La ceas aniversar: Părintele stareț Efrem Vatopedinul și-a cinstit ocrotitorul în duh de rugăciune

Clipe de rugăciune și priveghere, cântări înălțătoare și chipuri pline de bucurie duhovnicească. Așa am putea descrie atmosfera de sărbătoare a zilei de 27 februarie de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped din Muntele Athos. În Duminica Înfricoșătoarei judecăți (sau a Lăsatului sec de carne), când în bisericile noastre s-a citit parabola rostită de Mântuitorul Iisus Hristos despre Judecata de Apoi (Matei 25, 31-46), Preacuviosul Părinte Efrem Vatopedinul și-a cinstit ocrotitorul duhovnicesc – pe Sfântul Cuvios Efrem Katunakiotul.

În cadrul Sfintei Liturghii, părinții din obștea mănăstirii, precum și ceilalți pelerini prezenți la slujbă în această zi însemnată au înălţat rugăciuni de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru ocrotirea și ajutorul dăruit Părintelui stareț Efrem în toți acești ani de păstorire a celei mai mari mănăstiri din Sfântul Munte, precum și pentru întreaga slujire a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni.

Vezi AICI mai multe fotografii din cadrul slujirii de astăzi!

Starețul Efrem Vatopedinul – Scurt profil biografic

Părintele Efrem Vatopedinul s-a născut într-o familie cipriotă deosebit de evlavioasă. A venit pe această lume în  anul 1956, în localitatea Peristeronopighí din Cipru. A rămas orfan de copil, atunci când tatăl său a fost omorât de turci, în faţa a doi copii, în timpul invaziei din 1974. După încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena. A absolvit în 1978 şi s-a întors în Cipru unde, în 1979 a fost numit profesor la Şcoala Preoțeasca „Apostolul Varnava” din Nicosia.

La 19 ani a ajuns pentru prima oară în Grădina Maicii Domnului și a avut parte de o întâlnire providențială: l-a cunoscut, atunci, pe Sfântul Efrem Katunakiotul, cel care avea să-i fie ocrotitor și care i-a prorocit că se va călugări, deși el se împotrivea gândului, dorind să devină preot de mir. Părintele Arhimandrit Efrem își amintește până astăzi acea minunată întâlnire, povestind-o în mai multe rânduri: „Când l-am văzut, părea Proorocul Moise, aşa arăta. S-a uitat fix în ochii mei. Nu o să uit niciodată privirea aceea, parcă a intrat în mine cu privirea. Şi dând din cap, cum făcea el când spunea ceva duhovnicesc, proorocesc, îmi spune cu voce groasă: «Tu o să te faci monah şi o să fii în familia noastră duhovnicească!». Eu, când am auzit, am rămas blocat, pentru că nu aveam în gând să mă fac monah. M-a binecuvântat şi mi-a spus: «Haide, acuma du-te!». Pe cât m-am bucurat când m-am dus, pe-atât eram de mâhnit la întoarcere. Nici n-am mai putut să dorm. Stăteam şi mă gândeam: «Cum să vin eu să mă fac monah aici, pe stâncile astea? O să mor aici!»”. Dar n-a murit, ci a înviat o întreagă obște, în toată puterea cuvântului, pentru că planurile lui Dumnezeu aveau să fie altele.

În anul 1982 a fost tuns în monahism în obștea de la Nea Skiti a părintelui Iosif Vatopedinul, ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul. După ce obştea lui Gheron Iosif Isihastul s-a mutat de la Nea Skiti, părintele Efrem a fost ales a fost ales egumen al Marii Lavre a Vatopedului, preluând atât administrarea propriu-zisă a mănăstirii, cât şi povățuirea duhovnicească a părinților și fraților din cuprinsul ei.

Numele de „Efrem” este o varianta a numelui evreiesc Efraim sau Ephraim, având înțelesul de „fertil”, „roditor” sau „îmbelșugat”. În Vechiul Testament, acest nume a fost purtat de către cel de-al doilea fiu al lui Iosif, după Manase, născut de Asineta.

Sfântul Cuvios Efrem Katunakiotul, alături de Preacuviosul Părinte Stareț Efrem Vatopedinul

Cine a fost Sfântul Cuvios Efrem Katunakiotul?

Cuviosul Efrem Katunakiotul s-a născut în data de 6 decembrie 1912, primind la botez numele de Evanghel. Considerat unul dintre cei mai mari părinţi aghioriţi ai secolului trecut, părintele Efrem Katunakiotul a fost ucenicul cuviosului Iosif Isihastul. Spre deosebire de ceilalți ucenici ai lui Gheron Iosif, care au preluat conducerea unei mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a ales isihia, rămânând retras în pustia Katunakiei. Tot Gheron Iosif a fost cel care i-a dat un program de viață duhovnicească Cuviosului Efrem, ca să cultive rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, să aibă paza gândurilor, pentru ca astfel să poată ajunge la curățirea inimii și la luminarea dumnezeiască. A trecut la cele veşnice în anul 1998, după ce în urmă cu doi ani suferise un accident cerebral și fusese imobilizat la pat. În pofida acestui lucru, nu a cârtit nici măcar o secundă, ci Îi mulțumea mereu Dumnezeu, fiind pentru noi toți un adevărat model de răbdare și de înfruntare curată a suferinței.

Știm cu toții că, odată cu răspândirea pandemiei de Coronavirus, Părintele stareț Efrem Vatopedinul, gândindu-se la ucenicii și la toți credincioșii din țara noastră, nu doar că i-a pomenit necontenit în rugăciune, ci a și hotărât ca majoritatea sinaxelor on-line pe care le-a susținut în toată această vreme să fie traduse și în limba română, spre ajutorul și folosul lor duhovnicesc, dar și ca „antidot” împotriva fricii și ca pavăză a credinței și a nădejdii pe care mulți începeau să o piardă.

De aceea, astăzi, la ceas aniversar, din toate colțurile României, dorim să rugăm într-un glas pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi să binecuvinteze în continuare, pentru mulți ani, viața și întreaga misiune a Părintelui stareț Efrem, dăruindu-i sănătate, bucurii și păstorire rodnică spre împlinirea tuturor lucrărilor celor bune și spre folosul întregii Biserici Ortodoxe. Să ne trăiți întru mulți și fericiți ani, Preacuvioșia Voastră!

Vă reamintim că, pe www.BIZANTICONS.ro găsiți volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie” pentru ca el să ajungă la cât mai mulți dintre noi. Important! Livrăm volumul în orice localitate din România și oriunde în lume, la cele mai mici costuri, pentru că ne gândim și la cei departe de țară.

Apăsați pe linkul aflat sub fotografia de mai jos pentru a comanda volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie”, o carte de căpătâi pe care fiecare creștin ortodox ar trebui să le aibă în bibliotecă, la loc de cinste.