În data de 9 noiembrie, la o zi după marele praznic al Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, conducătorii cetelor de îngeri, Biserica noastră Ortodoxă ni-l aduce înainte, spre cinstire și slăvită pomenire, pe unul dintre cei mai mari sfinți contemporani, tămăduitor, grabnic ajutător în vreme de boală, luminător al Ortodoxiei și mărturisitor al lui Hristos. Este vorba despre Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina, un om care a viețuit în această lume asemenea unui înger din Ceruri, iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul și milostenia.
Astfel, cunoscând evlavia pe care mulți dintre noi o au la acest atât de cunoscut sfânt al Ortodoxiei, ne-am gândit ca în preajma sărbătorii sale, să adunăm la un loc câteva lucruri pe care, probabil, mulți dintre noi nu le cunoaștem despre moaștele Sfântului Ierarh Nectarie și despre minunile petrecute în momentul descoperirii sfintelor sale moaște. Vă invităm, deci, să le aflăm împreună, în rândurile de mai jos.
- În luna mai a anului 1921, la puțin timp după trecerea la Domnul a Sfântului Nectarie, profesorii Seminarului Teologic Rizareion au decis ca în semn de recunoştinţă pentru contribuţia pe care Sfântul Nectarie și-a adus-o la dezvoltarea instituției, să confecționeze la un meșter priceput o placă de marmură pe care să o așeze deasupra mormântului. Pentru ca muncitorii să poată lucra fără emoții, maicile au scos sicriul în care era cuviosul şi l-au depus în biserică. Curioase, au deschis capacul pentru a vedea ce s-a întâmplat cu sfintele oseminte și au rămas înmărmurite: Sfântul parcă dormea și era așa cum îl știau ele. Și mai mult decât atât, biserica s-a umplut dintr-o dată de o plăcută mireasmă, ca și cum cineva ar fi tămâiat și uns cu mir întregul sfânt locaș. Tot atunci s-a mai întâmplat o minune: dorind maicile, din evlavie, să schimbe câteva dintre veşmintele arhiereşti cu care a fost înmormântat, în clipa în care au ajuns să pună epitrahilul, capul sfântului s-a ridicat singur de pe pernuță spre a-l primi.
- După aproape douăzeci de ani de la trecerea Sfântului Nectarie la cele veșnice, trupul său a început să pară că se desface, că se supune legilor firii, deși osemintele sale răspândeau în continuare bună-mireasmă. La auzul acestei vești, o femeie evlavioasă din Atena, care îl vizita pe sfânt de multe ori pe parcursul anului, s-a mâhnit profund și a simțit cum o durere îi sfâșie inima. În noaptea următoare, Sfantul i s-a arătat în vis și i-a spus: „Nu te necăji degeaba! Eu L-am rugat pe Domnul să permită desfacerea sfintelor moaşte. Sunt atâtea biserici noi care s-au construit între timp în cinstea mea. De ce să nu aibă fiecare câte o părticică din sfintele moaşte spre închinare?”. Și atunci, femeia a înțeles că este voia sfântului. Să fie peste tot și pe toți să-i vindece de neputințe și de boli.
- Luând act de acest fapt și de toate vindecările minunate care se săvârșeau în viețile celor care se rugau lui, căci vindeca nu doar boala de cancer, ci și multe alte afecțiuni, în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia l-a proclamat sfânt, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie, Sfântul Nectarie devenind, astfel, unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Ortodoxiei.
- În data de 2 septembrie 1963 a avut loc mutarea cinstitelor moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie, în prezența Mitropolitului Hydrei, Spetsei și Eghinei. Episcopi, preoți și credincioși, dar și oficialități locale și naționale au ținut să fie părtași la momentul istoric. După cum citim în viața sfântului, câțiva credincioși evlavioși au deschis mormântul din care a iesit negrăită bună mireasmă „mai presus de toate miresmele”, iar sfintele lui oseminte, de culoarea cerii curate, adunate „de mâini cuvioase”, au fost puse astfel: sfântul cap într-un chivot aurit, în chipul mitrei arhierești, făcut din ofrandele aduse de credincioși și dintr-alte daruri, iar celelalte sfinte oseminte într-un chivot de argint, așezat în paraclisul Sfântului.
- De atunci și până astăzi, zi de zi, credincioși din toate colțurile lumii vin și se închină la moaștele Sfântului Ierarh Nectarie și la mormântul său, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj al Greciei și unul dintre cele mai vizitate locuri de pe întregul pământ. Demn de menționat este și faptul că, unul din locurile pe care Sfântul Nectarie și-a dorit să le binecuvânteze într-un mod aparte este și Mănăstirea Radu Vodă din București, unde un mic fragment din sfintele sale moaște, primit în anul 2002, se află așezat în pronaos, într-o raclă de argint. În țara noastră, părticele din moaștele Sfântului Nectarie se mai regăsesc la Mănăstirea Putna din Suceava, la Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie“ din Iași, la Schitul Sfinții Ioan și Nectarie din Brădetu, Argeș, dar și la multe alte mănăstiri și biserici de parohie.
În această zi de aleasă sărbătoare și prăznuire, să ne rugăm Sfântului Nectarie ca să trimită asupra noastră și asupra familiei noastre binecuvântarea sa, păzindu-ne de boli și de încercări în toți anii pe care îi avem de trăit aici, pe pământ, după rânduiala Domnului.
Și pentru că nu tuturor ne este ușor să ajungem în Eghina, să ne închinăm sfintelor sale moaște, trebuie să știți că îl puteți „aduce acasă” pe Sfântul Nectarie din Eghina. Am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Sfântului Nectarie de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre icoanele sale pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet și comandați-o, apăsând click pe linkurile de mai jos:
Foto: basilica.ro
