinate Sfântului Nectarie, iar glasul credincioșilor cântă nădejdea și credința că rugăciunile lor vor fi ascultate și împlinite. Călăuză pentru omul de astăzi, cuprins de frica bolii, de nesiguranță și de luptele cu semenii. Așa este Sfântul Nectarie. Model al îndelungatei răbdări, al smereniei şi al iubirii curate, care ne cer să le facem loc în sufletele noastre. Nu dintr-o dată, ci cu măsuri mici și care nu pot fi, apoi, date la o parte la prima adiere de vânt.
Știindu-l, astfel, pe Sfântul Nectarie mare mijlocitor și tămăduitor grabnic al celor bolnavi, mai ales în aceste vremuri de restriște și de pandemie, să îngenunchem înaintea icoanei sale cu o lumânare aprinsă în mâini și să-i cerem ajutorul în rugăciune, spunându-i: „Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!”.
Am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Sfântului Nectarie de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre icoanele sale pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet! Click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto: basilica.ro
