An de an, în data de 27 martie, la două zile după marele și slăvitul praznic al Bunei Vestiri, Biserica noastră Ortodoxă ne amintește de cinstirea icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (sau Glykophilousa), una dintre icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu o poveste cel puțin interesantă, pe care vă propunem să o descoperiți în rândurile de mai jos.
Conform tradiției Bisericii noastre, această icoană a Maicii Domnului a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca, cel care după momentul Cincizecimii a pictat primele icoane ale Maicii lui Dumnezeu. Ulterior, aproximativ 70 de icoane ale Maicii Domnului au fost pictate de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, iar după aceste icoane au fost făcute mai multe copii timpurii, unele dintre ele rezistând până în zilele noastre, lucru care s-a întâmplat și cu icoana Maicii Domnului Glykophilousa. Numele icoanei – Glykophilousa – provine din limba greacă, fiind alcătuit din termenii „glycό”, care înseamnă ,,dulce” și „philoúsa”, de la verbul „philein” care înseamnă ,,a iubi”, dar și „a săruta”. Așadar, numele icoanei se treduce prin ,,Dulcea sărutare”, fiind uneori translatat și prin ,,Dulce iubitoarea”.
Povestea icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare” urcă în timp până în perioada iconoclastă (cuprinsă între anii 726-843), în timpul căreia împărații iconoclaști bizantini au interzis închinarea la icoane și, mai mult decât atât, au ordonat distrugerea acestora și disciplinarea celor ce li se închinau. Titulatura acestei „mișcări” religioase și politice provine din limba greacă, de la termenii „eikon” (imagine sau înfățișare) și „klasma” (a distruge).
Potrivit tradiției bisericii noastre, prima icoană „Dulcea sărutare” a aparținut unei creștine evlavioase din cetatea Constantinopolului, pe nume Victoria. Soțul ei avea funcția de senator și îl susținânea pe Împăratul Teofil Iconoclastul (829-842) în procesul de combatere a cinstirii sfintelor icoane. Într-o zi, întorcându-se de la curtea imperială, Simeon i-a spus soției sale că soldaţii intrau în casele oamenilor să verifice dacă există icoane și, în cazul în care le găseau, le ardeau de urgență și îi reclamau împăratului pe respectivii cetățeni. Din dorința de a feri icoana din calea acestei profanări necugetate, Victoria a învelit icoana și s-a dus pe ascuns la malul mării, unde i-a dat imediat drumul pe apă, rugându-se cu lacrimi și mirându-se de ceea ce vedea: icoana stătea în poziție verticală și plutea ca o pană deasupra valurilor. Ieșind în largul Mării Marmara, icoana a intrat apoi în Marea Egee, apropiindu-se tot mai mult de limanul Mănăstirii Filoteu. Într-o noapte, Maica Domnului i s-a arătat starețului obștii de la Filoteu și i-a poruncit să meargă lângă mare, căci va găsi un odor de mare preț, spre bucuria și binecuvântarea tuturor. Trezindu-se din somn, starețul a luat cu el câțiva frați și, coborând în fugă spre malul mării, au găsit icoana strălucind într-o baie de lumină orbitoare.
Intrând, deci, starețul în mare, a ridicat icoana și a luat-o în brațele sale, iar când a pășit înapoi pe mal, din stânca pe care au așezat-o a început să izvorască un fir de apă dulce care există până în zilele noastre. Potrivit tradiției mănăstirii, creștinii care s-au rugat înaintea acestei icoane și au băut din Aghiasma Maicii Domnului „Glykofilousa” au primit răspuns bun de la Hristos prin mijlocirea Maicii Sale, tămăduindu-se de boli și, mai ales, născând prunci după o lungă perioadă de încercare. Anual, în cea de-a doua zi de Paști, după tradiția statornicită din vechime, obștea de la Filoteu merge în procesiune cu această icoană a Maicii Domnului până la acest izvor, în amintirea momentului deosebit în care icoana a fost descoperită de înaintașii așezământului monahal.
Din perspectiva artei bisericești, Icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” aparține tipului iconografic Glykophilousa. Acest tipar îl prezintă pe Pruncul Hristos cu fața lipită de cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, într-un gest de iubire. Pictorii spun că, în această icoană, Maica Domnului pare că Îl îmbrățișează mai strâns pe Mântuitorul spre deosebire de alte reprezentări iconografice, însăși expresia ei facială fiind una care exprimă o atitudine afectuoasă. Pelerinii care ajung la Sfânta și Marea Mănăstire Filoteu pot să se închine icoanei Maicii Domnului Glykophilousa, găsind-o în partea stângă a katholikonului Mănăstirii, așezată pe iconostas.
Pentru că nu toți avem șansa sau posibilitatea să-i aducem prinosul nostru de laudă și cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu înaintea icoanei sale „Dulcea sărutare” tocmai în Sfântul Munte Athos, trebuie să știți că am adunat pentru dumneavoastră câteva astfel de reprezentări de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre toate icoanele pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată sau de suflet și comandați-o, apăsând click pe linkurile de mai jos:
Foto: Public domain / Wikimedia Commonss
